Motto: Adevăraţii profesori se transformă în nişte poduri, invitându-i pe elevi să le traverseze. Apoi, când elevul se află de cealaltă parte, distrug podurile şi îi încurajează să şi le creeze pe ale lor. – Nikos Kazantzakis

Scurt pe 2 și 1/4: În primul episod al acestui nou ciclu de articole, am reluat povestea finalizării și inaugurării din vara anului 2017, (făcute cu mare tam tam de către administrația gutăiană), a proiectului edilitar „Pasajul denivelat suprateran pe bulevardul Tudor Vladimirescu”, construit peste calea ferată care străbate municipiul Râmnicu Vâlcea.

În episodul al doilea am prezentat starea de fapt a acestei construcții monumentale, care „pârâie” pe la toate încheieturile sale din fier și beton. Fără ca vreunul din toți cei responsabili să schițeze vreun gest de… îndreptare.

Treci chiar şi un pod de piatră, dar numai după ce l-ai încercat.

Începem cu o sumară recapitulare, pentru a înțelege / vedea cum, în doar câteva luni, s-a degradat o grindă de susținere a suprastructurii podului de peste calea ferată. Cu toate consecințele pe care un asemenea incident le-ar putea avea. Dacă alți constructori – pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor – ridicau poduri care au înfruntat timpul și vremea, prin lucrările de arhitectură urbană pe care le-au girat și finanțat, pafariștii locului n-au reușit să treacă cu bine de o jumătate de… deceniu! Și asta cu multă, multă îngăduință…

Înghețul a contribuit și el cât de mult s-a putut, așa cum se poate observa din imaginile de mai jos:

O istorie a neglijenței instituționalizate, în doar 5-6 imagini:

Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri în loc de poduri. – Isaac Newton

Iată și partea dinspre Goranu (de dincolo de calea ferată) a „pasajului suprateran” din Râmnicu Vâlcea. În doar câteva imagini, doar ca să vedeți cum a ajuns această construcție la nici 4 (patru) ani de la darea în folosință. C-așa-i la noi! Întotdeauna UNII sunt… moț înfipt sub lumina reflectoarelor la tăiatul panglicilor, și-s neîntrecuți la lauda de sine (despre care se cam știe ce fel de… miasme emană!), după care… Dumnezeu cu mila! 

Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt. – Tudor Vianu

Să revenim cu imagini recente la partea dinspre Râmnic a „pasajului denivelat suprateran” de peste calea ferată. La fel de neglijată de o administrație publică locală indolentă. Condusă de un lăudăros notoriu, un fel de Tartarin local.

 

Unul dintre cele mai grele lucruri de învăţat în viaţă este ce pod să traversezi şi ce pod să arzi. – David Russell

O altă realizare a timpului din urmă o reprezintă PASARELA care supra-traversează calea ferată, însoțind (la mică distanță) pasajul suprateran. O construcție care-i stă în gât marelui premar GUTĂU; cel care – nu o dată – s-a exprimat public, evidențiind inutilitatea acesteia. Cum a făcut-o și în 2018, așa cum rezultă din declarațiile sale de atunci: „Mă opreşte lumea pe stradă şi mă întreabă: «Domnule Gutău, ce sens are tulumba aia albastră care trece peste calea ferată şi cine o foloseşte?». Îmi este foarte greu să le răspund că avem două lifturi, că plătim pază la ele, că plătim lumină şi nu circulă nimeni pe acolo. Un om dacă trece pe lună pe acolo!” (vezi AICI).

Dar despre pasarelă și avatarurile acesteia, până a ajuns să arate cum arată astăzi, într-un episod viitor.

Nu am uitat nici de promisiunea de a prezenta câteva graffiti, din multele care au împânzit locul de sub pod în anii din urmă.

Este o politică înţeleaptă să construieşti un pod de argint pentru un duşman care fuge. – George Bernard Shaw

P. S.: În mai multe din articolele noastre din ultima perioadă, ne-am referit la astfel de fapte ale administrației publice locale din Râmnicu Vâlcea, care incumbă responsabilitatea lui Gutău Mircia, actualul primar al urbei. Link-uri care duc spre unele dintre acestea pot fi găsite în articolul Gutău și faptele sale edilitare (VII). Și-n Râmnic copacii mor în picioare! Dar nu de moarte bună! – publicat pe 2 iulie 2021.

Lectură cât mai tihnită și… productivă!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

______________________________

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea în lead a sursei și cu link activ către pagina acestui articol. Nerespectarea acestor condiții constituie o încălcare a prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

Toate fotografiile din acest material fac parte din fototeca autorului.

O dedicație pentru toți neaveniții care (se) cred că ar fi ALFA și OMEGA existenței vâlcenilor! Și nu numai!

Imagine cultivată / întreținută și de către unii dintre condeierii lor de serviciu, stipendiați la greu de către acești patroni ai banului public. Ca să mănâncă și gura lor, în schimb dedicându-le ode și imnuri de slavă.

Așa încât, ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face, nu este nimic nou sub soare, totul este deșertăciune și goană după vânt. (Eclesiastul)

Câţi ca voi!

George Topîrceanu

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
– Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
– Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…

Mircea Baniciu – În loc de final

… Vino să străbatem veacul dintre ochii mei și-ai tăi
Fiecare clipă este unică în felul ei
Vino clipa cea de față nu se va mai repeta
Ce va fi să fie mâine, mâine vom vedea!

De n-atinge cerul pasărea ce zboară
Mâine de la capăt iarăși va porni
Să lăsăm deci basmul și pe mâine seară
Până atunci trăiască pururi noua zi„