Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …
Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta
Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Gând de toamnă Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie, Gândesc la florile acelea, Cununi de-aducere-aminte, Cari-au trăit în cimitire Şi …
Continuă să citești Gând de toamnă – de Traian Demetrescu
Oglinda D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată,În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată,Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg. Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece şi fatal,Iar, martoră, …
Continuă să citești Oglinda – de Cincinat Pavelescu
Analfabeţilor V-am spus că sunt un om periculos Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă. V-am spus s-aveţi pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare şi de teamă. V-am spus că fac teribil de urât De sunt călcat puţin pe libertate. V-am spus că sunt oşteanul credincios, Dar care doar cu inamici se bate. V-am spus să …
Continuă să citești Analfabeţilor – de Adrian Păunescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …
Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca
La 34 de ani de la moartea soților Teodorovici, o familie de patrioți români din Republica Moldova. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Moartea prietenilor O, dragii mei, ați devenit o veste La telefonul așteptării mele, Și-aud că nici o șansă nu mai este Și c-ați murit azi-noapte pe șosele. Ce stea inadmisibilă, pământul! Mai bine-ar …
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Criticilor mei Multe flori sunt, dar puţineRod în lume o să poarte,Toate bat la poarta vieţii,Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuriCând nimic nu ai a …
Continuă să citești Criticilor mei – de Mihai Eminescu
Vară târzie Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară, vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor. Parca văd cum plecai pe nisip – strigau, strigau şi piereau în septembrie mâinile tale. Nu mai ştiu ce-a urmat după tine. Poate un gol, poate păsări sau vânt. Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea, până când într-o …
Continuă să citești Vară târzie – A. E. Baconsky
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Balada unui greier mic Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - …
Continuă să citești Balada unui greier mic – de George Topîrceanu
De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamată alături Şi râd în răsărit …
Continuă să citești Cântecul toamnei unei iubiri – de Octavian Goga
