Volodimir Zelenski și drepturile minorităților etnice din Ucraina – situația românilor (II)

Pe De panatiberiuÎn Educație, Istorie, Mass-media

Motto: Oamenii sunt născuţi ca să se ajute unii pe alţii. – Ernest Hemingway

Scurt pe 2 și 1/4 (adică… doi ș-un sfert!): Vezi AICI prima parte a articolului, în care – în principal – ne-am referit la prevederile Tratatului care reglementează relațiile dintre România și Ucraina și la legislația europeană – corespunzătoare normelor dreptului internațional – acte care stau la baza complexului domeniu al drepturilor și obligațiilor minorităților naționale / etnice: Și nu numai.

Vezi AICI partea a doua a acestui articol, în care am abordat relațiile sinuoase bilaterale româno-ucrainene din anii de după semnarea tratatului. Constatând că realitatea era departe de așteptările semnatarilor acestuia.

Partea a treia a articolului ne-a dat ocazia să urmărim evoluția acestor relații, cu urcușuri și coborâșuri, apropiindu-ne de zilele noastre.

Prima parte a acestui articol – Volodimir Zelenski și drepturile minorităților etnice din Ucraina: situația românilor (I) – a fost publicată pe 20 aprilie 2022.

Majoritatea cititorilor preferă să se amuze în loc să se instruiască. Nimic mai obişnuit decât să citeşti sau să discuţi fără folos. – Voltaire

Gluma-i glumă, treaba-i treabă…

O glumiță (nereușită!) din vremea în care Volodimir Zelenski, actualul președinte al Ucrainei, era doar un actor. Care făcea glume nesărate despre felul în care regiunea Cernăuțiului era vândută lui Santa … Klaus, unul dintre cei trei reprezentanți ai României, dispuși să o cumpere! Nu pentru bani, ci doar în schimbul unei… „recipise”, scrisă în limba română! Nu avem cunoștință de existența vreunei replici punctuale a lui… Klaus! Știți dumneavoastră care!

În discursul oficial al președintelui Volodimir Zelenski din 22 ianuarie 2020, rostit de Ziua Unității și Libertății Ucrainei (vezi AICI – pe pagina oficială a Președinției Ucrainei), printre multe altele, șeful statului vecin a declarat: «Cu exact 101 de ani în urmă, a avut loc unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria statalităţii ucrainene şi a luptei pentru eliberarea naţională. „Visele seculare pe care cei mai buni fii ai Ucrainei le-au trăit şi pentru care au murit au devenit realitate”. Acesta este un citat din Actul Zluki, care a anunţat reunificarea într-un stat unic, independent şi care a fost proclamat de liderii RPU (Republica Populară Ucraineană – n. n.) şi RPUO (Republica Populară a Ucrainei Occidentale – n. n.) pe 22 ianuarie 1919, în piaţa Sofia din Kiev. În toate colţurile Ucrainei acest fapt a fost primit cu entuziasm şi inspiraţie: în sfârşit exista şansa de a construi o ţară unită şi independentă. Din păcate, ea a fost irosită. Ambiţiile politicienilor i-au împiedicat să realizeze adevărata unitate statală. Unitate nu în cuvinte, ci în fapte. Curând RPU a părăsit Kievul sub presiunea bolşevicilor, majoritatea teritoriului Galiţiei a fost ocupat de trupele poloneze. Bucovina de Nord a fost ocupată de români, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia. Au trecut peste o sută de ani. Am tras vreo concluzie din această poveste? Ea ne învaţă un principiu simplu, dar vital pentru Ucraina: doar împreună suntem puternici”; (vezi și traducerea în engleză: „Soon UPR left Kyiv under pressure of the Bolsheviks, most of the territory of Galicia was taken by Polish troops. Northern Bukovyna was taken by Romanians, and Czechoslovakia took Zakarpattia. It’s been over a hundred years. Did we draw any conclusions from this story? It teaches us a simple yet vital principle for Ukraine: only together are we strong.”) Tradus în limba engleză, discursul este dublat și de o înregistrare video în limba ucraineană.

Începând din 1999, Ziua Unității și Libertății Ucrainei este sărbătorită pe 22 ianuarie, după ce, în această zi, în anul 1919, a fost proclamat Actul de unificare a Republicii Populare Ucrainene (Ukrainska Narodna Respublika) cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale (Zahidno-Ukrainska Narodna Respublika), numit și „Actul Zlukî” (Sluca) prin care a fost înființat statul ucrainean unificat. Actul nu a putut să intre efectiv în vigoare, Republica Populară Ucraineană, parțial recunoscută internațional, fiind invadată de armata bolșevică și încorporată viitoarei Uniuni Sovietice.

Iată partea din discursul lui Zelenski – din 22 ianuarie 2020 – referitoare la ocuparea de către români a Bucovinei de Nord, distribuită până la saturație pe diferite mijloace de informare, aflate acum la dispoziția tuturor celor interesați. Materialul pe care-l folosim spre exemplificare a fost postat pe… 26 februarie 2022, de către unul dintre cei mai perseverenți revizioniști contemporani: Dan Siegfrid Søn (vezi AICI). Iar textul care-l însoțește este plin de sentimentalisme și resentimente ieftine, ușor de preluat (pe nemestecate!) de către numeroșii aplaudaci, novice în ale istoriei contemporane, bazată pe coexistență pașnică!

Pe 23 ianuarie 2020, după aceste declarații ale lui Zelenski, „exprimând surprinderea față de acestea și evidențiind necesitatea unei înțelegeri corecte a istoriei”, M.A.E. din România a cerut „clarificări” ambasadorului Ucrainei în țara noastră. Cu ocazia discuției pe care un secretar de stat din M.A.E. a avut-o cu Oleksandr Bankov, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, partea română „a reiterat importanţa deosebită pe care o acordă asigurării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române din Ucraina, în conformitate cu normele şi standardele internaţionale în materie, inclusiv cu luarea deplină în considerare a tuturor recomandărilor Comisiei de la Veneţia”. Reprezentantul  României „a exprimat preocupare cu privire la efectele pe care adoptarea noii Legi a educaţiei secundare (la 16 ianuarie 2020, n. n.) le-ar putea avea asupra dreptului la educaţie în limba maternă a membrilor minorităţii române, precum şi interesul părţii române pentru intensificarea dialogului cu partea ucraineană, nu doar în cadrul Comisiei mixte bilaterale privind minorităţile naţionale, dar şi între autorităţile ucrainene şi minoritatea română din Ucraina pentru a răspunde preocupărilor acestora.” Și… mai nimic!

Nu a lipsit nici punctul de vedere al lui Oleksandr Bankov, ambasadorul Ucrainei la București, cel care, într-o postare pe Facebook, a afirmat că declaraţia lui Volodimir Zelenski, anume că România ar fi ocupat Bucovina de Nord, a fost tradusă greşit din ucraineană în engleză pe pagina oficială a Preşedinţiei din ţara sa (vezi AICI), „fiind „rezultatul unei traduceri incorecte şi unor interpretări nefondate”)! Între timp, această susținere s-a dovedit a fi la rându-i… nefondată!

Din acel moment s-a intrat pe un teritoriu… minat, teren pe care istoricii de profesie nu au reușit de atâta vreme să-l curețe de urmele atâtor regimuri totalitare și controverse de tot felul! Fiind vorba de un  moment istoric controversat, în ce ne privește, consider că nu s-a făcut suficient de mult, fiecare țară continuând să aibă propria sa opinie și… istorie! Pe care, indiferent că ne convine sau nu, nu a încercat / reușit să o justifice suficient de bine, pentru a fi acceptată necondiționat și de către cealaltă parte. Pentru că validarea unui adevăr istoric, acceptat de către ambele părți, în noile condiții geo-politice, nu ar mai duce la schimbări de natură teritorială, la modificarea unor frontiere. Este unul din principiile esențiale care ne ține acum împreună în cadrul Uniunii Europene. Este unul din fundamentele pe care – la recomandarea U.E. – ar fi trebuit să se așeze istoria neconflictuală a statelor europene. Dar până la concretizarea acestui deziderat, o că mai curgă multă apă pe Dâmbovița, pe Prut, pe Nistru și pe… Nipru!

Referindu-se la declarația lui Zelenski. istoricul moldovean Ion Varta declara: „Îmi exprim regretul pentru o declarație care nu este fondată pe documente de arhivă. Nu se cunoaște istoria și e păcat. Noi toți românii de aici și de dincolo am admirat prestația lui în debutul carierei lui și în campanie. Suntem solidari cu Ucraina. Probabil s-a strecurat o eroare de cunoaștere, probabil nu a avut niște studii academice și pertinente. Este o inducere în eroare, cred că cineva dintre consilierii lui l-a indus în eroare.”

„Acest teritoriu nu a fost niciodată parte a Ucrainei. Ucraina, întâi de toate, nu a fost un stat independent. Noi, Bucovina, adică Țara de Sus, care a fost anexată la 1775 ca urmare a războiului ruso-turc și drept recompensă pentru acea neutralitate pe care a menținut-o de-a lungul acelui război de opt ani, Rusia, de comun acord cu Imperiul Otoman, au hotărât „să mulțumească” Austria, și i-au acordat acest teritoriu românesc, care nu era nici ucrainean, nici austriac. Era un teritoriu românesc, care a făcut parte de secole din componența Principatului Moldovei. Românii aveau o majoritate covârșitoare acolo. România și-a adus acasă acest teritoriu, în urma acelui târg rușinos între cele două mari imperii: rus și Turc, care au atentat mereu la suveranitatea principatelor române”, a precizat acest istoric din Republica Moldova.

Nu doar președintele Ucrainei este de această părere, atunci când consideră că „Bucovina de Nord a fost ocupată de România.” Așa scrie și în manualele de pe care învață copiii ucraineni, așa susțin și mai tinerii istorici din această țară. Opinie pe care o împărtășește și istoricul Serhii Plokhy,  profesor de istorie ucraineană la Universitatea Harvard, unde deține și șefia Institutului de Cercetări Ucrainene, autor al multor lucrări de specialitate, „vândute pe Amazon și traduse în numeroase limbi, susţinător al democratizării şi europenizării Ucrainei.” În lucrarea Porțile Europei. O istorie a Ucrainei, apărută în limba română (în anul 2018 la editura Trei), istoricul ucrainean folosește același limbaj precum cel al președintelui, considerând că după primul război mondial „… Bucovina, (a fost, n. n.) ocupată de România în 1918” (mai multe detalii vezi AICI). Numai că, între timp, după raptul stalinist din vara anului 1940, nordul Bucovinei intrase în componența U.R.S.S., iar după dispariția acesteia – atunci când președintele Zelenski făcea aceste referiri istorice – se afla în componența… Ucrainei! De unde nu-l mai revendica nimeni!

Nu pot să nu amintesc o…  invitație la o atitudine dificil de exersat, adresată de către Ionuț Iamandi, într-un articol intitulat „Românii și «ocuparea Bucovinei»”, (apărut în Dilema veche, din 27 ianuarie 2020): „să încercăm să ne privim și prin ochii vecinilor. Să încercăm să aflăm ce cred ei efectiv despre noi. Înainte de a ne enerva, să încercăm să aflăm ce se spune despre români în manualele de istorie ale vecinilor. Noi nu prea cunoaștem percepția vecinilor asupra noastră… Dar nu știm – și nici nu prea ne interesează – cum ne privesc ucrainenii, sârbii sau bulgarii. Curios, dar nu părem dispuși să aflăm ce cred cu adevărat despre românii din dreapta Prutului basarabenii din Republica Moldova. Am avut uneori prilejul să întrevăd că rușii și ucrainenii, pe filieră sovietică, ne privesc drept imperialiști, agresori care au ajuns cu naziştii pînă la Volga. Cît din această percepție a pătruns și a rămas și în Basarabia?” Sunt întrebări justificate, ale căror răspunsuri trebuie să fie cât se poate de obiective, la care să se ajungă sine ira et studio!

O opinie interesantă despre această declarație a Președintelui Ucrainei găsim în articolul Mizele atacului președintelui Ucrainei la adresa României | ANALIZĂ, apărut în Newsweek, pe 24 ianuarie 2020. SIlviu Sergiu, autorul acestuia, pe lângă afirmația tranșantă că susținerea lui Zelenski referitoare la ocuparea de către România a Bucovinei de Nord „reprezintă un fals istoric”, consideră că această declarație era „doar o afirmație populist-patriotică, menită a-i servi agendei interne a lui Zelenski”, care „a apăsat cu putere pe pedala naționalistă.” Iar „Rolul retoricii naționaliste și antiromânești ale lui Zelenski este de a disipa din tensiunea acumulată împotriva sa, generată de cei care-l acuză de prea multă disponibilitate de a pacifica estul Ucrainei în condițiile impuse de Rusia.” Să nu uităm că atunci când a făcut-o, Zelenski era ales președinte de doar câteva luni, revenindu-i greaua misiune de a gestiona războiul secesionist declanșat de Rusia – sub steag fals – în estul Ucrainei. Iar opoziția internă din Ucraina considera că președintele era dispus să facă prea multe concesii secesioniștilor / separatiștilor rusofoni din Lugansk și Donețk, în loc să apere integritatea teritorială a țării.

Pe bună dreptate, autorul articolului consideră că acest comportament agresiv al liderilor ucraineni a fost încurajat și de „indulgența” cu care România a tratat incidentele diplomatice pe care le-a avut cu statul vecin, mai ales atunci când era vorba de încălcarea drepturilor minorității etnice românești din Ucraina: „Reacțiile firave ale Bucureștiului (luări de poziție declarative, nu o strategie eficientă de a combate comportamentul Kievului) i-au transformat pe românii din Ucraina în victime sigure ale politicii de asimilare derulate de autoritățile ucrainene.”

O opinie mai recentă, referitoare la declarația lui Zelenski, este exprimată de către istoricul Andrei Popescu, într-o postare (din 6 martie 2022) de pe pagina sa de Facebook (foarte interesante sunt și unele din comentariile de la această postare, oglindind diversitatea opiniilor din societatea românească față de acest „delicat” subiect). Acesta consideră că declarația este scoasă din context „într-un mod periculos”, iar cei care o distribuie obsesiv pe rețelele de socializare „amintesc de o singură parte a discursului, în care Zelenski a spus că «Bucovina de Nord a fost ocupată de români». Scopul este de a stârni discuţii din care să reiasă că poporul ucrainean este duşmanul nostru.” Istoricul consideră că mesajul din acel discurs este „țintit” spre „ clasa politică a țării sale, pe care Zelenski o îndemna să tragă concluzii din ceea ce s-a întâmplat în 1919, lăsând la o parte ambițiile personale”, iar discursul lui Zelinski sugerează că statul ucrainean a eșuat „din cauza slăbiciunilor clasei sale politice, iar țările din jur au profitat de acest lucru, anexând diverse teritorii: Uniunea Sovietică a ocupat cea mai mare parte a Ucrainei (inclusiv Kievul), Polonia a ocupat Galiția, România a ocupat Bucovina de Nord, iar Cehoslovacia a ocupat Transcarpatia.”

În contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, declarația a fost intens speculată de propaganda rusă, declanșând o adevărată isterie printre naționaliștii autohtoni și printre propagandiştii regimului lui Putin. Și unii și alții încercând să justifice agresiunea Rusiei din Ucraina, în condițiile în care teritoriile în discuţie sunt acum ale Ucrainei şi nu sunt revendicate de ţările menţionate în discursul prezidențial. Mai mult decât atât, Ucraina din zilele noastre nu are pretenţii teritoriale şi nici nu-şi acuză vecinii de vreo agresiune.

Postarea tânărului istoric a fost preluată și distribuită de multe dintre mijloacele de comunicare centrale (de exemplu, vezi AICI).
Ar putea fi o imagine cu hartă

La război tot ce îți trebuie e să fii deștept. Da! Ca să învingi ai nevoie de iscusință și de arme. – Ernest Hemingway

În seara zilei de 21 februarie 2022, atunci când a anunțat recunoașterea independenței regiunilor separatiste din estul Ucrainei, referindu-se la „statalitatea” Ucrainei, Vladimir Putin declara: „Să începem cu faptul că Ucraina modernă a fost creată în întregime de Rusia, mai exact, de Rusia bolşevică, comunistă. Acest proces a început aproape imediat după revoluţia din 1917. … Apoi, în ajunul şi după cel de-al Doilea Război Mondial, Stalin a anexat deja Ucraina la URSS şi a transferat statului ucrainean nişte pământuri care au aparţinut anterior Poloniei, României şi Ungariei.” Afirmații care exprimă un punct de vedere fără echivoc, conform căruia Ucraina a fost creată de comuniștii sovietici, incluzând și teritorii străine preluate de sovietici de la unii dintre vecinii lor! Nimic altceva decât un discurs revizionist, respins cu promptitudine de comunitatea internațională.

20.04.2022 PUTIN

În ce privește România, liderul autocrat de la Kremlin avea în vedere, fără a face referiri exprese la aceste teritorii, Basarabia (teritoriul dintre Prut și Nistru, jumătatea estică a Moldovei), și Bucovina (partea de nord a Moldovei), preluate de Uniunea Sovietică după semnarea Pactului Molotov – Ribbentrop (încheiat la Moscova, la 23 august 1939), numit astfel după numele celor doi miniștri de externe: al U.R.S.S. (primul) și cel al Germaniei naziste (cel de al doilea). Acestor teritorii li s-a adăugat așa-numitul Ținut Herța. Ulterior, acest teritoriu, împreună cu nordul Bucovinei, nordul și sudul Basarabiei au fost cedate Ucrainei, republică autonomă, aflată în componența Uniunii Sovietice. În 1991, după proclamarea independenței Ucrainei, toate aceste teritorii au rămas în componența noului stat, rezultat după dezmembrarea U.R.S.S.

La vreme de primejdie apărarea înseamnă să știi ce trebuie să înfrunți. – Ernest Hemingway

Pe 29 martie 2022, aflam că Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, doreşte să încheie un acord cu România pentru a proteja limba română în Ucraina. Declaraţia sa a fost făcută în cadrul unui interviu cu jurnalişti independenţi din Rusia, mai exact portalului anti-Putin Meduza, televiziunii Dojd şi ziarului Kommersant. A stat de vorbă cu ei o oră și jumătate și le-a răspuns la toate întrebările. Zelenski a declarat în interviul oferit presei ruse (pe 27 martie a. c.), că îşi doreşte să semneze un acord cu România pentru protejarea limbii române în statul vecin, în semn de respect faţă de minoritatea română: „Din respect pentru limbile popoarelor vecine, mă interesează un asemenea acord, vreau să-l semnez cu toate ţările vecine. Mă interesează Rusia, Ungaria, Polonia, România şi aşa mai departe. Avem foarte multe probleme de ordin istoric, avem multe minorităţi, naţionalităţi şi acest acord va fi suficient pentru respectarea acestor limbi în interiorul ţării noastre” a declarat Zelenski.

Agenţia Federală pentru Supravegherea Comunicaţiilor din Rusia, Roskomnadzor, a cerut mass-media ruse să nu publice interviul, în caz contrar autorii acestuia și cei responsabili de difuzarea sa riscând pedepse de până la 15 ani de închisoare.

Pe 4 aprilie 2022 (luni seara), Volodimir Zelenski s-a adresat în direct Parlamentului României. El a prezentat imagini ale masacrului făcut de ruși la Bucha, acuzând Rusia de crime de război. Zelenski a mai spus că pe teritoriul Ucrainei se decide soarta Europei și a făcut apel la adoptarea unor noi sancțiuni împotriva Rusiei.

Printre altele, în speță, Zelenski a spus: „De îndată ce situaţia va permite, vreau să lansez un dialog cu dumneavoastră asupra unui nou acord atotcuprinzător care să garanteze protecţia absolută şi dezvoltarea cuprinzătoare a minorităţilor noastre naţionale – comunităţii ucrainene din România şi comunităţii române din Ucraina. Pentru că destinul nostru este să fim atât de aproape cât de mult putem. Destinul nostru este să fim apărători ai libertăţii în regiunea noastră. Destinul nostru este să fim împreună în Familia Europeană.”

Referitor la reconstrucția postbelică a Ucrainei, șeful statului vecin a declarat: „Sunt încrezător că România şi companiile româneşti vor participa şi la programul de reconstrucţie postbelică al Ucrainei. Invităm partenerii noştri din Europa să preia patronajul asupra unui oraş, regiune sau industrie care a suferit în urma agresiunii Rusiei.” Asta ca să fie clar cam despre ce ar putea să fie vorba. Că prea se văd unii de pe la noi ca fiind „(re)constructorii” Ucrainei postbelice! Și-au mai imaginat alții – cu ani în urmă – că am putea răsturna munții în Irak! Și s-a ales praful de declarațiile lor mult prea… optimiste, referitoare la reconstrucția acelui stat!

Despre pocinoagele specifice activității lucrative a politicienilor români, întâmplate cu ocazia acestei transmisiuni din Parlamentul României – în direct, prin videoconferință – vezi AICI. Iar transcrierea discursului lui Zelenski poate fi accesată AICI.

În ce privește Ucraina zilelor noastre, este vorba de… nerespectarea drepturilor minorităților naționale.
Numai că rezolvarea acestei spinoase probleme se poate face doar într-o Ucraină liberă, de după actualul război pornit împotrivă-i de Rusia lui Putin. Război care a contribuit și el, în sens negativ, la adoptarea unor măsuri legislative restrictive, prin care statul ucrainean a limitat asemenea drepturi ale tuturor minorităților etnice care-l populează.

Conchizând, trebuie să înțelegem că adevărata coabitare presupune acceptarea celuilalt atât cu bune, cât  și cu rele. Admițând că fiecare stat are dreptul de a se considera nedreptățit de modul în care s-au derulat unele momente ale istoriei sale. Numai că asta nu ne dă dreptul de a emite pretenții nejustificate, referitoare la apartenența actuală a unor teritorii românești. Este și situația teritoriilor românești care aparțin Ucrainei. Împreună cu care ar trebui să întrevedem un viitor comun, într-o Uniune Europeană a unor popoare libere și prospere. Care să respecte toate drepturile și libertățile minorităților etnice, loiale statului din care fac parte. Este și cazul numeroasei populații românești din Ucraina, ale cărei drepturi trebuie să fie reconsiderate, într-o țară liberă și democrată. Lume în care, ceea ce ne unește trebuie să se dovedească a fi mai trainic și mai puternic decât ceea ce ne-a separat vremelnic.

Războiul este unealta finală a politicii. – Buckminster Fuller

La alegere, articole de strictă actualitate, utile în această speță:

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

– Va urma –

Tiberiu M. Pană

_________________________________

Manifestul unui artist din Rusia împotriva lui Vladimir Putin

Kamil Churaev (46 de ani) e unul dintre cei puțini. În dimineața primelor bombardamente a ieșit în orașul Ufa cu o pancartă: „Nu vă războiți cu Ucraina!”. Prea puțini i s-au alăturat. Dar Kamil Churaev nu și-a pierdut nici speranța, nici curajul de a spune cu voce tare ce simte și ce gândește despre Vladimir Putin.

Ольга Арефьева – На хрена нам война (Na khrena nam voyna) – La dracu cu războiul (1995)

Bob Marley & The Wailers – War (1976)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.