De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n luna mai,Prin munţii cu păduri de brad,Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -Potecile te duc spre Iad,Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?... De ce-ai plecatCu vântu-n părul tău vâlvoi,Când nici un glas nu te-a chemat?...Tu nu ştiaiCă-n luna maiPotecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n …

Continuă să citești De ce-ai plecat? – de Ion Minulescu

Pe 31 martie 1933 se năștea Nichita... Și „papirusul” vieții fiecăruia dintre noi! Sunt un om viu Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată, pentru că am o idee din ce în …

Continuă să citești Sunt un om viu – de Nichita Stănescu

Motto: Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă fața oricărei alte persoane, afară de a lui. - Jonathan Swift Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E …

Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski

Turism Şoseaua urcă spre Voineasa, Iar Lotrul curge spre Brezoi... O fată şi-a pierdut cămaşa Prin fânul de curând cosit, Şi-acum, în poarta casei, s-a proptit Să-şi mai arate-o dată sânii goi Şi trupul rumenit de soare Turiştilor înfometaţi De farmecul unei idile trecătoare În pitorescul munţilor Carpaţi... Aşa sunt toate fetele la munte... În …

Continuă să citești Turism – de Ion Minulescu

Dacă tu ai dispărea Adrian Păunescu Dacă tu ai dispărea Într-o noapte oarecare Dulcea mea, amara mea Aş pleca nebun pe mare. Cu un sac întreg de lut Şi-o spinare de nuiele Să te fac de la-nceput Cu puterea mâinii mele. Lucru lung şi monoton Să te înviez femeie Eu, bolnav Pygmallyon Hai, şi umblă …

Continuă să citești Dacă tu ai dispărea – de Adrian Păunescu