Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rugăciune Cum să nu umblu trist prin grădini?...Din coastele tatei cresc rădăcini.Din inima lui ierburi multe-au crescut,S-au înălțat, străvezii, și-au căzut... Printre amurguri cânt și cosesc.Sub care iarbă o …

Continuă să citești Rugăciune – de Eusebiu Camilar