Cântec (De va veni la tine vântul) – de Octavian Goga

Cântec De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Şi râd în …

Continuă să citești Cântec (De va veni la tine vântul) – de Octavian Goga

Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …

Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu

BOIERII – de Tudor Arghezi

Viaţa noastră oscilează între două contradicţii: datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde. - Tudor Arghezi BOIERII În țară, două soiuri de boieriÎmpart puterea între ele,Boieri de-o zi, boieri de ieri,Stăpânitorii vieții mele,Și unii, și-alții de pripas,Și nu le mai poți da de nas. Unii purced de la Fanar,Și alții de la coada …

Continuă să citești BOIERII – de Tudor Arghezi

Lacrimile – de Lucian Blaga

Motto: Încă o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga Lacrimile Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - …

Continuă să citești Lacrimile – de Lucian Blaga

Balada corbilor – de George Topîrceanu

Balada corbilor de George Topîrceanu Posomorâți, cu gheara lungă,Cu pliscuri negre de oțel,Ne-am înfruptat cât să ne-ajungăDin prânzul marelui Măcel.Cu patrioții la paradă,Amestecați printre eroi,De-a valma coborâm în stradă, —Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia,Când stau întorși spre bolta cruntăCei logodiți cu veșniciaSub ploaia rece și măruntă;Când moartea seceră flămândăFăcând …

Continuă să citești Balada corbilor – de George Topîrceanu

Homo homini lupus ​- de Alexandru Vlahuță

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Homo homini lupus Zadarnic! – Lupta se-ntețește,Și nu-i alegere de armă.Sub pumnul grosolan al forțeiDreptatea celui slab se sfarmă. Durerile vin tot mai multe,Mai mari și mai adânc simțite.De …

Continuă să citești Homo homini lupus ​- de Alexandru Vlahuță

Ion Luca Caragiale – un om al timpului său

Motto: Între a nu fi şi a fi, e o nemărginire, faţă cu care deosebirile de durată a fiinţelor sunt reduse la nimic. - I. L. Caragiale Anul acesta s-au împlinit 174 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale. Un om, o epocă, despre care s-au scris numeroase studii şi eseuri. În timp, …

Continuă să citești Ion Luca Caragiale – un om al timpului său

Rugăciune către Maica Domnului – de Vasile Militaru

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară, Sufletul din mine nu-l lăsa să moară, Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus, Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!... Îngeri împrejuru-mi fă să se adune, Să-mi arate calea către cele bune, Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei, La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!... Să gonească toate duhurile rele, Ce pândesc …

Continuă să citești Rugăciune către Maica Domnului – de Vasile Militaru

Memoria care moare… Cimitirul românesc din Cernăuți (din nordul Bucovinei – Ucraina)

Motto: Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete. - George Santayana Povestea vorbei (de astăzi): Fiind licențiat în istorie (al Universității din București) și slujind această disciplină ca profesor titular - timp de 41 de ani - de la înălțimea catedrei unui liceu de prestigiu din Râmnicu Vâlcea, orașul meu natal, de-a lungul timpului, …

Continuă să citești Memoria care moare… Cimitirul românesc din Cernăuți (din nordul Bucovinei – Ucraina)

Dă lăbuţa (vei da şi boticul) – de Mircea Cărtărescu

Dă lăbuţa (vei da şi boticul) Cri, dă-mi mânuţa şi fii atentă: e toamna arborescentă şi nori în amestec cu stele curg peste autoturismele de pe şosele. prin toamnă priveşti ca prin rigla de plastic din clasa-ntâia: fantastic se vedea-nvăţătoarea ocolită de curcubeu. trăim într-un televizor color cu sonorul dat încetişor... în culori peruzea, lila, …

Continuă să citești Dă lăbuţa (vei da şi boticul) – de Mircea Cărtărescu