Scăzută zării blândă e ţara minerală.- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.A ofilirii numai această foarte palăFăclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. Poezie apărută …

Continuă să citești Suflet petrecut – de Ion Barbu

Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …

Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol

Motto: Adună la tinerețe ca să ai la bătrânețe. - proverb românesc Ioana lui Traşcă Să strângi, mumă, să strângi, Zicea Ioana lui Traşcă. Să strângi vara, ca să ai iarna. Dacă dai peste nişte ceapă, Ia şi tu o poală şi pune-o-n pod Pentru iarnă - ca să ai. - Păi, de la oameni? …

Continuă să citești Ioana lui Traşcă – de Marin Sorescu

Motto: Între a nu fi şi a fi, e o nemărginire, faţă cu care deosebirile de durată a fiinţelor sunt reduse la nimic. – I. L. Caragiale Amiază maură În aer e lene… Amiază de vară. E pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale, …

Continuă să citești Amiază maură – de I. L. Caragiale

Morții îi uităm mult prea ușor.Ce-ai să faci iubito, dacă mor? Ai să mă cam uiți și ai să mă plângiDin pleoapa ochilor prelungi. Ai să mă cam plângi cu roua greaPeste simpla groapă ce-oi avea. Și-ai să mi te plângi că-n generalM-am ținut de crâșme și scandal. Ca Esenin, mai demult, cel blond,Ultimul poet …

Continuă să citești Ce-ai să faci? – de Mircea Micu

George-i negustor de firmăȘi-are o prăvălie „chic"Cumpără și vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porțelanuri și covoare,Chihlimbar și abanosȘi orice marfă prețuieșteDupă ochi, după miros. Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiță foarte finăIară nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge-a devenit vulcanicȘi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e-o păpușăBlondă și fermecătoare. Și gândindu-se la glasu-iCa un zvon divin de harfăÎși șoptește încins …

Continuă să citești Apreciere – de Ion Pribeagu

Lupul singuratic mergedoamne, numai peste lege,numai peste cea zăpadăce va fi cândva să cadă. A-ntâlnit un îngeredormitând în plângere.Creierul i l-a mâncatlupul cel înfometat.Hlap şi hlop şi hlap şi hlopi l-a fost mâncat pe loc,nu acum ci-n viitorlupul cel mirositor. Pe zăpada ce va fialergase lupul grimult sătul, căci el mâncasecreier de mătase. Dar şi …

Continuă să citești Despre lupul singuratic – de Nichita Stănescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii …

Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu