Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul, Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate De dragoste, de cântec, blândețe și lumină, Presară sori pe lume, trezesc din moarte …
Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol
ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …
Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc
„Scormonind adânc în noi, riscăm să dăm peste un necunoscut.” - Michelangelo Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalţă,Ori se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arşiţă haină. La fel şi biata-mi inimă străină,Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără …
Continuă să citești * * * – Michelangelo
Motto: „Apărați tezaurul cel mai scump ce-ați moștenit de la strămoși, limba, adică simbolul sacru al naționalității noastre!” - Vasile Alecsandri Andrii Popa Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi …
Continuă să citești Andrii Popa – de Vasile Alecsandri
Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea Și să vorbească pentru ei. …
Continuă să citești Ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul! – de Rabindranath Tagore
Cine ești, de unde viiomule, tu poți să știi?Unde mergi, ce soartă aipoți tu seama ca să-ți dai? În ce scop te-ai zămislit,pe pământ, de ce-ai venit?Și trăind, la ce trăieștice solie împlinești? Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic,tu ești rău, dar ești și bun,tu-nțelept și tu nebun. Toată viața …
Continuă să citești OMULE – de Lucian Blaga
Patriarhal Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinitCând pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit. Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeniCând cu dragoste împartePilde bune între oameni. Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit luminăŞi iubire pe pământ. Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinteÎl întâmpină smerităBine ai venit părinte! Să …
Continuă să citești Patriarhal – de Ion Pribeagu
Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …
Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase
Un cântec Aud un cântec. Vine de departe,Adus de vântul serii, şi mă cheamă...Nu-i plâns de fluier, nu-i suspin de-aramă,Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau seamă,Viază-n noi, trăiesc în altă parte?Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deşarte!E doina ta cea dulce, dulce mamă!... E vocea ta... Mă …
Continuă să citești Un cântec – de Ștefan Octavian Iosif
Berzele se-adună-n stoluri şi fac roată peste sat, Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul Şi planează-n rotocoale, apoi din aripă bat, Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul. Şi-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol, Câte una se întoarce ca un ghid şi îi adună, Stolul îi îmbrăţişează şi …
Continuă să citești Când berzele pleacă în august – de Ioana Gărgălie
Periegheze 