Macii Ardeau ca nişte facle vii, În vârf de firave tulpini. Îşi înălţau râzând zglobii Obrazul roșu dintre spini. I-am adunat cu mâini avare, Am rătăcit în seara blândă, Umplându-mi braţele de floare Învăpăiată şi plăpândă. Şi m-am întors într-un târziu, Departe câmpul rămânea, Atât de singur şi pustiu În urma mea. Dar când acasă-am …

Continuă să citești Macii – de Magda Isanos