Se pare că te-am iubit sub multe forme şi în nenumărate feluri... Viaţă după viaţă, veac după veac, la nesfârşit. Inima mea vrăjită a făurit de fiecare dată acel colier al cântecelor Pe care ţi l-am dăruit ca să-l porţi la gât în toate formele tale, Viaţă după viaţă, veac după veac, pentru totdeauna. De …

Continuă să citești Iubire nesfârşită – de Rabindranath Tagore

Romanţă în stil vechi Se stinge amurgul cu roşii văpăi, Şi noaptea de vară Coboară-n tăcere pe munţi şi pe văi, Înaltă şi clară. La marginea apei să-şi caute vad O turmă s-abate. Răsare şi luna din codri de brad, În singurătate. Măicuţele-n umbra părerii de rău Se duc să se culce; Din vale s-aude …

Continuă să citești Romanţă în stil vechi – de George Topîrceanu

Lui Dumnezeu Tu care-ai plămădit din colbul ud Un suflet cu verigi şi cu inele, O râmă ce-o târăsc pe cerul crud, De ce-mi făcuşi, din plumb şi gânduri grele? Ah, patimile-mi colcăie în trup Şi carnea lor de faguri vor s-o spargă, Să iasă ca albinele din stup Şi-n voie să colinde lumea largă. …

Continuă să citești Lui Dumnezeu – de Ioan I. Ciorănescu

A venit la doctorul Smilik Doamna Sprința Rosenstock, - Doctore, de două zile Nu mă simt bine deloc. Simt în corp o-nfrigurare Ce mă trece tam-nesam De la cap până-n picioare Ia vezi, doctore, ce am? Doctorul își ia o lupă Și se uită-n ochiul drept O palpează pe spinare Apoi delicat, pe piept. O …

Continuă să citești Calmare – de Ion Pribeagu

De ce-aş fi trist? De ce-aş fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?Pridvoarele-mi sunt coşuri cu flori, ca de mireasă.Fereastra mi-este plinăDe iederi împletite cu vine de glicină. Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă.O prospeţime nouă surâde şi învieCa de botez, de nuntă şi ca de feciorie. …

Continuă să citești De ce-aş fi trist? – de Tudor Arghezi