Romanță „Pe aceeaşi ulicioarăBate luna în fereşti...” - Mihai Eminescu De câte ori pe înseratÎn târgul mic te-am aşteptat, Când tremurând că n-o să viiUmblam pe străzile pustii?...  Se însera – şi-n câte-o poartăPica domol o floare moartăCe risipea un stins parfumDe liliac sau de salcâm.  Prin case albe, cu zorele, Clipea o lampă sub perdeleŞi răsuna …

Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu

Am obosit de vin, de steleAm obosit de gândurile mele,Am obosit de ochii care mă răsfrângNeculegându-mi chipul din adânc.Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezieCântând doar cele câte vor veniSau cele câte vrem să vie.Visez să uit odatăCuvinte, rânjet, gândȘi să privesc în ochii de agatăCa fiecare om de rând,Chipul răsfrânt să nu-mi mai văd,Cu …

Continuă să citești Am obosit de vin, de stele – de Nicolae Labiş

De-or trece anii... De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”. M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, „nu ştiu cum”. De-aceea una-mi este mie De ar …

Continuă să citești De-or trece anii… – de Mihai Eminescu

Iuţindu-şi caii către satUn ţăran venea întârziat.Vânduse, pesemne,Nişte lemne.Tam-nisam, din goană,Se ivi o cucoană.Cucoană cu pălărie,Pe-nnoptate, pe câmpie,Ce putea să fie?Arătare, stafie.Ea şchiopăta, se poticnea stângace.Ca o răgace.Avea pantofi şi fuste veştejiteŞi parc-ar fi avut şi copite.Parcă avea un beteşug.Parcă ieşise-atunci dintr-un coşciugŞi mai abitirVenea din cimitir,Ca o momâie.I se strâmbase cevaŞi parcă puteaA tămâie.Săteanul …

Continuă să citești Ucigă-l toaca – de Tudor Arghezi

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Trufași, mișelnici stăpâni  Aron Cotruș trufași, mișelnici stăpâni! o zi va veni, cu aripi sălbatice de vijelii, când crunt ni-or scăpăra cazmalele-n mâni… atunci, atunci… smulși, rupți din munci, …

Continuă să citești Trufași, mișelnici stăpâni – de Aron Cotruș

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Biserica de altădată Ion Pillat Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în caleCu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,Sub coperiș lăsat pe-o rână, la margine …

Continuă să citești Biserica de altădată – de Ion Pillat

VULPEA LIBERALĂ Vulpea fără-ncetare Striga în gura mare Că de când elefantul peste păduri domneşte Trebile merg la vale şi lumea pătimește. Că este nedreptate Să vă cheltuiască Veniturile toate Pentru masa crăiască. D-acestea elefantul, cât a luat de ştire, Temându-se, cu dreptul, de vreo răzvrătire, Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise, O …

Continuă să citești VULPEA LIBERALĂ – de Grigore Alexandrescu

Motto: „Nu trebuie să aşteptăm fericirea ca pe un premiu. Când suntem fericiţi nimeni nu ne premiază.” - Anna de Noailles Amiază paşnică Ce proaspătă mireasmă de cătină, de coajăŞi de polen şi sevă în jur s-a risipit;Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit. Frunzişurile limpezi par creţe, …

Continuă să citești Amiază paşnică – de Anna de Noailles

Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul, Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate De dragoste, de cântec, blândețe și lumină, Presară sori pe lume, trezesc din moarte …

Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol