Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară, Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu …

Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu

Vorba aia La numai 15 anişori, Aveam o creştere aleasă. În pension făceam furori, Dar eram tare ruşinoasă. Şi când cu Nicuşor vorbeam, Mi-ardeau obrajii ca văpaia... Ţiu minte, cât de mult roşeam, Când îmi spunea de vorba aia. Într-o duminică, fiind cald Şi cum văzduhul sta să fiarbă, M-am dus la gârlă să mă …

Continuă să citești Vorba aia – de Ion Pribeagu

Toamna Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli De vânt pe la fereşti, Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli, Te-nfiorezi de tristele-i poveşti... El povesteşte despre moarte foi Pe care le goneşte ca pe-un roi, Ca pe-un convoi De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam. El stinge crini, şi roze, şi zambile, El frânge ramuri, …

Continuă să citești Toamna – Ștefan Octavian Iosif

Prin vânturi ce latră Prin vânturi ce latră,sui cu pași de piatră,poteca răsleață:ce șchioapă și-ngheață,către stâni de ceață... Arșițe mă coc,umbra-mi: greu cojoc,parc-ar fi de foc,parc-aș duce așape cărarea grea,veacurile-n ea...Și așa cum sui,pieptul muntelui,un gând ca un cuimă izbește, șui:uite turma!... Nu-i!... Caut-o, de poți,peste munții toți,peste munții toți! Cum mă întărâtdupă-atât urât,sângerând, în …

Continuă să citești Prin vânturi ce latră – de Aron Cotruș

Emoţie de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,iau cuvintele şi le-nec în mare.Şuier luna şi o răsar şi o prefacîntr-o dragoste mare. Poezia a apărut în volumul O viziune a sentimentelor, la Editura pentru Literatură (1964). Alte …

Continuă să citești Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu

Numai noaptea Numai noaptea vino, când tăcereaSe loveşte tainic de fereşti,Când mă-nchid ursuz în încăpereaUnde stau şi-aştept să te iveşti. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,Dar s-a prins în curte, printre vreji,Numai noaptea vino, când se lasăO perdea de plumb pe ochii treji. Fluturând în urma ta eşarfeNegurile toate de pe lac,Fă să …

Continuă să citești Numai noaptea – de Radu Stanca