Motto: Refularea sexuală conduce la sublimarea pulsiunii sexuale în cultură. – Sigmund Freud

Un limax din presa locală – cu bătaie profesională doar până-n puținii bani publici aflați prin conturile unor primării rurale (semi-falite) – s-a gândit c-ar da bine la populime dacă și-ar da și el cu părerea despre unul din subiectele românești la modă, făcute să mai abată atenția românașilor de rând de la problemele reale care ar trebui să-i preocupe în astfel de vremuri de restriște. Și anume, mult discutatul subiect dacă / sau nu să se facă… „educație sexuală” în școală! Ce și-o fi zis livache, de ce să nu-și dea și el cu părerea într-o problemă care a acaparat agenda publică națională!? Cum să rămână tocmai el fără să exprime o opinie… avizată!? Pe care s-o ancoreze în real, agățând-o de amintirile sale care nu-i dau pace, care-l copleșesc, provenite din vremea imemorială în care era elev de liceu și-i stăteau gândul și fapta doar la… sex!?

Și-n loc să-și vadă de preocupările lui curente, cum ar fi împingerea spre noi victorii electorale a (încă) „USR-istului” Gheorghiu Andrei și a acoliților acestuia (depuși drept… cadou de cununie în brațele primitoare ale găștii PSD-isto-PER-iste a primarului Gutău Mircia), insul și-a scuturat tolba cu amintiri… închipuite, scrutându-și existența adolescentină până-n zona în care își imaginează cam pe unde-și depunea excesul de spermatozoizi, pe vremea când se lupta să scape de bubele care-i năpădiseră obrazul. Fără ca să scape de sechelele acestora nici în ziua de azi.

Zis și făcut. Și ce „amintiri” de fu*tac preadolescentin credeți că i-au năpădit zona zoster a existenței sale contemporane? Să-l lăsăm să se facă singur în culoarea care-l definește și-l „îmbracă” într-un mod plenar, așa cum rezultă cu prisosință din TEXTUL prin care și-a împrăștiat balele scabroase în mediul virtual:

„Pe vremea când eram elev de liceu, se mergea la Chimic. La internat. Acolo mergeau băieții din toate liceele. Pentru că acolo locuiau „curvele”. Așa li se spunea unor fete de la țară, urâțele, durdulii, slabe la învățătură, de 16 ani, care nu se fereau să fie făcute poștă. Se stătea la coadă pe culoar, se dădea șpagă la pedagog, mai ieșea un militar în termen de la Donici.

În fine, o viață haotică, pe care adolescenții nu o percepeau în gravitatea ei.

Erau lucruri știute, făcute, nevorbite. Oare fata de la țară de la Chimic de ce ajungea în acest hal de degradare?

… Educația sexuală nu îi învață pe copii cum se se f*ută ci Când și De ce? Le învață pe amărâtele de la Chimic să nu mai ajungă poșta adolescenților din oraș și a militarilor de lângă…”

Restul textului însăilat de către „marele” fu*tac de ieri, ziaristul și părintele / familistul de azi, e doar o… poveste, care-i poate interesa pe alții. Deși nu are de-a face cu vreo realitate a timpului și locului în care se mișcă – mult prea slobodă – mintea autorului acestuia.

Primul loc în care ai făcut sex a fost în mintea ta. – Taher Sonu

Hai să vedem ce ne spune „marele” sexolog, depănător al unor „amintiri” din vremea când era elev de liceu (aproape că nici nu mai contează dacă a fost vreodată elev de liceu, unde, cum și când; că dacă asemenea repere ar fi contat, ni le-ar fi prezentat chiar el). Nefăcând-o, rezultă că astfel de fapte se puteau întâmpla oricând în timp, povestitorul de ocazie nerecurgând la niciun fel de repere cronologice.

O primă concluzie care se impune aproape de la sine: după știința (atâta câtă este) a scriitorașului cu mâncărimi și reverii copilărești, toate fetele care au avut vreodată neșansa să locuiască în căminul-internat al liceului Chimic au fost… „curve”! Da toate, fără excepție! Fete care-și expuneau și vindeau nurii – atâția câți puteau să aibă niște „fete de la țară”, în vârstă „de 16 ani”, „urâțele” și „dolofane” – în chiar locul în care își aveau vremelnic reședința. Că așa știe el. Că așa i-a rămas lui întipărit pe retina timpului care a trecut de atunci! Fără să știm de când, ca să putem identifica cu aproximație generațiile de „curve” din internatul liceului Chimic despre care – fără excepție – face vorbire fu*ta(n)cul de presă.

La ele în internat mergeau (să se… mediteze pentru viață!) „băieții de la toate liceele”, fără să precizeze dacă era vorba doar de liceele din oraș, din județ, din Oltenia de nord-vest, din țară, din sud-estul Europei etc. etc. Deși – așa cum știe povestitorul de poveste – ele erau „fete de la țară, urâțele, durdulii, slabe la învățătură, de 16 ani”! Ce să mai, după mintea productivă a autorului textului de mai jos… toate aceste țărăncuțe erau niște fete pline de complexe, de care încercau să scape, dând-o în stânga și-n dreapta! Unor adolescenți cu coșuri pe față și cu mințile ajunse până-n… chiloți!

Pentru că el, marele adept contemporan al necesității educației sexuale în școală, știe că… bietele fete de la liceul Chimic, „nu se fereau să fie făcute poștă”! Ca să intre în detalii pe care doar un abil cunoscător (al fenomenului curvăsăriei școlare de masă), frustrat definitiv și stătut îndeajuns, le-ar fi reținut după trecerea a atâta amar de vreme: „Se stătea la coadă pe culoar”! Ce să mai… deși erau „durdulii, prostuțe și urâțele”, se pare că fătucile aveau dever, nu glumă, dacă se făcea coadă la ușa camerei din cămin a fiecăreia dintre ele! Îl și vedem pe marele ziarist, pe vremea când era doar de-o șchioapă, un băietan venit și el tot de la țară, înghesuindu-se pe coridoarele întunecate ale căminului liceului Chimic pentru a ajunge să beneficieze de grațiile și nurii unor astfel de „curve” de duzină, pentru a-și goli prea plinul ideilor sale adolescentine într-un astfel de… lupanar! Lupanare de cinisme și de lene, (vorba poetului național!), în care tineri ca el își deșertau nu doar bruma de agoniseală primită de la părinți!

Ne mai zice sexologul de serviciu că adolescenții de atunci „nu percepeau” în gravitatea ei „această viață haotică”. Fără să ne spună – din… pudoare, oare (!?) și care era „prețul” acestor… servicii sexuale servite la cameră, care era calitatea lor, dacă pleca satisfăcut de fiecare dată din… cămin, că înțelegem că-l mânca destul de intens și de des, ca să cuibărească la păsăricile din cuibarul internatului liceului Chimic.

Și dacă ar fi să fie așa cum scrie fu(s)*tangiul, ce fel de arătare era el, liceanul imberb, care se ducea la niște „curve” care arătau ca dracu!? Și care, dacă erau așa cum le descrie livache, păreau să fie pe post de… moarte a pasiunii și nu tămăduitoare a ei!? Nu că ne-ar interesa în vreun fel, dar nu intrase și el în rândul lumii, nu cunoscuse dragostea adevărată, nu avea și el vreo prietenă de suflet!? Vreo fată pe care s-o iubească sincer, care să-i împărtășească sentimentele și trăirile!? Sau, pe atunci, doar dreapta sa îi ținea de urât și-i alina aleanul, când nu putea pătrunde în căminul liceului Chimic, ca să-și reverse – contra-cost, desigur – prea plinul din rezervoarele spermatice ale existenței sale juvenile!? 

Fiecare copil se naşte bisexual. La maturitate, fiecare act sexual este unul între patru indivizi. – Sigmund Freud

Ca să nu ne imaginăm că cine știe ce gărgăuni i-au împuiat de-abia acum prin țeastă, ne dă asigurări că toate aceste întâmplări din căminul transformat în bordel „erau lucruri știute, făcute, nevorbite.” Altfel spus, se știa de ele în școală / urbe etc., se făcea (ce era de făcut, se achita contravaloarea serviciilor prestate), dar… se tăcea la greu! De unde deducem că fiecare dintre numeroșii „muți” avea un ce profit! Toată lumea mergea pe burtă (vorba vine!), paranghelia mergea înainte, fiind interesul tuturor celor implicați în poveste să mențină un astfel de secret, îndeajuns de… profitabil pentru toată lumea.

Ce mai știe în cauză „complicele” la asigurarea bunăstării sale sexuale!? Nimic altceva decât că toate acestea nu se puteau întâmpla decât prin „cooperarea” interesată a pedagogilor existenți atunci pe aceste posturi în cămin: „se dădea șpagă la pedagog”…

Într-un târziu, profitorul adolescentin de serviciile sexuale oferite de niște eleve minore – în chiar camerele din căminul-internat în care viețuiau vremelnic – se întreabă retoric, fără să facă astfel altceva decât să-și bată singur cuie-n tălpi: „Oare fata de la țară de la Chimic de ce ajungea în acest hal de degradare?” Este adevărat că o face prea târziu, fără să identifice și vreo vinovăție personală pentru această lume plină de promiscuitate, pe care o descrie.

Hai să facem un simplu exercițiu de imaginație, ca să realizăm cam care ar putea să fie consecințele destăinuirilor făcute de povestitor! Să ne imaginăm că doar 1% din ce susține ipochimenul fu(s)tă*cios  – fără niciun fel de dovezi – ar fi adevărat. Și că materialul pe care l-a distribuit recent pe facebook ar fi fost citit și de către unii dintre părinții, sau de soții unora dintre fetele „de la țară” care, în timp, au stat în căminul / -ele internat al / ale liceului Chimic. Care nu au fost puține, la un moment dat Liceul având 3 cămine mari, care funcționau din plin. Pentru că nu încadrează în timp vremea în care a fost elev de liceu, oricare dintre aceștia (părinți, soți sau copii etc.) se poate gândi că într-o astfel de postură se putea afla și fata, soția sau mama lui! Despre care află acum – de la marele admirator și propovăduitor al vremurilor curvăsăriei școlare – că toate elevele din internat erau… curve! Indiferent de una de alta, era suficient să fi fost elevă internă la liceul Chimic, că marele cunoscător te-a și făcut… curvă! C-așa știe el de pe vremea – neprecizată (!) –  când fusese… elev de liceu!

Teama proprie coşmarului corespunde unui act sexual, unei senzaţii libidinale, ca de altfel orice teamă nevrotică şi este rezultatul refulării libidoului. – Sigmund Freud

În ce-l privește pe actualul patron de ziar electronic, „ziarist” specializat în distribuirea promptă, (în regim de exclusivitate!) a Comunicatelor și declarațiilor interesate ale altora, cum au fost cele din iunie 2017, referitoare la iminenta desființare a Liceului Tehnologic„Oltchim” și binefacerile pentru comunitatea vâlceană a aducerii la Râmnic a unei Universități de Stat (în speță, Universitatea de la… Pitești), care urma să ofere poporenilor locuri gratuite (!), nu o să facem altceva decât să-i solicităm oarece dovezi în susținerea vorbelor sale calpe. Prin care o să trebuiască să probeze susținerile sale referitoare la orgiile sexuale care se întâmplau frecvent în căminul liceului Chimic, pe vremea (neprecizată!) în care el era elev de liceu și la care rezultă că lua parte… activă.

Pentru că, prin vorbele sale de clacă, „ziaristul” / formatorul de opine / familistul / părintele de azi și ce-o mai crede el c-o fi, a răsturnat un hârdău de lături asupra muncii unor oameni care și-au desfășurat activitatea – cu dăruire și profesionalism – în acest liceu. Fie că este vorba de foștii directori ai liceului, de profesori și maiștri, de pedagogi, de personalul didactic auxiliar, de personalul nedidactic, sau de numeroșii elevi care-l populau. Din care, o parte, atât băieți cât și fete, a locuit în căminele/ căminul internat din Campusul liceului. Cine își imaginează că liceul Chimic – sau vreo parte componentă a sa – era o stână fără câini, se înșală amarnic. Așa cum face și cel care distribuie în spațiul public astfel de „amintiri” cu iz de ins… stătut!

Pentru că „amintirile” de mai sus nu aparțin unui fitecine, ci provin din haznaua cuprinzătoare a minții acestuia. Ele nefiind puse de autor pe seama folclorului local, sau pe seama amintirilor subiective ale vreunui coleg al său de… cameră. „Faptele” descrise sunt prezentate cu amănunte picante, pe care povestitorul nu lasă să se înțeleagă c-ar exista posibilitatea să le fi aflat de la alții. Din modul în care sunt prezentate, rezultă că asemenea „amintiri” deochiate se datorează practicării „curvăsăriei” la locul faptei chair de către marele formator de astăzi. „Curvele” de la Chimic au fost evaluate intelectual, fizic, psihologic de către tânărul fu*tac, care cunoștea cel puțin un pedagog mai… cooperant (care primea „șpagă” ca să permită desfășurarea în cămin a acelor orgii!). Copil care – stând la coadă pe coridoarele internatului – se mai intersecta cu câte un militar de la U. M. Panait Donici (care ieșea satisfăcut din camere, sau intra înaintea lui, fiind mai… copt, nu doar la minte!).

Deși știe bine că liceul Chimic nu mai este – fiind desființat (în anii 2017-2018) de către tovarășii săi de drum – sexologul (L)IUBAreț duce și în viitorime denigrarea acestei prestigioase unități școlare vâlcene, atunci când scrie că educația sexuală: „… le învață pe amărâtele de la Chimic să nu mai ajungă poșta adolescenților din oraș și a militarilor de lângă…”

Vai de cei ce n-au o taină sexuală! – Emil Cioran

După toate aceste „destăinuiri” cu cântec, ale unui adolescent fu*tac, nu ne-am mira ca povestitorul să nu se trezească cu vreo fostă „curvă” de la liceul Chimic, pe care s-o fi frecventat cu asiduitate „pe vremea când era elev de liceu”! Una sau mai multe, că prea părea să-i fie neastâmpărat și năbădăios… mititelul. Și care să-i pretindă public să-și asume paternitatea progeniturii / -lor sale, însămânțată fiind de fu*tac, „pe vremea” în care era elevă internă la liceul Chimic…

Se prea poate ca asemenea elucubrații – făcute la vârsta deplinei maturități – să fie doar o consecință a faptului că „Sexul e consolarea care-ţi mai rămâne când nu-ţi ajunge dragostea”!? (Gabriel Garcia Marquez).

Poate că pentru unii „Sexul se aseamănă cu banii: te gândeşti tot timpul la asta dacă nu ai, iar dacă ai, atunci nici nu observi!” – James Arthur Baldwin.

Cine mai știe…

P. S.: Sublinierile din text îmi aparțin.

Aș fi de părere să nu-l apuce nici amocul, nici să-i vină cine știe ce chef de dat vreo replică… inteligentă. Pentru că, după o astfel de faptă impardonabilă, nu-i loc de așa ceva. Să lase timpul să treacă. Poate că mai vindecă ceva din răul incomensurabil pe care – prin postarea sa iresponsabilă – l-a făcut unor oameni absolut nevinovați.

Iar până atunci să pregătească probatoriul necesar pentru dovedirea elucubrațiilor sale despre „curvele” pe care – eleve fiind – le frecventa în internatul Liceului Chimic. Că nu-i de șagă cu astfel de povești, inventate de minți ușor lovite de afecțiuni specifice.

Vezi mai jos textul futurologului sexual. Acesta a fost postat pe pagina sa de Facebook, pe „22 iunie la 14:51”

Între timp a „strâns” 57 de like-uri, 5 comentarii și 8 distribuiri. Dintre acestea un singur comentariu părea să fie (cât de cât) la obiect: «Nelutu Stroescu „A început cam ciudat postarea, dar spre final este bună.”» 

___________________________________

SKIZZO SKILLZ – Pierdevară (Official Video) 2009

 

Titi Botez – Povestea unui pierde vară