Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
OMUL ŞI VRABIA Pe buturugă subt pom Îmbucă pâine un om, Şi din pom un titirez Cerea fărâme de miez. Acum, după-nvătătură, Vine şi le ia din gură. VRABIA LA SPĂLĂTORIE Titirez ori vrabie Vino pân' la albie Unde maica spală rufe. Ar avea şi el o scufă Şi ciorapii de clătit, Care s-au cam …
Continuă să citești Modele pentru joaca de-a vorbele – de Tudor Arghezi
O „poveste” interesantă despre paternitatea unei creații literare și... drepturile de autor! CIOCLII APOCALIPSEI de Eliana Popa Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării, Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării, Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare, Zornăiți în pungi …
Să-mpărțim ce-a fost Știu că-i foarte târziu și că nici n-are rost, Dar aș vrea să-mpărțim tot dezastrul ce-a fost Cum în toate e-un preț, cum în toate e-un rost, E firesc să-mpărțim tot ce-a fost. Pentru tot ce a fost, pentru tot ce va fi Mai acordă-mi o singură zi, Ca să-ți spun ce …
Continuă să citești Să-mpărțim ce-a fost – Adrian Păunescu
Zece membri de partid Visau viaţă nouă Unul a vorbit în vis, Şi-au rămas doar nouă. Nouă membri de partid De marxism s-au copt! Unul s-a răscopt din ei, Şi-au rămas doar opt! Opt membri de partid Au trecut la fapte ... Unul a trecut la Tito! Şi-au rămas doar şapte! Şapte membri de partid …
Continuă să citești Zece membri de partid – de Păstorel Teodoreanu
Purtând pe trup înfiptă gheară Și-n suflet drojdii de venin, De zece ori sărmana țară, Rămasa-n voie la străin, D-abia putând să mai respire, Mereu lovită de călăi - De ce te plângi c-a-ta peire Îți vine de la fii tăi? O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români …
Continuă să citești La România – de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băiŞi cu Vara n-au rămas în capitalăDecât morţii şi gardiştii...Iar pe străzile pustii şi prin odăi -Praful ce se-ngroaşă zilnic,Şi-n covoare -Moliile cu prezenţa lor fatalăŞi cu veşnica lor poftă de mâncare...De urât că n-are ce să vadăÎn monumentala noastră capitală,Vara umblă toată ziua-n pielea goalăPrin apartamente-nchise …
Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu
Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Să calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce s-au …
Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam
Belşug - Negrule, cireşule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om şi păsări, duhuri, fluturi, nu aşteaptă să te scuturi. Prea eşti plin de rod şi vrajă, vine furul, pune-ţi strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămâne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni nu mi le-a fura! Alte …
Continuă să citești Belşug – de Lucian Blaga
Cântec de inimă albastră Mai ştii cum te strigam pe-atunci „icoană cu picioare lungi” veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse iepuri mici vânam prin pulpe fân mieriu erai mireasmă eram viu. Dar of of of desiş de ochi acum de mine trag trei …
Continuă să citești Cântec de inimă albastră – de Mircea Dinescu
Periegheze 