Motto: Dacă aş avea la dispoziţie opt ore pentru a tăia un copac, aş petrece şase ore ascuţind toporul. – Abraham Lincoln

Povestea vorbei (de astăzi): În primul episod ne-am referit la realități urbanistice din municipiul Râmnicu Vâlcea. Am inaugurat acest ciclu edilitar cu articolul Gutău și faptele sale edilitare (I). Astăzi despre… „lumina” de la Gară! – publicat pe 8 iunie a. c. Articol în care am prezentat astfel de fapte antiedilitare de netăgăduit ale administrației publice locale. Cea care a dispus reducerea drastică a surselor iluminatului public din zona peronului de acces în Gara din Râmnic.

Episodul al doilea ne-a dat ocazia să evidențiem alte fapte anti… urbanistice ale Primarelui Gutău Mircia. Și anume Gutău și faptele sale edilitare (II). Despre ciumpăvirea copacilor din parcul de la Casa de Cultură a Sindicatelor. – publicat pe 11 iunie 2021.

Episodul al treilea a fost dedicat faptelor impardonabile ale acelorași drujbiști, înfățișând o parte din faptele lor de armă mortală, desfășurate pe b-dul Tudor Vladimirescu: Gutău și faptele sale edilitare (III). Ce a mai rămas din CASTANII și TEII de pe b-dul Tudor Vladimirescu! – publicat pe 16 iunie 2021. Pe unde au trecut în iarna anului 2018-2019 și în primăvara următoare, descăpățânând toți arborii – CASTANII și TEII – care făceau fala acestei importante artere stradale a urbei noastre.

Episodul al patrulea ne-a dat ocazia să înfățișăm în imagini dezastrul produs de drujbiștii gutăieni pe una din străzile adiacente bulevardului Tudor Vladimirescu, strada V. Olănescu – Gutău și faptele sale edilitare (IV). Cum s-a ales praful de teii care străjuiau strada V. Olănescu… – articol publicat pe 19 iunie 2021.

Sunt oameni care se târăsc ca omizile până ajung să se îmbuibe din frunzele pomilor în care s-au urcat. (Tudor Mușatescu)

Aceasta este Strada Mihai Viteazul, pe care – așa cum se poate vedea, TEII de pe o parte a străzii își împreunau crengile cu cei aflați pe cealaltă parte!

Este strada pe care se află proprietăți imobiliare ale unor oameni cu stare și autoritate. Printre care se află și proprietatea domiciliară a primarului Gutău Mircia. Stradă pe care, în anul 2016, după ce Gutău a redevenit primar, s-a revenit cu grăbire la circulația pe un singur sens, dinspre b-dul Nicolae Bălcescu spre b-dul Tudor Vladimirescu (vezi semnul INTERZIS, aflat în dreapta fotografiei de mai sus). Ca nu cumva intensa circulație automobilistică diurnă / nocturnă să deranjeze somnul augustelor obráze care-o populează… Să rămână dezmățul fonic doar pe străzile pe care locuiesc micimanii care alcătuiesc… populimea necuvântătoare!

Din fotografiile noastre de mai jos, realizate în data de 15 ianuarie 2020, putem să vedem rezultatele cu care s-a ales trecerea prin zonă a drujbiștilor gutăieni. Care au intervenit doar asupra unei treimi din pometul care străjuia strada, ciumpăvind doar copacii dinspre b-dul T. Vladimirescu, lăsând neatinși copacii care străjuiau proprietățile gutăiene de pe această arteră stradală. Și pe cei aflați în sus și-n josul acestor acareturi.

Copacul care scârţâie nu cade degrabă. (proverb românesc)

Vedere dinspre b-dul Tudor Vladimirescu

Vedere spre b-dul Tudor Vladimirescu (sus și jos)

Așa cum se poate vedea din fotografiile de mai jos, realizate pe 16 ianuarie 2020, restul copacilor de pe această stradă nu au fost… frezați! Cum să fie descăpățânați copacii care asistă la deplasările automobilistice zilnice ale marelui bărbat!? Care trebuie să-l întâmpine cu freamătul frunzelor și cu mireasma florilor lor, manifestându-și astfel recunoștința pentru că acesta s-a îmbunat să-i lase în viață!?

Cotropirea frunzelor
Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neînvinsa clorofilă. (Nichita Stănescu)

Arbori masacraţi. Răsar case. Mutre, mutre pretutindeni: omul e cancerul Pământului. (Emil Cioran)

Crize
Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie –
De vânt se clatină copacul –
Şi simt fiori de nebunie.

O umbră mormăind păşeşte…
E om… atât, şi e destul…
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El – om flămând, eu – om sătul.

Dar vezi… m-a ocolit acuma…
El s-a temut mai mult, mai mult, – săracul…
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul… (George Bacovia)

Poate că în aceste vorbe există o mare doză de adevăr: Dacă ce spun eu are un ecou în tine e pentru că suntem amândoi ramuri ale aceluiaşi copac. (William Butler Yeats) Teoretic putem să fim de acord. Numai că un asemenea acord nu ar avea nicio valoare practică fără adeziunea tăietorilor gutăieni de… frunză la câini!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

________________________________________

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului, se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea în lead a sursei și cu link activ către pagina acestui articol. Nerespectarea acestor condiții constituie o încălcare a prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

Toate fotografiile care ilustrează articolul îmi aparțin.

_______________________________

Aurelian Andreescu – Copacul