Motto: Oamenii sunt născuţi ca să se ajute unii pe alţii. – Ernest Hemingway
Scurt pe 2 și 1/4 (adică… doi ș-un sfert!): Vezi AICI prima parte a articolului, în care – în principal – ne-am referit la prevederile Tratatului care reglementează relațiile dintre România și Ucraina și la legislația europeană – corespunzătoare normelor dreptului internațional – acte care stau la baza complexului domeniu al drepturilor și obligațiilor minorităților naționale / etnice: Și nu numai.
Vezi AICI partea a doua a acestui articol, în care am abordat relațiile sinuoase bilaterale româno-ucrainene din anii de după semnarea tratatului. Constatând că realitatea era departe de așteptările semnatarilor acestuia.
Partea a treia a articolului ne-a dat ocazia să urmărim evoluția acestor relații, cu urcușuri și coborâșuri, apropiindu-ne de zilele noastre.
Apariția pe harta Europei a statului Ucraina (după destrămarea U.R.S.S.) a făcut ca România să se afle printre primele state care i-au recunoscut independența. În condițiile în care, în 1991, toate țările afectate de Pactul Ribbentrop-Molotov au denunțat formal așa-numitul Pact de neagresiune sovieto-german: Polonia, țările baltice, Republica Moldova și România (la 24 ianuarie 1991). Federația Rusă a admis existența protocolului secret al pactului de-abia în vara anului 2019, atunci când s-au împlinit 80 de ani de la semnarea lui! Cu acest prilej, România, Polonia, Estonia, Lituania și Letonia au semnat o Declarație comună, în care se arăta: „Data de 23 august marchează 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov între Uniunea Sovietică și Germania Nazistă, care a declanșat Al Doilea Război Mondial și a condamnat jumătate din Europa la decenii de suferință. Pactul a conținut un protocol secret care a împărțit Europa de Est în sfere de influență.” În Declarație se mai preciza: „Durerea și nedreptatea nu vor cădea în uitare niciodată. Noi ne vom aminti. Amintind și comemorând ororile din trecut, avem cunoștințele și puterea să îi respingem pe cei care urmăresc să reînvie aceste ideologii sau care doresc să exonereze aceste ideologii de crimele și de culpabilitatea lor….”
Ucraina sovietică, al cărui teritoriu este moștenit de actualul stat ucrainean de azi, într-o bună măsură, este rodul acestui tratat: în ce ne privește, este vorba de Bucovina, ținutul Herţei, sudul Basarabiei (judeţele Ismail, Cahul şi Bolgrad) care aparţin acum Ucrainei. Iar Basarabia, ruptă și ea din trupul României, a devenit, ulterior, Republica Moldova.
La 19 septembrie 2019, printr-o rezoluție, Parlamentul Uniunii Europene a denunțat pactul, act care nu era altceva decât o declarație diplomatică, fără efecte în planul anulării consecințelor teritoriale ale acestuia. Stabilirea relațiilor diplomatice cu Ucraina, precum și încheierea tratatului de bună vecinătate cu acest stat, în condițiile în care exista această dureroasă realitate teritorială – larg dezbătută în mass-media românească a timpului – a fost o necesitate pentru a avansa pe calea aderării României la NATO. Chiar dacă „Pentru noi, românii, a fost greu să se concilieze două principii antagonice – pe de o parte recunoașterea faptului că pactul dintre Germania nazistă și URSS este nul, pe de altă parte asumarea Acordurilor de la Helsinki, care menționează păstrarea granițelor după 1945.”
Această nouă denunțare nu era altceva decât un exercițiu de imagine, care oferea un nou prilej de a dezbate public lucruri bătute „istoricește” (definitiv) în cuie.
Despre ce înseamnă abordarea acestor momente din istoria fiecăruia din cele două popoare și câte de multe erau / sunt problemele care ne despart, vezi articolul referitor la Conferința și expoziția organizate de Ambasada Ucrainei în România, la Rectoratul Universității București, pe 25 iunie 2018.
Trebuie să precizăm faptul că minoritatea românească a fost și este loială statului ucrainean. Sprijinul din țară acordat acesteia s-a manifestat în forme diferite, de la burse de studii la susținerea culturală și educațională a minorității, la publicații, ziare, reviste posturi de radio și de televiziune. În timp, unele din aceste forme de manifestare a identității românilor din Ucraina au fost pierdute, relațiile bilaterale înregistrând suișuri și coborâșuri. În condițiile demarării aplicării noii legislații în domeniul educației, multe școli românești au fost închise, sau au dobândit o componentă bilingvă, româno-ucraineană. Nu trebuie neglijat nici faptul că statul ucrainean a deschis școli / licee românești din banii de la buget. Pe de altă parte, minoritatea română, care a participat și participă la apărarea statului în care trăiește, pentru care a murit și moare în linia întâi, s-a trezit că drepturile sale îi sunt ciuntite.
Procentajul vorbitorilor nativi ai limbii ucrainene (pe regiuni)
Sursa foto.
Tentativa eliminării preeminenței limbii ruse în societatea ucraineană și migrarea spre limba ucraineană, limba oficială în stat, ca și nevoia de consolidare a identității naționale ucrainene (limbă, credință, cultură ucraineană) au dus la emiterea unor legi care afectează toate minoritățile. Pasarea vinovăției „pe efectele războiului hibrid și pe războiul informațional al Rusiei nu e întotdeauna suficientă și acceptabilă atunci când drepturi preexistente ale minorităților încep să dispară. Și pentru România e dificil să consolideze relația bilaterală și să construiască un necesar Parteneriat Strategic, atunci când minoritatea românească care moare pe fronturile din Ucraina își pierde din drepturi.” (mai multe argumente vezi AICI).
Procentajul de vorbitori nativi de rusă (pe regiuni)
Sursa foto.
După unificarea bisericilor ortodoxe într-o Patriarhie autocefală a Ucrainei, considerat ca fiind un act de consolidare al națiunii ucrainene, minoritatea românească a rămas sub ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Ruse, prin Mitropolia Kievului și a întregii Ucraine, pentru că aceasta a oferit posibilitatea de a-și desfășura (în continuare) slujbele în limba română. Realitate care determină perspectiva pierderii acestui avantaj (al desfășurării cultului în limba română), precum și ridicarea unor eventuale pretenții asupra proprietăților bisericilor românești care țin de Biserica Ortodoxă Rusă.
Poziția Ucrainei față de găsirea unor soluții problemelor aflate pe agenda relațiilor bilaterale româno-ucrainene a fost exprimată într-un interviu acordat agenției de presă AGERPRES – (în martie 2018) – de către Oleksandr Bankov, ambasadorul acestei țări în România.
Distanţa dintre voi şi vecinii voştri, pe care nu-i iubiţi, este mai mare decât cea dintre voi şi cei dragi, care trăiesc peste şapte mări şi şapte ţări. – Khalil Gibran
Despre cât de grijulii erau reprezentanții unor instituții ale statului ucrainean – în speță, serviciile secrete ucrainene – în relația cu românii minoritari de pe teritoriul statului vecin, a se vedea materialul, publicat pe 31 decembrie 2021: Acțiunea de poliție politică a securității ucrainene împotriva Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți a fost clasată de poliție. Acțiune începută în data de 11.06.2018, atunci când «o echipă de 12 colaboratori ai SSU (Serviciul de Securitate al Ucrainei, n. n.) în regiunea Cernăuți (în loc de 7, nominalizați în aprobarea judecătorului de instrucție), timp de opt ore au efectuat o percheziție la sediul Centrului, și, contrar aprobării judecătorului, dată doar pentru Centru, au percheziționat de asemenea sediul librăriei „Mihai Eminescu” și al cafenelei „București”». Ocazie cu care au fost ridicate „materiale cu caracter antiucrainean”, referindu-se în special la două hărți istorice (înfățișând România Mare, așa cum era în perioada interbelică) și la cartea Bucovina noastră – antologie istorică, 1775-2011, al cărei autor este autor Vasile Ilica (1924-2015).
Conform unui Comunicat al Consiliului Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți „Percheziționarea și urmărirea penală se încadrează perfect în atacurile tot mai frecvente și mai agresive ale forțelor (ultra)naționaliste ucrainene la adresa mediului asociativ românesc, pentru care nu sunt străine nici amenințările directe cu răfuiala fizică, în cazul „neconformării” la politica și ideologia oficială, exact în stilul perioadei de tristă amintire a sovietelor.” Și se întreba retoric în continuare: „Dacă două hărți istorice ale României, care a recunoscut printre primele state independența Ucrainei și prima a ratificat Acordul de asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană, constituie obiect de cercetare penală, ce să mai vorbim despre diversele hărți imaginare cu Ucraina Mare, care cuprind vaste teritorii actuale ale statelor vecine Ucrainei și care sunt tipărite liber în manuale, ziare sau alte publicații, fiind difuzate deschis, sub diferite forme?!… Dar câtă vreme SSU nu s-a sesizat în această privință, concluzionăm că asemenea afișări sunt pe deplin legale, normale și chiar binevenite. Sau cum rămâne cu hărțile fostelor imperii roman, otoman, austro-ungar, rus și chiar sovietic, care cuprinzând și teritorii din actuala Ucraină, sunt tipărite fără opreliști și abundă în școlile din Ucraina?”
Mai aflam că Parada Portului Popular Românesc din Cernăuți, manifestare desfășurată pe 13 mai 2018 – care fusese intens supravegheată de reprezentanții SSU – fusese considerată drept o acțiune de „popularizare printre locuitorii regiunii a sentimentelor autonomiste și separatiste”, o „prezentare și interpretare într-o lumină avantajoasă, pentru partea română, a evenimentelor istorice legate de ocuparea Bucovinei de Nord de către România” (iar, locotenentului major Vladimir Pușcariov, care a monitorizat evenimentul și a redactat raportul informativ, aparținea etniei… române din Ucraina, n. n.)… Dacă o sărbătoare a portului popular al unei comunități istorice, într-o țară cu vector constituțional european, este privită de Serviciul de Securitate al Ucrainei ca ostilă statalității ucrainene și catadixită ca destabilizatoare și separatistă, la ce complimente am mai putea să ne așteptăm din partea distinselor organe la adresa viitoarelor evenimente culturale ale românilor? Suntem oare în anul de grație 2021, când Ucraina bate la porțile Europei, sau ne întoarcem la vremurile staliniste de tristă amintire?”!
Din Comunicat mai aflăm că „Asemenea acțiuni nechibzuite stimulează, prin consecințele lor, pe de o parte, crearea unor stări de spirit nesănătoase și de proteste împotriva Kievului, iar pe de altă parte, printr-o româno-fobie permanentă, asmut majoritatea ucraineană împotriva minorității românești, fapt pe care îl constatăm permanent în climatul interetnic din regiunea Cernăuți, în special în mass-media locală ucraineană.”
Imagine din timpul perchezițiilor la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți
Pe de altă parte, „nimeni dintre martorii audiați de anchetatorii SSU (Serviciul de Securitate al Ucrainei, n. n.) n-a confirmat presupusele infracțiuni incriminate de cei care au pus la cale tot acest spectacol, ancheta fiind mai mult preocupată de faptul dacă acești martori și-au redobândit cetățenia română, dacă au călătorit în țări străine, dacă au rude în străinătate, dacă au fost contactați de serviciile speciale străine.” Cum se impune să fie remarcat și faptul că, „în timp ce Ucraina, prin structurile sale de forță, la Sărbătorirea Centenarului României, deschide o acțiune penală având ca obiect două hărți omagiale ale statului vecin, România, la aniversarea, în acest an, a 30 de ani ai independenței Ucrainei, prin vocea premierului român, participant la Platforma Crimeea, își reconfirmă – a câta oară – întreg sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.”!!!
Mai aflam și că «majoritatea bunurilor ridicate în timpul percheziției de la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și Librăria „Mihai Eminescu” de către angajații SSU nu ne-au fost restituite nici până azi (31 decembrie 2021, n. n.). Sperăm că Direcția SSU în regiunea Cernăuți nu-și dorește însușirea unor bunuri care nu-i aparțin. … doar câteva dintre obiectele ridicate: două hărți omagiale (obiectul principal al anchetei); 48 de hărți istorice cu diferită tematică; 740 exemplare (aproape tot tirajul) ale ziarului Neamul Românesc pe luna mai 2018; 176 de reviste cu titluri diferite, 160 de cărți, CD-uri, discuri rigide etc.”
În data de 23 iulie 2020 Secția de Poliție Cernăuți din cadrul Direcției Principale a Poliției Naționale în regiunea Cernăuți, prin decizia anchetatorului, a clasat acțiunea penală „pentru depășirea termenului de 18 luni de cercetare prealabilă…, după prelungiri repetate a termenului de urmărire penală, în lipsa inculpării vreunei persoane.” În decembrie 2020 Centrul Cultural Român a fost anunțat de clasarea dosarului, pentru ca ulterior, începând cu data de 29 decembrie 2020, să ia cunoștință de materialele dosarului, compus din 5 volume, însumând 1010 pagini.
Ca să știm cu cine aveam / avem de-a face!
Pentru a trăi fericit, trebuie să dormi pe paiul care se vede în ochiul vecinului, şi să te încălzeşti cu bârna pe care o ai în ochii lui. -Alphonse Allais
În cadrul întrevederii cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, care a avut loc la New York – în toamna anului 2019 – cu ocazia celei de-a 74-a reuniuni a Adunării Generale a Națiunilor Unite, Președintele României Klaus Iohannis a subliniat că „este necesară remedierea corespunzătoare, prin găsirea de soluții clare, funcționale pentru problemele provocate de Legea Educației adoptată de Ucraina în septembrie 2017, care a afectat drepturile persoanelor aparținând minorității române în ceea ce privește asigurarea învățământului în limba maternă.” Președintele Klaus Iohannis „a evocat în acest context eforturile semnificative pe care statul român le depune pentru a asigura cele mai bune condiții persoanelor aparținând minorităților naționale din România, inclusiv cea ucraineană, ceea ce a determinat ca modelul românesc în acest domeniu să fie apreciat la nivel internațional și european.” Președintele Ucrainei a arătat că „înțelege preocupările părții române și a transmis asigurări în direcția identificării unei soluții la problemele create de adoptarea Legii Educației, astfel încât drepturile persoanelor aparținând minorității române de a învăța în limba maternă să nu fie afectate.”
În ce privește accesul minorității ucrainene din România la educație în limba maternă, vezi AICI date îndestulătoare (pe site-ul Uniunii Ucrainenilor din România).
Nici noua lege a popoarelor indigene nu asigură dreptul la educație în limba maternă românilor din Ucraina. La 12 mai 2021, Președintele României, Klaus Iohannis, a avut o convorbire telefonică cu Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, la solicitarea acestuia din urmă.
- Klaus Iohannis a acordat un spațiu amplu în convorbirea telefonică problemelor legate de drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina, cu accent pe dreptul la educație în limba română, și a subliniat necesitatea soluționării acestora, în cel mai scurt timp, pe calea dialogului.
- a subliniat importanța încheierii cât mai curând a Protocolului de cooperare bilaterală în domeniul educației dintre România și Ucraina și reluarea cât mai rapidă a lucrărilor Comisiei interguvernamentale mixte privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale.
- a apreciat deschiderea Ucrainei față de perspectiva încheierii unui Acord cuprinzător privind drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina și minorității ucrainene din România. Președintele României a făcut un apel la omologul său ca autoritățile ucrainene centrale și locale să îi implice în consultări aprofundate pe etnicii români pe teme ce țin de drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina.
- a accentuat că identificarea eficientă de soluții durabile în privința prezervării drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina va conferi un imbold pentru consolidarea relației bilaterale pe toate palierele sale.
Președintele Zelenski a arătat că înțelege pe deplin preocupările părții române legate de drepturile persoanelor aparținând minorității române și a manifestat disponibilitatea pentru identificarea de soluții, astfel încât identitatea culturală și lingvistică a etnicilor români să fie protejată conform standardelor internaționale. Și a reiterat „invitația adresată Președintelui Klaus Iohannis de a efectua o vizită în Ucraina.”
Protest al românilor din ținutul Cernăuți
Sursa foto
Ca să înțelegeți cum stă treaba cu angajamentele / relațiile bilaterale. Ucraina admite formal – așa cum i-a cerut Comisia de la Veneția – că aşa-zisa „limbă moldovenească” este identică cu limba română. Numai că, în practică, autoritățile ucrainene procedează exact invers, încurajând menținerea acestei segregări, (pentru mai multe amănunte, vezi AICI), specifică educației practicate în defuncta (!?) Uniune Sovietică.
Vezi AICI o recentă abordare, într-un articol al Agenției BucPress din Cernăuți (din 10 aprilie 2022), referitor la modul în care – în condițiile desfășurării războiului – din dușmanul Ucrainei, România i-a devenit prieten!
Pentru că sub imperiul emoției declanșate de războiul ruso-ucrainean, Uniunea Europeană și-a manifestat intenția de a grăbi aderarea Ucrainei la acest organism, (aceasta având statutul de partener asociat al U.E.), este bine să aruncăm o privire asupra unor documente fondatoare care stau la temelia acestei relații, constatând că problemele pe care trebuie să le rezolve Ucraina nu sunt puține. Fie că este vorba de necesitatea asigurării independenței instanțelor judiciare, de cea a respectării drepturilor și libertăților cetățenești, de necesitatea adoptării unor măsuri împotriva corupției de stat și necesitatea slăbirii controlului strict al oligarhilor asupra mass-media etc. Referitor la Drepturile omului și libertățile fundamentale, Parlamentul european „ia act de legea privind sprijinirea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat și solicită autorităților ucrainene să pună în aplicare legea în deplină conformitate cu obligațiile sale internaționale și în conformitate cu recomandările din Avizul nr. 960/2019 al Comisiei de la Veneția, și anume să respecte dreptul comunităților de a-și dezvolta și utiliza pe deplin propria limbă și să acționeze cu cea mai mare atenție și echilibru față de minoritățile naționale, limbile lor și drepturile lor la educație;” (cf. pct. 61 și următoarele din PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN referitoare la punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Ucraina (2019/2202(INI)).
Vezi și Rezoluția Parlamentului European din 11 februarie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Ucraina (2019/2202(INI)).
Războiul este unealta finală a politicii. – Buckminster Fuller
Vezi articolul VIDEO – din vremea în care actorul Volodimir Zelenski se ținea de… glume teritoriale proaste! – publicat pe 18 aprilie 2022;
Vezi partea a treia a articolului Studiu de caz: Ucraina și minoritățile etnice – situația românilor (III) – publicată pe 13 aprilie 2022;
Vezi și articolul MARIUPOL – orașul aflat la „granița dintre viață și sclavie”… – publicat pe 11 aprilie 2022;
Vezi și partea a doua a articolului Studiu de caz: Ucraina și drepturile minorităților etnice – situația românilor (II) – publicată pe 8 aprilie 2022;
Vezi și prima parte a articolului Studiu de caz: Ucraina și drepturile minorităților etnice – situația românilor din statul vecin (I) – publicată pe 5 aprilie 2022;
Vezi și articolul FOTO&VIDEO – Și noi am fost în nordul Bucovinei, la ceremonia comemorativă de la FÂNTÂNA ALBĂ! – publicat pe 1 aprilie 2022;
Vezi și articolul Ucraina – deocamdată… atât! – publicat pe 30 martie 2022;
Vezi și articolul Mariupol – umbra așezării urbane de odinioară (VIDEO) Și alte ȘTIRI de ultimă oră! – publicat pe 25 martie 2022;
Vezi și articolul „Captură” de soi în Ucraina! Generali ruși căzuți pentru o cauză pierdută… Mesajul Olenei Zelenska (VIDEO) – publicat pe 24 martie 2022;
Vezi și articolul Un antinazist ucrainean, supraviețuitor al lagărelor de exterminare naziste, ucis (la el acasă!) de rachetele „denazificatorilor” ruși! – publicat pe 24 martie 2022;
Vezi și articolul Un popor curajos, aflat în pribegie… – publicat pe 23 martie 2022;
Vezi și articolul Cine-i Oleg Gazmanov și care-i treaba cu textul / melodia lui: „Ucraina şi… Moldova, ele toate-s ţara mea”! – publicat pe 22 martie 2022;
Vezi și articolul Mamelor din Ucraina… recunoștință și speranță! – publicat pe 22 martie 2022;
Vezi și articolul Stop the Russian invasion of Ukraine! – publicat pe 22 martie 2022;
Vezi și articolul COPIII… Salvați COPIII… De prezentul și viitorul pe care le aduce armata „eliberatoare” a lui Vladimir PUTIN! – publicat pe 20 martie 2022;
Vezi și articolul Armata rusă la vânătoare de civili în UCRAINA (VIDEO). Și altele de nefăcut, dar făcute de „denazificatorii” lui Vladimir PUTIN… – publicat pe 18 martie 2022;
Vezi și articolul Arnold Schwarzenegger – „I’ll be back”: mesaj pentru ruși și pentru Putin (VIDEO subtitrat în română) – publicat pe 18 martie 2022;
Vezi și articolul Tractoare ucrainene „înhămate” la mașinile de război rusești! – publicat pe 17 martie 2022;
Vezi și articolul TEATRUL Dramatic din MARIUPOL… altă crimă de război a „vitejilor” piloți ai lui PUTIN! – publicat pe 17 martie 2022;
Vezi și articolul Ziarista rusă Marina Ovsiannikova – exemplu de curaj și de patriotism! – publicat pe 16 martie 2022;
Vezi și articolul PUTIN – cavalerul apocalipsei rusești în Ucraina! – publicat pe 15 martie 2022;
Vezi și articolul „Playing for the last time!” – publicat pe 14 martie 2022;
Vezi și articolul ORAȘELE UMBRE! STOP WAR! – publicat pe 11 martie 2022;
Vezi și poezia NE DUCEM TOȚI – de Serghei Esenin – publicată pe 9 martie 2022;
Vezi și articolul STING – „Noi, toţi, ne iubim copiii. Opriţi războiul!” – publicat pe 6 martie 2022;
Vezi și articolul Back In The USSR! – publicat pe 4 martie 2022;
Vezi și poezia PACEA LUMII – de Vasile Militaru – publicată pe 3 martie 2022;
Vezi și articolul UCRAINA, Volodimir ZELENSKI – jos pălăria! Acum „și eu sunt ucrainean”! – publicat pe 2 martie 2022;
Vezi și poezia Balada corbilor – de George Topîrceanu – publicată pe 26 februarie 2022.
DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!
Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli!
ŢINEŢI APROAPE!
– Va urma –
Tiberiu M. Pană
___________________
Manifestul unui artist din Rusia împotriva lui Vladimir Putin
Kamil Churaev (46 de ani) e unul dintre cei puțini. În dimineața primelor bombardamente a ieșit în orașul Ufa cu o pancartă: „Nu vă războiți cu Ucraina!”. Prea puțini i s-au alăturat. Dar Kamil Churaev nu și-a pierdut nici speranța, nici curajul de a spune cu voce tare ce simte și ce gândește despre Vladimir Putin.
Vama – Bombe cad – Official Video
Spune-mi ce-ai văzut azi
de nu poți să mai zâmbești
Strângi în mâini valiza
Goală de tot ce iubești
Mii de ochi se pierd în trenul care pleacă tu rămâi un gând să-mi țină cald acolo sub pământ
Bombe cad, fă dragoste cu mine fiindcă bombe cad
Bombe cad, fă dragoste cu mine printre bombe cad
Bombe cad, nu-mi lăsa privirea să ajungă-n iad
Mărșăluiesc soldații
Sclavii unui vis de scrum
Șenile pe morminte
Oare ultimul fum?
Frica mă cuprinde, eu țintesc către ceva ce nu cunosc, deodată lumea mea nu are niciun rost…
… Buncăr pentru suflet nu există pe pământ.
Oi mai vedea cu tine vara stele căzând
Periegheze 
