Motto: Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. – B. P. Hasdeu Noi, nu O parte din noi ne-am învinsGreșeala, minciuna și groaza,Dar e drum, mai e drum necuprinsPână-n zarea ce-și leagănă oaza.Generații secate se sting,Tinerii râd către stelele reci.Cine-și va pierde credința-n izbândăPe-aceste mereu mișcătoare poteci? Cine din noi va muriÎnainte ca …

Continuă să citești Noi, nu – de Nicolae Labiş

Orice copil are un nume Orice copil are un nume,Orice copil are o zi,Lumina lui aprinsă-n lumeDe noapte ne-ar putea păzi. Orice copil are o ţară,Orice copil are părinţi,Descoperind din vară-n varăAlt joc al păsilor cuminţi. Orice copil are o cale,Orice copil are un gând,Călătorind pe cer la valeŞi printre spini din când în când. …

Continuă să citești Orice copil are un nume – de George Țărnea

Motto: Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. - Lucian Blaga Hanny (Cântic de mahala) În seara când s-au întâlnit, Ea se-ndrepta cu pas grăbit Spre locuinţă. El îi oferă braţul său, Dar ea-i răspunse: „Domnul meu, N-am trebuinţă! N-ascult de tinerii frumoşi, Bărbaţii toţi sunt mincinoşi, Cu-o vorbă dulce Ei te seduc, te-adorm …

Continuă să citești Hanny – de Miron Radu Paraschivescu

Balada maeștrilor În dăsagi, pe umăr, văru-meu Păcală Aducea-n târg ouă și smântână-n oală. Numărând la mână cât e săptămâna, Cumpănea cu ouă brânza și smântâna, Și pornea de joia și cu bulzi de caș, Să-i ajungă vineri marfa în oraș, Când, din casă-n casă, pentru fiecare Domn, avea vreo turtă și prin buzunare. Advocați …

Continuă să citești BALADA MAEȘTRILOR – de Tudor Arghezi

Viața asta-i bun pierdutCând n-o trăiești cum ai fi vrut!Și-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem și-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moș îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …

Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …

Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona

Intimă Cincinat Pavelescu Îţi mai aduci aminte, doamnă?Era târziu şi era toamnă,Şi frunzele se-nfioreau,Şi tremurau în vântul seriiCa nişte fluturi chinuiţi,Ca nişte fluturi rătăciţiDin ţările durerii. Ţi-aduci aminte iar de searaŞi-amurgu-acela violet,Când toamna şi-acorda încet,Pe frunza galbenă — chitara?Pe lac, ce-n lună s-argintase,Încet o lebădă trecea,Şi pata-i albă se pierdeaÎn seara care se lăsase... Şi-atunci, …

Continuă să citești Intimă – de Cincinat Pavelescu

Dorinţa românului din 1862 Să fie România de-acum în veci unită Şi propăşind în toate să fie ea menită, La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus, Ca cele de apus. Să aibă România industrie şi arte, Şcoli bune, răspândite în orişicare parte; Încât românii toţi să fie luminaţi Ca cei de stat bărbaţi. Să fie România întinsă, …

Continuă să citești Dorinţa românului din 1862 – de Alecu Donici