Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Haina mai mult este privită decât persoana cinstită Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul …

Continuă să citești Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele. Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii, Pe frunţi de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …

Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Morții – de Ion Caraion

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Morții Suntem câmpul pe care-l plouă ploile. Suntem iarba pe care-o pasc oile și lumina pe care-o dă soarele. Suntem izvoarele. Suntem viitorul și rădăcinile și somnul în care …

Continuă să citești Morții – de Ion Caraion

BASARABIA PE CRUCE! – de Adrian Păunescu

BASARABIA PE CRUCE! Se urcă Basarabia pe cruce Şi cuie pentru ea se pregătesc Şi primăvara jertfe noi aduce Şi plânge iarăşi neamul românesc. Noi n-avem nici un drept la fericire, Mereu în casă moare cineva Şi n-are ţara dreptul să respire Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa. De-acolo unde s-a sfârşit pământul, Vin triburi, …

Continuă să citești BASARABIA PE CRUCE! – de Adrian Păunescu

Lacrimile – de Lucian Blaga

Încă o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe bine – Lucian Blaga Lacrimile Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - şi …

Continuă să citești Lacrimile – de Lucian Blaga

Muzeul satului – Marin Sorescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Muzeul satului Din viaţa acestor oameni Lipsesc mai multe secţii, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea şi norocul În istorie, Sunt slab reprezentate. Nu întâlneşti aici nici …

Continuă să citești Muzeul satului – Marin Sorescu

Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …

Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana