Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu

  Motto: Fiecare frunză îmi șoptește fericirea, planând către pământ din copacul toamnei. - Emily Bronte  Septembrie Suflet al meu, ce faci acu,Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate,Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat,În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul …

Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu

Panteism – de Cincinat Pavelescu

Panteism Tu care porţi spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Şi n-ai avea de moarte frică, Ai şterge lacrima ce-ţi pică Şi-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simţind că-n darul ce le porţi E viaţa vie din cei morţi. Tu nici nu crezi Că cei pe …

Continuă să citești Panteism – de Cincinat Pavelescu

Brumărelul – de Vasile Alecsandri

Brumărelul Într-o verde grădinițăȘade-o dalbă copilițăPe-așternut de calonfiri,La umbră de trandafiri.Trece-un voinicel cu grabăȘi din fugă o întreabă:„- Spune-mi, dalbă copiliță,Cu rumena ta guriță,Ești nevastă, ori ești fată,Ori zână din cer picată?”„- Nici nevastă sunt, nici fată,Nici zână din cer picată,Ci sunt floare garofiță,Răsărită-n grădiniță;Dar tu, voinicele, spune,Ești însurat, ori ești june?”„- Eu sunt, dragă, …

Continuă să citești Brumărelul – de Vasile Alecsandri

Isprava toamnei – de Ion Minulescu

Isprava toamnei Toamna, fată deocheată - Biata fată!... Deocheată, dar frumoasă Şi cochetă, Mi-a intrat odată-n casă, Indiscretă, Să mă-ntrebe ce mai fac... Ce problemă viitoare Mă mai doare... Ce ţigări de foi mă otrăvesc Când vorbesc... Şi ce fel de coniac Beau când tac... Şi de-atunci - Nu vreau să spun de când - …

Continuă să citești Isprava toamnei – de Ion Minulescu

Toamna – de Gheorghe Tomozei

Toamna Suflete al meu, de copil, te duci şi tu ca pasărea ce trecu, să mori în Nil? Şi tu, sânge, cu frigul ce te muşcă mereu mergi să mori poate-n Tigru, Eufratele meu? Alte poezii de Gheorghe Tomozei. Gheorghe Tomozei (născut la 29 aprilie 1936, București, decedat la 31 martie 1997, București) a fost …

Continuă să citești Toamna – de Gheorghe Tomozei

Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu

Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Frunze de toamnă Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Şi picând ca o ninsoare Fac pământului cunună. Melancolic, prin fereastră, Mi-arunc ochii către ele, Şi privindu-le le-asamăn Cu iluziile mele... Alte poezii de același autor. …

Continuă să citești Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu

O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Motto: Înc-o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga O toamnă va veni O toamnă va veni cândva târziu, Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună de flori uscate de stâlpul alb de …

Continuă să citești O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Toamna – de Demostene Botez

Motto: Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. -  Edgar Allan Poe Toamna Toţi acei ce-ntreaga vară Au lucrat din zori în seară, Toamna au roade bogate Au şi fructe, şi bucate, Mere, Pere, În panere. Prune Bune Şi alune, Şi gutui amărui, Cu puf galben Ca de pui. Şi tot felul de legume, …

Continuă să citești Toamna – de Demostene Botez

ȚARA MEA – de Ioan Nenițescu

Țara mea Ioan S. Nenițescu Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc Flăcăi cu piepturile tari, Ce moartea-n faţă o privesc; Acolo unde-s stânci şi munţi, Şi ca şi munţii nu clintesc Voinicii cei cu peri cărunţi În dor de ţară strămoşesc; Acolo unde-i cer senin Şi ca seninul cer zâmbesc Femei, …

Continuă să citești ȚARA MEA – de Ioan Nenițescu