Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Ploaia Sfântului Ilie Plouă!...Zi și noapte, plouă -Ploaie veche,Ploaie nouă,Ploaie-n rateCalculateDe cerescul cămătar,Și la termen, achitate -Să ne spele de păcateDupă noul calendar...Ploaia Sfântului IlieAbia stă...Și-ncepe iar!...Parcă-ar fi o păpădieCa barba Sfinției sale -Barbă fără-asemănare,Ce se spulberă-n spirale,Peste „România Mare”,Pe care Sfântul IlieAr fi luat-o cu chiriePentru... hidroterapie!...Plouă!...Zi și …

Continuă să citești Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu

Cântecul bufonului – de William Shakespeare

Poeții sunt inima umanității - Eugene Ionesco Când eram flăcău la mama, Hei, ce ploaie şi ce vânt, Dam şi eu prin fete iama Fiindcă plouă pe pământ! Iar când mi-a mijit mustaţa, Hei, ce ploaie şi ce vânt, Tot în râs am luat viaţa Fiindcă plouă pe pământ! Dar de când m-a ars năpasta, …

Continuă să citești Cântecul bufonului – de William Shakespeare

Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet II - Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,Să simt din nou a vieţii primăvară,În drumul meu …

Continuă să citești Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă

Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam

  Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Sa calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce …

Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam

Criticilor mei – de Mihai Eminescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Criticilor mei Multe flori sunt, dar puţineRod în lume o să poarte,Toate bat la poarta vieţii,Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuriCând nimic nu ai a …

Continuă să citești Criticilor mei – de Mihai Eminescu

Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol

Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul, Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate De dragoste, de cântec, blândețe și lumină, Presară sori pe lume, trezesc din moarte …

Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol

Mi-e dor de tine – de Tudor Arghezi

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Mi-e dor de tine Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,De gura ta de orhidee,De sânul tău cu bumbi de dude,De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,Mi-e dor de tot …

Continuă să citești Mi-e dor de tine – de Tudor Arghezi

Un actor destul de fad – de George Țărnea

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Un actor destul de fad sunt un actor destul de fad, ajuns în cel din urmă grad, adică numai bun de pus sperietoare la apus şi grănicer la răsărit... …

Continuă să citești Un actor destul de fad – de George Țărnea

Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu

Eminescu Grigore Vieru La zidirea Soarelui, se știe, Cerul a muncit o veșnicie. Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră Eminescu. Suntem în cuvânt și-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De …

Continuă să citești Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu