https://panatiberiu.blog/2022/09/12/ucraina-o-raza-de-speranta-iii/
Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Vine toamna Veștejite flori de crin, Vine toamna vine, Și cu freamătul ei plin De obidă și suspin, Ne alungă din grădini Fluturi și albine. Vine crivățul hain, Să vă bea potirul, Veștejite flori de crin, Vine crivățul hain, Să vă sece pe deplin Din potire mirul… Vine aprigul șuvoi, Biete flori plăpânde, Vine aprigul …
Cântecul cavalerului Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă până când în locul zorilor au venit corbii, corbii erau heralzii absurdelor mele victorii risipindu-mi numele urbi et orbi. Spada mi s-a întors înapoi în trecut, a chemat-o arhanghelul Menumorut, braţul îmi cade, capul mi-e greu, dar numărul morţilor creşte mereu. Creşte şi luna cu cele trei vipere …
Continuă să citești Cântecul cavalerului – de Anatol E. Baconsky
Dumnezeu Mergând pe străzi, privirea cumpărasedin fiecare lucru câte-o parte:umbrare verzi, brăţări şi chiparoaseca lacrima iubitelor din cartevitrine mari, acoperind cu-atlazurimucegăiala sufletelor slute,şi fărădelegi, şi intrigi, şi pervazuriîn care-au stat idile ne-ncepute.Copil venit din măguri şi viroage,coroanelor copacilor oceaniciîngenuncheau sub ape, să se roage,cu anterie gemene, de panici,Am fost în temple,-n temniţi şi-n spitale,m-au întâlnit …
Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …
Ce faci tu? Ce faci tu? de-atâta vreme N-am mai rătăcit prin crânguri, N-a-ncercat să te mai cheme Dorul ca să fim iar singuri?.... Haide, fii copil cuminte N-aştepta să vin la tine Să te fac cu rugăminte Să pricepi ce este bine. De-ai şti tu ce farmec dulce E sub teiul singuratic!... Vino, crângu-o …
Intră în codru, în patria verde.Mai stă o clipă cu mâna în barbă.Gândeşte aiurea, la aur, la sânge,şi-şi face inele din iarbă. Va trebui să taie de-acumpotecile toate de-a curmezişul.S-a pierde în munte, s-a pierde,uitându-şi de mumă şi moarte. S-a duce tot mai adânc până undese-nchid toamna şerpii subt stâncă.Va să desferece duhul păduriişi şipote …
Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? Mi-e foame, și să știi că am să mor! Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne iese plugul în ogor. Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? De-amar de vreme tot m-ai amânat... Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne vom ieși la semănat... Mi-e foame, …
Continuă să citești Pâinea noastră cea de toate zilele – de Ştefan Octavian Iosif
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet IV - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind - privirea mea-nsetată Se pierde-n …
Continuă să citești Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță