Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu
Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …
Triumful aşteptării – de Alexandru Vlahuță
Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (GALATENI 6:9) Triumful așteptării Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i;Că dincolo de truda şi jertfa clipei lui,În taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;Că vuietele toate visează armonie,Că... este o …
Continuă să citești Triumful aşteptării – de Alexandru Vlahuță
Cea mai frumoasă floare – de Radu Stanca
Cea mai frumoasă floare «Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?» O întrebă în şoapte într-o zi. «Din insule pierdute-n depărtare Cea mai frumoasă floare care-o fi» Abia se mai zăreşte-acum catargul. Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân O fată albă, alb măsoară largul, Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin …
Continuă să citești Cea mai frumoasă floare – de Radu Stanca
Bunătate toamna – de Lucian Blaga
Bunătate toamna Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, feţele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oameni încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. …
Bacilul lui Koch – de George Topîrceanu
De ce se tem toți oamenii de moarte Chiar cei ce se prefac a crede Că morți fiind vor învia în altă parte Da cine-i crede? - G. Topîrceanu Bacilul lui Koch Mult onorate doamne, Distins auditor! La festival când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantă, O conferinţă lungă şi foarte …
Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Afară-i toamnă Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul …
Balada toamnei – de Ion Pillat
Balada toamnei În parcuri frunza cade arămiePe pajişti unde ieri zâmbise mai.Şi în havuzuri lunecă pustiePe apa-n care dorul ţi-oglindeai.Azi singur al păunilor alaiMai înfloreşte pacea din grădină,Iar eu, simţind zăpezile ce vinŞi presimţind durerea ce-o să vină,Rechem în ţări de geruri şi de chinUitarea ce durerile alină. Pierdută e a verii frenezie,Dus,Pan suflând în …

