Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele. Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii, Pe frunţi de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Cântec De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Şi râd în …

Continuă să citești Cântec (De va veni la tine vântul) – de Octavian Goga

Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …

Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Motto: Încă o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga Lacrimile Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - …

Continuă să citești Lacrimile – de Lucian Blaga

Balada corbilor de George Topîrceanu Posomorâți, cu gheara lungă,Cu pliscuri negre de oțel,Ne-am înfruptat cât să ne-ajungăDin prânzul marelui Măcel.Cu patrioții la paradă,Amestecați printre eroi,De-a valma coborâm în stradă, —Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia,Când stau întorși spre bolta cruntăCei logodiți cu veșniciaSub ploaia rece și măruntă;Când moartea seceră flămândăFăcând …

Continuă să citești Balada corbilor – de George Topîrceanu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Homo homini lupus Zadarnic! – Lupta se-ntețește,Și nu-i alegere de armă.Sub pumnul grosolan al forțeiDreptatea celui slab se sfarmă. Durerile vin tot mai multe,Mai mari și mai adânc simțite.De …

Continuă să citești Homo homini lupus ​- de Alexandru Vlahuță

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară, Sufletul din mine nu-l lăsa să moară, Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus, Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!... Îngeri împrejuru-mi fă să se adune, Să-mi arate calea către cele bune, Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei, La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!... Să gonească toate duhurile rele, Ce pândesc …

Continuă să citești Rugăciune către Maica Domnului – de Vasile Militaru