Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea Și să vorbească pentru ei. …
Continuă să citești Ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul! – de Rabindranath Tagore
Cine ești, de unde viiomule, tu poți să știi?Unde mergi, ce soartă aipoți tu seama ca să-ți dai? În ce scop te-ai zămislit,pe pământ, de ce-ai venit?Și trăind, la ce trăieștice solie împlinești? Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic,tu ești rău, dar ești și bun,tu-nțelept și tu nebun. Toată viața …
Continuă să citești OMULE – de Lucian Blaga
Patriarhal Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinitCând pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit. Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeniCând cu dragoste împartePilde bune între oameni. Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit luminăŞi iubire pe pământ. Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinteÎl întâmpină smerităBine ai venit părinte! Să …
Continuă să citești Patriarhal – de Ion Pribeagu
Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …
Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase
Un cântec Aud un cântec. Vine de departe,Adus de vântul serii, şi mă cheamă...Nu-i plâns de fluier, nu-i suspin de-aramă,Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau seamă,Viază-n noi, trăiesc în altă parte?Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deşarte!E doina ta cea dulce, dulce mamă!... E vocea ta... Mă …
Continuă să citești Un cântec – de Ștefan Octavian Iosif
Berzele se-adună-n stoluri şi fac roată peste sat, Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul Şi planează-n rotocoale, apoi din aripă bat, Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul. Şi-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol, Câte una se întoarce ca un ghid şi îi adună, Stolul îi îmbrăţişează şi …
Continuă să citești Când berzele pleacă în august – de Ioana Gărgălie
Motto: „Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase." - Octavian Paler Sfârşit de vară Dacă liniştea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite Şi pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin' cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rarişti de stejar, Cu sfioase campanule şi …
Continuă să citești Sfârşit de vară – de George Topîrceanu
Târziu de vară Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,străpuns de săgeţile sufletelor noastre. Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite. Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,şi noi descifram …
Continuă să citești Târziu de vară – de Nichita Stănescu
Noapte de vară Zările, de farmec pline,Strălucesc în luminiş;Zboară mierlele-n tufişŞi din codri noaptea vinePe furiş. Care cu poveri de muncăVin încet şi scârţâind;Turmele s-aud mugind,Şi flăcăii vin pe luncăHăulind. Cu cofiţa, pe îndelete,Vin neveste de la râu;Şi, cu poala prinsă-n brâu,Vin cântând în stoluri feteDe la grâu. De la gârlă-n pâlcuri deseZgomotoşi copiii vin;Satul …
Continuă să citești Noapte de vară – de George Coșbuc
Periegheze 