Primăvară După-atâta frig şi ceaţăIar s-arată soarele.De-acum nu ne mai îngheaţăNasul şi picioarele! Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,Timpul cald s-apropie.Primăvara asta totuşiNu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă,Cum trecură Babele,A ieşit un pui de muscăSă-şi usuce labele. Păsările migratoareSe re-ntorc din tropice.Gâzele depun la soareOuă microscopice. Toată lumea din ogradăCântă fără pauză.Doi cocoşi …

Continuă să citești PRIMĂVARĂ – de George Topîrceanu

Primăvară inutilă Sufocată de viaţa cu program Şi de-acelaşi „va urma” cotidian Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari - Pedagogi şi profesori octogenari De algebră, geografie şi pian - Primăvara A izbit cu pumnu-n geam Şi-a fugit din pension De la „Notre-Dame de Sion”. I-am citit isprava-n calendar Şi-am pornit îndată după ea …

Continuă să citești Primăvară inutilă – de Ion Minulescu

N-am fost ca orișicare altul N-am fost ca orișicare altul: m-a vrăjit prăpastia, m-a-nnebunit înaltul ... am fost și tigru, am fost și miel, am fost și aluat, am fost și oțel ... am știut să tac, am știut să țip ... am fost și munte și fir de nisip, am vrut drumurile lumii toate, …

Continuă să citești N-am fost ca orișicare altul – de Aron Cotruș

Să ştiţi: de nu veţi ridica Din sânul vostru un proroc, În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga, Căci scoşi veţi fi atunci din joc Şi-ţi rămânea făr' de noroc. Din cheag de lacrimi, de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă, Şi din nădejdi şi zbuciumări, Din năzuinţi şi frământări El trebui facla …

Continuă să citești Basarabenilor – de Alexei Mateevici 

Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …

Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu

Ploaia de primăvară singură, cu suliță și cu chivără, a trecut prin pădure la pas, pe calul ei verde. În glumă-mplinind minunile, mugurii pocneau ca alunele, și-atingându-i haina si părul, înflorea măciesul si mărul. Cu platoșă strălucind si cu pene deasupra coifului său, alene, cumpănindu-se și visând războaie, trecea tânăra ploaie. Gorunii spuneau: „Făt-Frumos, dă-te …

Continuă să citești Cavalerul (Ploaia de primăvară singură) – de Magda Isanos

Vestitorii primăverii Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi Veniți cu bine! De frunze și de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiți de voi. În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor De țara voastră? N-ați …

Continuă să citești Vestitorii primăverii – de George Coșbuc

Diploma Se spune - și eu cred că nu-s povești C-ar fi trăit odată-n București, Prin nouă sute douăzeci și șapte, Un oarecare - Acsinte Papălapte, Care, Nu știu prin ce împrejurare Ajunsese mare. Și, băiat drăguț Având mănuși, cravașă și-un căluț Era primit în cercuri literare. La „Capșa” era-ntr-una nelipsit. A scris și niște …

Continuă să citești DIPLOMA – de Ion Pribeagu