Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Haina mai mult este privită decât persoana cinstită Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul …

Continuă să citești Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele. Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii, Pe frunţi de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Lacrimile – de Lucian Blaga

Încă o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe bine – Lucian Blaga Lacrimile Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - şi …

Continuă să citești Lacrimile – de Lucian Blaga

Muzeul satului – Marin Sorescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Muzeul satului Din viaţa acestor oameni Lipsesc mai multe secţii, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea şi norocul În istorie, Sunt slab reprezentate. Nu întâlneşti aici nici …

Continuă să citești Muzeul satului – Marin Sorescu

Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …

Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Carmen Meretricis – de Romulus Vulpescu

Carmen Meretricis pentru M. R. P. Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic: „Cânta o cutră beată În Crucea de Piatră...”. Era o poamă de paișpe bani, Cu hoit alintat și cu ochii tirani Că se cordea cu fanți caramani În Crucea de Piatră. Puțea a tutun, a …

Continuă să citești Carmen Meretricis – de Romulus Vulpescu

Frunzele – de Radu Stanca

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …

Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca

Pâine la foame udată e cea mai dulce bucată – de Anton Pann (dedicată celor care nu știu cât costă o… pâine!)

Tuturor celor care au uitat cât costă o pâine! Cine știe, poate că unii dintre ei nu au știut niciodată... prețul pâinii și sudoarea cu care se obține o bucată de pâine! „Nu vezi tu că, dacă nu-i glagore-n cap, nu-i, şi pace bună!” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) Pentru toți cei care au uitat …

Continuă să citești Pâine la foame udată e cea mai dulce bucată – de Anton Pann (dedicată celor care nu știu cât costă o… pâine!)