Ce este STAREA DE URGENȚĂ!? De ce este necesară instituirea acesteia!?

Motto: „Mă întrebaţi cum o duc. Ce să zic, no duc io ghini, da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut.” Constantin Brîncuși

SCURT PE 2 și 1/4: Creșterea numărului celor contaminați, a celor aflați în izolare la domiciliu și în carantină, determină statul să adopte măsuri din ce în ce mai… restrictive. Doar cu scopul de a încerca să țină sub control extinderea pericolului. Inclusiv a STĂRII DE URGENȚĂ, așa cum am cerut într-un ARTICOL publicat anterior.

Vezi și ARTICOLUL nostru – CE TREBUIE SĂ ȘTII și SĂ FACI ca SĂ TE FEREȘTI de NOUL CORONAVIRUS!

Precum și ARTICOLELE: ULTIMA ORĂ! Ce este CARANTINA (CINE intră…, UNDE, CÂT durează, IEȘIREA din…, carantina unei comunități etc.)

Ce înseamnă „CAZ SUSPECT”, „CONTACT APROPIAT”!? În ce constă „AUTOIZOLAREA LA DOMICILIU”!?

Pe site-ul Institutului Național de Sănătate Publică din România, vezi și Situația la nivel global, actualizată zilnic

Cum TREBUIE să vezi și informațiile actualizate de la acest link, cu DATE privind SITUAȚIA din România: Numar persoane aflate in izolare la domiciliu / carantina Coronavirus COVID-19 – harta

Pentru INFORMAȚII de ultimă oră, accesați periodic această adresă: Ministerul Sănătăţii – România

„Peste 11 echipe științifice din toată lumea lucrează acum la dezvoltarea unui vaccin împotriva noului coronavirus. Măsurile de igienă și limitarea deplasărilor în spații publice sunt cele mai eficiente metode pentru prevenirea răspândirii epidemiei.

Patru medicamente antivirale, folosite deja în alte boli sunt astăzi studiate pentru a se confirma dacă sunt utile pentru tratamentul COVID-19.”

Datele problemei se schimbă de la un moment la altul. Vineri, 13 martie 2020, Parlamentul României a acordat votul de încredere Guvernului prezidat de Ludovic Orban. Hotărârea nr. 1 pentru acordarea încrederii Guvernului din 14 martie a. c., a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 208/14.03.2020. În care s-au publicat și Lista Guvernului României (Anexa nr. 1 la Hotărâre), precum și Programul de guvernare (Anexa nr. 2).

Alte măsuri care s-au luat în context, de care este bine să avem cunoștință:

Ordinul ministrului sănătății nr. 436 din 13 martie 2020, prin care s-a aprobat Protocolul specific privind managementul în caz de deces al pacienților infectați cu noul coronavirus (SARS-CoV2), publicate în Monitorul Oficial, nr. 207 din 13 martie a. c., pag. 5-7;
Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, publicată în Monitorul Oficial, nr. 209 din 14 martie a. c., pagina 2;
În Monitorul Oficial, nr. 201 din 12 martie a. c., (pag. 30-31), a fost publicat Ordinul ministrului sănătății nr. 414/11.03.2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infecția cu COVID-19 și stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii și limitării efectelor epidemiei (pag. 30-31).

În pregătirea momentului instituirii STĂRII DE URGENȚĂ, duminică, 15 martie a. c., dl Ion Marcel VELA, ministrul afacerilor interne, a făcut Declarația de presă de mai jos (vezi de la minutul 6;40):

În articolul nostru Ce înseamnă „CAZ SUSPECT”, „CONTACT APROPIAT”!? În ce constă „AUTOIZOLAREA LA DOMICILIU”!? publicat pe 13 martie a.c., am exprimat opinia că se impune instituirea cu celeritate a STĂRII DE URGENȚĂ în România, aceasta fiind o prerogativă a Președintelui statului.

Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi!

Această prerogativă a șefului statului este stipulată la art. 93 Măsuri excepționale din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI:

„Articolul 93 (1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țara ori în unele unități administrativ-teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgentă și funcționează pe toată durata acestora.”

Transpunerea în fapt a acestei prevederi constituționale s-a făcut prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, cu modificările și completările ulterioare.

Să facem o sumară trecere în revistă a prevederilor acesteia, înțelegând că în situația dată asemenea măsuri se impun cu necesitate. Pentru că, în situații excepționale trebuie să fie adoptate măsuri excepționale. Pe care, dacă nu le iei la timp, într-o situație presantă – cum este această „criză” în care ne aflăm – „mâine” s-ar putea să fie prea târziu! Sublinierile din text îmi aparțin.

Am selectat acele prevederi care – în mod sigur – vor fi avute în vedere din momentul adoptării Decretului prezidențial de instituire a stării de urgență. Și pe acelea care – deși nu le „povestește” nimeni acum – o să le vedem la treabă la scurt timp după adoptarea acestuia. Prin Ordine emise ulterior de către autoritățile competente. Pentru că derularea cu viteza pe repede înainte a acestui tip de evenimente, determină adoptarea de urgență a tuturor măsurilor impuse a fi luate de această evoluție imprevizibilă.

„Articolul 1

Starea de asediu și starea de urgență privesc situații de criză ce impun măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.

… Articolul 3

Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații: a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale; b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

Articolul 3^1 Starea de asediu și starea de urgență pot fi instituite și menținute numai în măsura cerută de situațiile care le determină și cu respectarea obligațiilor asumate de România potrivit dreptului internațional.

Articolul 4
Pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrâns, cu excepția drepturilor omului și libertăților fundamentale prevăzute la art. 3^2, numai în măsura în care situația o cere și cu respectarea art. 53 din Constituția României, republicată.
Articolul 5
Starea de asediu se poate institui pe o perioadă de cel mult 60 de zile, iar starea de urgență, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
Articolul 7
(1) La instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice centrale de specialitate și ale administrației publice locale trec în competența autorităților militare și a altor autorități publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgență. (2) Autoritățile civile ale administrației publice continuă exercitarea atribuțiilor care nu au fost transferate autorităților prevăzute la alin. (1) și au obligația de a acorda sprijin acestora.
Articolul 9
(1) Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite în prezenta ordonanță de urgență, în actele normative conexe, precum și în ordonanțele militare sau în ordine, specifice stării instituite. (2) Conducătorii autorităților publice și administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură și alimentație, alimentare cu apă, comunicații și transporturi au obligația de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esențiale pentru populație și pentru forțele destinate apărării.

Articolul 10

Starea de asediu sau starea de urgență se instituie de Președintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru și publicat de îndată în Monitorul Oficial al României.

Articolul 11

Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență se aduce neîntârziat la cunoștința populației prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio și de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, și este transmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgență.

Articolul 12

În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, Președintele României solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate.

Articolul 13

În situația în care Parlamentul nu încuviințează starea instituită, Președintele României revocă de îndată decretul, măsurile dispuse încetându-și aplicabilitatea.

Articolul 14
Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență trebuie să prevadă următoarele:
a) motivele care au impus instituirea stării;
b) zona în care se instituie;
c) perioada pentru care se instituie;
c^1) măsurile de primă urgență care urmează a fi luate;
d) drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale și ale art. 4 din prezenta ordonanță de urgență;
e) autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului și competențele acestora;
f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Articolul 15
În funcție de evoluția situațiilor de pericol, Președintele României, cu încuviințarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite și poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia. Prelungirile se dispun în condițiile prevederilor art. 5.

Articolul 16
(1) Încetarea stării de asediu sau de urgență are loc la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.
(2) În cazul înlăturării situațiilor de pericol, înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepționale se dispune prin decret, cu încuviințarea prealabilă a Parlamentului.

Articolul 18
(1) În cazul instituirii stării de urgență în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administrației și Internelor.
(2) În condițiile alin. (1), Poliția Comunitară poate fi militarizată, în totalitate sau numai în anumite unități administrativ-teritoriale, desfășurându-și activitatea în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
(3) În cazul prevăzut la art. 3 lit. a), Ministerul Apărării Naționale sprijină forțele Ministerului Administrației și Internelor, la cererea acestuia, în baza aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în limitele și condițiile stabilite de acesta.
(4) Forțele Ministerului Apărării Naționale pot acorda sprijin numai în misiuni pentru care au pregătirea și dotarea corespunzătoare.

Articolul 19
Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. b), gestionarea măsurilor dispuse revine Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, sub conducerea nemijlocită a ministrului administrației și internelor și în coordonarea primului-ministru.

Articolul 20
Pentru aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență, autoritățile militare, precum și celelalte autorități publice prevăzute la art. 7 alin. (1) au următoarele atribuții și răspunderi:
a) sa întocmească planurile de acțiune și planurile de ridicare graduală a capacității de luptă, în conformitate cu ordinele și instrucțiunile proprii;
b) să dispună depunerea temporară, la organele de poliție de pe raza județului sau a municipiului București, a armelor, munițiilor și materialelor explozive aflate asupra populației și să procedeze la căutarea celor nedepuse în termenul stabilit, urmând ca la încetarea măsurii excepționale acestea să fie înapoiate celor în drept să le dețină; să dispună închiderea temporară a societăților care comercializează arme și muniții și să instituie paza acestora;
c) să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație;
d) să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
e) să efectueze razii;
f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau marșurilor;
g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgență persoanele a căror prezență nu se justifică;
h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină evidența acestora;
i) să protejeze informațiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informațiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgență, cu excepția celor referitoare la dezastre, se dau publicității numai cu avizul autorităților militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura și de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităților militare, la cererea acestora;
j) să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
k) să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
l) să asigure paza militară a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a sediilor posturilor de radiodifuziune și de televiziune publice, a operatorilor economici care dețin capacități de importanță strategică la nivel național, precum și a obiectivelor de importanță deosebită pentru apărare, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naționale pentru apărare; când situația impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie și apă potabilă, după caz;
m) să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate;
n) să emită ordonanțe militare sau ordine, după caz;

o) să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute;

Articolul 20^1
În exercitarea atribuțiilor ce le revin pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, autoritățile prevăzute la art. 7 alin. (1) pot emite ordonanțe militare, respectiv ordine, care sunt obligatorii, conform legii.

Articolul 21
(1) În funcție de situația operativă concretă, pe timpul stării de asediu sau al stării de urgență, Consiliul Suprem de Apărare a Țării poate dispune ca unitățile militare din forțele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacității de luptă, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane și materiale, conform organizării la război.
(2) Cheltuielile prilejuite de punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) se asigură de către Guvernul României, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția acestuia.
(3) În condițiile alin. (1), instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale pot concentra rezerviști pentru instruire și îndeplinirea unor misiuni sau pot chema persoane fizice apte de muncă pentru prestări de servicii în interes public.

Capitolul 4 Ordonanțe militare și ordine ale altor autorități publice
Articolul 23
Ordonanțele militare se emit în limitele stabilite prin decretul de instituire a măsurii excepționale, astfel:
… 2. pe durata stării de urgență:
a) de ministrul administrației și internelor sau de înlocuitorul de drept al acestuia, când starea de urgență a fost instituită pe întregul teritoriu al țării;
b) de ofițerii împuterniciți de ministrul administrației și internelor sau de înlocuitorii legali ai acestora, când starea de urgență a fost instituită în anumite unități administrativ-teritoriale;

Articolul 24 Ordonanța militară sau ordinul cuprinde:
a) titlul și numărul;
b) autoritatea emitentă;
c) baza legală a emiterii;
d) perioada de aplicare;
e) regulile și măsurile speciale care se dispun în zona în care s-a instituit starea de asediu sau starea de urgență, precum și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora;
f) autoritatea abilitată să asigure aplicarea și respectarea dispozițiilor acesteia;
g) modul de aducere la cunoștința populației;
h) data, ștampila și semnătura autorității emitente.

…. Capitolul 6 Măsuri care se pot dispune pe durata stării de urgență
Articolul 26
(1) Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. a), se pot dispune următoarele:
a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale decretului de instituire;
b) organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;
c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgență, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
d) rechiziționarea de bunuri, potrivit legii.
(2) Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. b), autoritățile și instituțiile publice, operatorii economici și populația sunt obligate să respecte și să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum și măsurile dispuse de autoritățile competente.

Capitolul 7 Sancțiuni
Articolul 27
Încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență sau a dispozițiilor ordonanțelor militare ori a ordinelor emise pe timpul stării de asediu și al stării de urgență atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală, după caz.

Articolul 28
Nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.
Articolul 29
Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 28 și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul apărării naționale sau, după caz, de ministrul administrației și internelor.
Articolul 30
Contravențiilor prevăzute la art. 28 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Capitolul 8 Dispoziții finale
Articolul 32
Autoritățile militare și celelalte autorități publice, cărora le revin îndatoriri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, să elaboreze planuri de cooperare și de acțiune specifice, să stabilească forțele și mijloacele necesare punerii lor în aplicare și să asigure cunoașterea de către personalul din structurile subordonate a obligațiilor ce îi revin.

Articolul 33
Cercetarea și judecarea infracțiunilor contra siguranței statului și a infracțiunilor contra păcii și omenirii, săvârșite pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, intră în competența parchetelor și instanțelor civile sau militare, conform Codului de procedură penală.
Articolul 34
În termen de 60 de zile de la încetarea stării de asediu sau a stării de urgență, Președintele României prezintă Parlamentului o informare asupra evenimentelor care au determinat instituirea acestora, acțiunile întreprinse și măsurile necesare prevenirii unor astfel de situații.”

Cetățenii români trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. (Constituția României, art. 57)

Indiferent de ce ar putea cârcoti unii sau alții, această stare de urgență trebuie să țină cont de drepturile și libertățile garantate cetățenilor români, așa cum și cetățenii români trebuie să înțeleagă faptul că exercitarea unora dintre acestea trebuie făcută cu respectarea drepturilor și libertăților celorlalți.

Iată-le pe unele dintre acestea, care pot fi implicate și afectate vremelnic, datorită acestei situații excepționale. În altele, este vorba de obligații ale statului român, pe care acesta trebuie să le exercite în relația cu proprii săi cetățeni:

„Articolul 25 Libera circulație

(1) Dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țară.

Articolul 26 Viața intimă, familială și privată (1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

Articolul 27 Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

b) înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) apărarea securității naționale sau a ordinii publice;

d) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege.

(4) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul infracțiunilor flagrante.

Articolul 31 Dreptul la informație
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.

Articolul 34 Dreptul la ocrotirea sănătății
(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boalĂ, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Articolul 53 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”

Pe de altă parte, cetățenii români au și îndatori, nu doar drepturi. Printre Îndatoririle fundamentale ale acestora se află:

Articolul 57 Exercitarea drepturilor și a libertăților
Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.

Asta-i „cheia de boltă” a ceea ce urmează să se întâmple în România în săptămânile și lunile (!?) următoare! Dacă cel căruia i-o încredințăm de bună voie, doar pentru a ne proteja și a trece cu bine peste această… cumpănă națională, nu o face prompt și fără niciun fel de rezerve, (electorale, sociale, sau de altă natură!), s-ar putea ca la următoarele alegeri – indiferent de felul lor – să fluiere definitiv a pagubă!

Asta-i miza care se joacă în perioada stării de urgență. Și care trebuie să le dea frisoane tuturor politicienilor români. Acum noțiunile de putere și de opoziție trebuie să dispară! Acum trebuie să se înhame toți, pentru a urni căruța guvernării din hârtoapele în care tot ei au băgat-o! Ca nu cumva – după trecerea târâș-grăpiș și a acestui hop – să constatăm că s-a răsturnat carul cu proști! Cu proști, nu cu… ploști, ca să nu fie discuții!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

Bodark – Când ne mai facem bine