Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Tuturor celor care au uitat cât costă o pâine! Cine știe, poate că unii dintre ei nu au știut niciodată... prețul pâinii și sudoarea cu care se obține o bucată de pâine! Mai ales de către slujitorii devotați ai sistemului educațional din România. Nu doar atunci când sunt în grevă generală... tot pentru un boț …
Motto: Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal. - George Călinescu Gelozie Dacă nu ne-am fi-ntâlnit(Absolut din întâmplare),Tu pe altul oarecareTot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum,Ai fi dat cu bucurieAltuia străin, nu mie,Mângâierile de-acum. Ai avea și vreun copilCare, poate (idiotul!),Ar fi sămănat în totulCu-acel tată imbecil. …
Continuă să citești GELOZIE – de George Topîrceanu
Balada Tocilescului La caravanserai în prispă Arabii stau într-o elipsă, Zâmbetul moale de pe dinţi Se scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburine Cadânele în văluri fine Fac arabescuri din buric, Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile triste Născute-n vremuri sclavagiste Câte-un scuipat azvârl în praf Rozând papucii cu canaf. Din când în când …
Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu
Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum te lauzi la toţi sfinţii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,N-asculta de toţi zurliii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Nu-mi mai otrăvi ursita,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum …
Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu
Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …
Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol
Ghicit în cafea Milord, nu se mai poate concura, ceşcuţa japoneză este spartă şi-n zaţul ăsta negru de cafea a apărut un câine rău la poartă. Tu crezi că muschetarii vor veni cu trei florete mari la butonieră să-ţi spună că un nou poète maudit s-a spânzurat aseară de jartieră. Eroarea stă în movul cardinal în …
Continuă să citești Ghicit în cafea – de Nora Iuga
Capra și iada Ţăranul între vitişoare Avea şi o căpriţă. El o numea leliţă, Îi da adese tăricioare. Şi bine o ţinea. Ea însă un nărav avea: De câte ori ţăranul intra pe zi în casă, Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea, Apoi şi peste masă... Stăpânu-i suferea, Căci aştepta să vadă Curând, pe lângă …
Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici
La arme! Veniți, viteji apărători ai țării! Veniți, căci sfânta zi a răsărit: E ziua mare a reînălțării Drapelului de gloanțe zdrențuit! Veniți din toate unghiurile zării, Să cucerim ce-avem de cucerit! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt …
Continuă să citești LA ARME! – de Ştefan Octavian Iosif
Morții îi uităm mult prea ușor.Ce-ai să faci iubito, dacă mor? Ai să mă cam uiți și ai să mă plângiDin pleoapa ochilor prelungi. Ai să mă cam plângi cu roua greaPeste simpla groapă ce-oi avea. Și-ai să mi te plângi că-n generalM-am ținut de crâșme și scandal. Ca Esenin, mai demult, cel blond,Ultimul poet …
Continuă să citești Ce-ai să faci? – de Mircea Micu
Cântec de primăvară Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple. De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut, prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viață, de primăvară - ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în față, trezindu-mă, le adulmec și le …
Continuă să citești Cântec de primăvară – de Nichita Stănescu
Periegheze 