Sonet bohem – de Ion Pribeagu
Sonet bohem Tovarăşului meu întru mansardă Aseară mi-a venit proprietara, Madame Ecaterine Bobnăut, Punându-mi în vedere să mă mut, Că n-am plătit chiria toată vara. Am opinat că timpul nu-i trecut, Că dacă scriu romanul „Donna Clara”, O să mă proslăvească toată ţara Din Dorohoi şi până la Sascut. I-am spus, apoi, că noaptea-i aurită, …
Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva
Fluturi sărutându-se Cu gene-ncins-a ochii tăi Cel ce-a creat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Şi-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ţi ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins şi des – Şi astfel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt Unite-aprinsele pleoape, E …
Unor critici – de Vasile Alecsandri
Unor critici Voi, ce cătați defecte în scrierile mele Și intonați fanfare când constatați în ele Greșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar, Voi, care vă dați truda de-a șterge de pe lume Tot lucrul de o viață întreagă ș-al meu nume, De ce atâta râvnă ș-atâtea opintiri Ca …
Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Ploaia Sfântului Ilie Plouă!...Zi și noapte, plouă -Ploaie veche,Ploaie nouă,Ploaie-n rateCalculateDe cerescul cămătar,Și la termen, achitate -Să ne spele de păcateDupă noul calendar... Ploaia Sfântului IlieAbia stă...Și-ncepe iar!... Parcă-ar fi o păpădieCa barba Sfinției sale -Barbă fără-asemănare,Ce se spulberă-n spirale,Peste „România Mare”,Pe care Sfântul IlieAr fi luat-o cu chiriePentru... …
Continuă să citești Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu
Urât şi sărăcie – de Mihai Eminescu
Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci… – Mihai Eminescu Urât şi sărăcie Urât şi sărăcie sunt acei doi tovarăşi,A căror urme crude le aflu pururi iarăşiPe orice chip şi-n orice-ndrăznii de a iubi...Iubit-am poate cântul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu întreg să fie...Zburat-au chip şi …
Din prag – de Alexandru Vlahuţă
O, dar e mişelnic lucru singur zilele să-ţi curmi!Ce cumplit îmi vânturi mintea, şi cu ce-ndârjire-mi scurmiNoaptea gândurilor mele, Moarte, când îţi stau în faţă!Simt că-nnebunesc... Mă tulburi. Fugi cu neagra ta povaţă.Înţeleg, împărăţia ta, cu veşnica-i odihnă,Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduriN-or mai răscoli cenuşa …

