Nor de vară Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă, Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină, Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină, Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă, Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi, Că azi un …

Continuă să citești Nor de vară – de Zaharia Stancu

Amiază de vară Trece soarele prin mine ca prin geam. Ce mai sunt? Ce mai am? Ce-am rămas? Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas. Câte veacuri oare au trecut De când stau în soare fără gând? Oare-s eu acela de la început Ce-a rămas aicea, ezitând? Sau lumina asta de la soare, Scânteind în …

Continuă să citești Amiază de vară – de Demostene Botez

VARĂ  ​La orizont-departe-fulgere fără glaszvâcnesc din când în cândca nişte lungi picioare de păianjen-smulsedin trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâuşi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi țin la sân grăunţeleca nişte prunci ce sug.Iar timpul îşi întinde leneş clipeleşi aţipeşte între flori de mac.La ureche-i ţârâie un greier.(1920) Alte …

Continuă să citești VARĂ – de Lucian Blaga

Rânduri pentru un necredincios Hai, vino!...Vino mai curând, să veziMinunea-n care numai tu nu crezi,Să vezi cum cerul vesel se coboarăŞi muntele-ncruntat cum se ridică,Să prindă cea din urmă zi de varăCu cel din urmă zbor de rândunică... Hai, vino!...Vino mai curând, s-asculţiNemulţumirea celor mici şi mulţi,Că vara n-a ţinut decât trei luni,Şi-n viaţa unui …

Continuă să citești Rânduri pentru un necredincios – de Ion Minulescu

Blestem de dragoste Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, …

Continuă să citești Blestem de dragoste – de Miron Radu Paraschivescu

În codrul verde nu se mai pierde, Nu se mai vede urmă de cal, Pe la izvoare nu mai apare Umbra călare-a vreunui haiduc. Unde s-au dus, când au apus Anii de sus ai gloriei lor? Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii şi flintele haiducilor? La drumul mare nu mai apare Să mai omoare câte-un ciocoi …

Continuă să citești Amintire cu haiduci – de Valeriu Sterian

OMUL ŞI VRABIA Pe buturugă subt pom Îmbucă pâine un om, Şi din pom un titirez Cerea fărâme de miez. Acum, după-nvătătură, Vine şi le ia din gură. VRABIA LA SPĂLĂTORIE Titirez ori vrabie Vino pân' la albie Unde maica spală rufe. Ar avea şi el o scufă Şi ciorapii de clătit, Care s-au cam …

Continuă să citești Modele pentru joaca de-a vorbele – de Tudor Arghezi