Sunt tânăr, Doamnă... de Mircea Dinescu Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul ca să pricep căderea din somn spre echilibru, dar bulgări de …

Continuă să citești Sunt tânăr, Doamnă… – de Mircea Dinescu

Numai una Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu şorţul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Şi când o văd, îngălbenesc; Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar când merg alţii de-o peţesc, Vin popi de mă dezleagă. La vorbă-n drum, trei ceasuri trec Ea pleacă, eu …

Continuă să citești Numai una – de George Coșbuc

Destin cu baobab                 Leonid Dimov Orașul în cadril de mucava Trăia, înfricoșat, la cinema, Iar străzile duceau poveri de șoapte Doar între pauze. La cinci și șapte. În piața cu celebru nume șvab Creștea, până la cer, un baobab Cu fructe cât o casă, cu bodegi Și …

Continuă să citești Destin cu baobab – de Leonid Dimov

Dormi, scumpa mea, şi nu te teme, Nu-i nimeni, nimeni n-a venit. Parfumul doar din crizanteme Te-a mângâiat şi te-a trezit. Sunt uşile de mult închise, Perdelele le-am tras de-a rând. N-am mai lăsat întredeschise Decât ferestrele la gând. Nu tresări, nimic n-apasă, Nu-ncearcă nimeni la uluc. Nu calcă nimenea prin casă, Sunt orele, care …

Continuă să citești Cântec de liniştit bolnava – de Virgil Carianopol

Amintirea paradisului Când eram mai tânăr şi la trup curat, Într-o noapte floarea mea eu te-am visat: Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat, Când eram mai tânăr şi la trup curat. Nu ştiam că eşti femeie - eu bărbat Lângă tine cu sfială m-am culcat. Şi dormind eu am visat; tu, visând ai lăcrimat, Când …

Continuă să citești Amintirea paradisului – de Cezar Ivănescu

Motto: Ce frumos „îmbătrânesc” frunzele. Ce pline de lumină și culoare sunt ultimele lor zile. - John Burroughs Cântec mediocru Toamna a trecut pe lângă mine (Strada era plină de femei), Toamna a trecut pe lângă mine Şi m-a luat de braţ fără ruşine Ca să-i fiu întreaga noapte-al ei. M-a târât apoi într-o grădină …

Continuă să citești Cântec mediocru – de Ion Minulescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Muzeul satului Din viaţa acestor oameni Lipsesc mai multe secţii, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea şi norocul În istorie, Sunt slab reprezentate. Nu întâlneşti aici nici …

Continuă să citești Muzeul satului – Marin Sorescu

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele. Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii, Pe frunţi de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Cântec De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Şi râd în …

Continuă să citești Cântec (De va veni la tine vântul) – de Octavian Goga