Versurile mi le smulgi din mână Versurile mi le smulgi din mână… Le voi duce doru-n viitor. Strop de sânge nu vreau să rămână Nepătruns de-amărăciunea lor. Arde-vom și zilele de aur Ale unei vieți ce nu va fi, De-ntâlnirea în ceresc coclaur Să nu poată stelele vorbi. Din splendoarea noastră-o să răsară Poate-un val, …

Continuă să citești Versurile mi le smulgi din mână – de Anna Ahmatova

De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamată alături Şi râd în răsărit …

Continuă să citești Cântecul toamnei unei iubiri – de Octavian Goga

La 31 de  ani de la moartea soților Teodorovici, o familie de patrioți români din Republica Moldova. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Moartea prietenilor O, dragii mei, ați devenit o veste La telefonul așteptării mele, Și-aud că nici o șansă nu mai este Și c-ați murit azi-noapte pe șosele. Ce stea inadmisibilă, pământul! Mai bine-ar …

Continuă să citești Moartea prietenilor – de Adrian Păunescu

Cea mai frumoasă floare «Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?»O întrebă în şoapte într-o zi.«Din insule pierdute-n depărtareCea mai frumoasă floare care-o fi» Abia se mai zăreşte-acum catargul.Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sânO fată albă, alb măsoară largul,Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin insule cu soareCorabia opri şi strânse-n …

Continuă să citești Cea mai frumoasă floare – de Radu Stanca

Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …

Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu

Balada toamnei În parcuri frunza cade arămiePe pajişti unde ieri zâmbise mai.Şi în havuzuri lunecă pustiePe apa-n care dorul ţi-oglindeai.Azi singur al păunilor alaiMai înfloreşte pacea din grădină,Iar eu, simţind zăpezile ce vinŞi presimţind durerea ce-o să vină,Rechem în ţări de geruri şi de chinUitarea ce durerile alină. Pierdută e a verii frenezie,Dus,Pan suflând în …

Continuă să citești Balada toamnei – de Ion Pillat

Motto: Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau, ca să simtă că trăiesc. - Socrate Îţi mai aduci aminte, Doamnă? Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți …

Continuă să citești Îţi mai aduci aminte, Doamnă? – de Cincinat Pavelescu

Ca o reverenţă, frunza Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai …

Continuă să citești Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu

Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Toamnă nouă Atât de tristă-i dimineața Acum când plânge-o toamnă nouă, Când cade din copaci viața Și frunze galbene mă plouă. O lume-ntreagă simți cum moare Într-o tulpină ce se-ndoaie, În orice zvon o așteptare Și-un vis în fiecare foaie. Abia …

Continuă să citești Toamnă nouă – de Octavian Goga