Gând de toamnă – de Traian Demetrescu
Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Gând de toamnă Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie, Gândesc la florile acelea, Cununi de-aducere-aminte, Cari-au trăit în cimitire Şi …
Continuă să citești Gând de toamnă – de Traian Demetrescu
Partajează asta:
Oglinda – de Cincinat Pavelescu
Oglinda D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată,În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată,Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg. Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece şi fatal,Iar, martoră, …
Continuă să citești Oglinda – de Cincinat Pavelescu
Partajează asta:
Analfabeţilor – de Adrian Păunescu
Analfabeţilor V-am spus că sunt un om periculos Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă. V-am spus s-aveţi pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare şi de teamă. V-am spus că fac teribil de urât De sunt călcat puţin pe libertate. V-am spus că sunt oşteanul credincios, Dar care doar cu inamici se bate. V-am spus să …
Continuă să citești Analfabeţilor – de Adrian Păunescu
Partajează asta:
Frunzele – de Radu Stanca
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …
Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca
Partajează asta:
Moartea prietenilor – de Adrian Păunescu. 34 de ani de la moartea soților Teodorovici, o familie de patrioți români din Republica Moldova.
La 34 de ani de la moartea soților Teodorovici, o familie de patrioți români din Republica Moldova. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Moartea prietenilor O, dragii mei, ați devenit o veste La telefonul așteptării mele, Și-aud că nici o șansă nu mai este Și c-ați murit azi-noapte pe șosele. Ce stea inadmisibilă, pământul! Mai bine-ar …
Partajează asta:
