Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu

Motto: Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost noi, care ne-am întors după optsprezece ani de pribegie de prin meliaguri atât de pustii şi geroase, şi când ai ajuns pe locurile unde te-ai născut, unde ai muncit din tinereţe, în loc să-ţi alini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi. – Aniţa Nandriş (Cudla (20 de ani în Siberia, 2010).

Adio, mamă patrie, adio!

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viaţa noastră blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă
Şi-acum, se aude clopotul final.
Vin vremuri de urgie şi de grindini
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

Alte poezii de Adrian Păunescu.
Vezi AICI alte 663 poezii de Adrian Păunescu.
______________________________
Vezi și poezia BASARABIA PE CRUCE! – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 8 septembrie 2021;

Vezi și poezia Oameni singuri – de Adrian Păunescu – publicată pe 1 septembrie 2021;

Vezi și poezia Dacă tu ai dispărea – de Adrian Păunescu – publicată pe 15 august 2020;

Vezi și poezia Şoferul şi nevastă-sa – de Adrian Păunescu – publicată pe 29 mai 2020.

Adrian Păunescu a prezis pandemia? „Şi ce-ar fi dacă, / Într-o zi  blestemată / Ne-am îmbolnăvi cu toţii / Deodată?”

Adrian Păunescu (născut la 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Moldova – decedat pe 5 noiembrie 2010, București, România) a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.

____________________

Victor Socaciu – Roata (versuri Adrian Păunescu)

Pământul prea e plin de emigranți,
Sunt țări de emigranți, sunt continente,
Cu comis-voiajori din tată-n fiu
Biografii aproape indecente.

Tatiana Stepa – Singurătate (versuri Adrian Păunescu)

Vă propun un tratament urgent
Și s-aveți încredere vă rog
Când nu e un alt medicament
Luați singurătatea ca pe-un drog.

Gust și eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche
Sună telefonu-n casa goală
Doamnă, mă iertați dar e greșeală.

Emeric Imre – Nebun de alb (versuri Adrian Păunescu)

Ovidiu Mihăilescu – Muntele (versuri Adrian Păunescu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.