Desființarea și jefuirea liceului „OLTCHIM”: astăzi – BIBLIOTECA (I)

A sosit vremea să dea socoteală toți cei care au contribuit la desființarea și jefuirea liceului „Oltchim”!

Motto: Nu-i nevoie de vorbe, puneţi-vă nădejdea în fapte. (Publius Ovidius Naso)

Scurt pe 2 și 1/4: În prima parte a acestui articol am prezentat in extenso prevederile legale care ar fi trebuit să fie aplicate / respectate în speța divizării totale a unei unități de învățământ preuniversitar. Ceea ce nu s-a și întâmplat, așa cum o să dovedim cu prisosință.

În partea a doua am rememorat rateurile repetate ale UNIVERSITĂȚII din Pitești (în continuare, UPIT), în încercarea de a încropi o brumă de învățăcei la filiala sa din Râmnicu Vâlcea, lăsând astfel descoperite declarațiile sforăitoare ale primarului Gutău Mircia, referitoare la aducerea la Vâlcea a unei universități de stat cu locuri gratuite! Tot aici am prezentat principalele solicitări pe care le-am adresat Inspectoratului Școlar Vâlcea, prin formularea unei adrese, în temeiul legislației privind accesul la informații de interes public. La care mi s-a răspuns, punând această adresă de răspuns la dispoziția tuturor celor interesați.

În partea a treia am exprimat câteva considerații în legătură cu Adresa de răspuns care mi-a fost remisă de către I.Ș.J. Vâlcea. Care au vizat atât lipsa unora dintre documentele solicitate, cât și încercarea eșuată a unora dintre persoanele semnatare ale adresei (care făcuseră parte și din vechea gardă pretoriană a instituției!), de a escamota vinovăția evidentă a fostei conduceri manageriale, în gestionarea „legală” a desființării liceului Oltchim.

În partea a patra am prezentat o parte din bruma de documente emanate de la I.Ș.J. Vâlcea în vara-toamna anului 2018, în încercarea de a contribui la descâlcirea rolului pe care această instituție a statului l-a avut în dispariția prin „desființare totală” a liceului Oltchim. Din care rezultă cu prisosință faptul că Inspectoratul școlar mai mult s-a jucat de-a / a mimat… făcutul, decât a făcut. Dar asta nu îi scuză pe niciunul – dintre cei implicați în aceste manopere distructive – de neachitarea de obligațiile lor de serviciu și de răspunderea care le incumbă pentru modul defectuos în care au făcut-o.

În partea a cincea am prezentat modul în care conducerea de atunci a Liceului s-a „achitat” de nobila-i misiune gutăiană, de a… pune-n cui viitorul școlii, dând-o aproape pe nimic! Poate doar pe niște promisiuni… neonorate, care vizau cariera managerială a directorului de atunci al liceului, pe care primarul Gutău nu le-a mai ținut! C-așa-i la noi, nu doar în… tenis! Ocazie de a scoate la lumină și documentele care au marcat acest demers de trădare fățișă a interesului școlii.

Am prezentat convulsiile pe care le-a produs în școală Adresa cu nr. 5.773/15.02.2018, emanată / remisă de Primăria municipiului, în care – invocându-se H.C.L. nr. 232/16 iunie 2017, «adoptată ca urmare a Memoriului Justificativ al Universităţii din Piteşti (vezi AICI) aprobat de consiliul de administraţie al acestei unităţi de învăţământ universitar, prin care se propune iniţierea demersurilor comune pentru relocarea activităţilor Centrului Universitar al Universităţii din Piteşti, filiala Râmnicu Vâlcea, de la Vlădeşti (fosta unitate militară), la Liceul Tehnologic „Oltchim” (sublinierile ne aparţin, n. n.)», se cerea conducerii liceului – nici mai mult nici mai puțin – decât să-şi dea:

– «acordul privind preluarea bazei materiale din administrarea Consiliului de administraţie al Liceului Tehnologic „Oltchim” în administrarea Consiliului Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea», precum şi

– «acordul privind transmiterea bazei materiale a Liceului Tehnologic „Oltchim” din domeniul public al municipiului în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale – Universitatea din Piteşti»!

Cerințe ultimative, de care – așa cum rezultă și din documentele pe care le-am prezentat – factorii de decizie din liceu, (cei doi directori, Consiliul profesoral și Consiliul de administrație) s-au achitat cu multă conștiinciozitate!

Punctul de vedere al sindicatului pe care-l conduceam, a fost prezentat în Adresa cu 34/ 19 februarie 2018, înregistrată la secretariatul liceului sub nr. 558 /19 februarie 2018 (vezi AICI– Adresa către C. A. al L. T. OLTCHIM – Apel la rezistenţă – pe care am prezentat-o și în ședința Consiliului profesoral din 19.02.2018).

Din Hotărârea nr. 6/ 21.12.2017 și din procesul-verbal ale ședinței Consiliului de administrație din 21 decembrie 2017 (prima ședință condusă de către noul manager al liceului, dl prof. Florin-Dorian SMEUREANU) – în ce ne interesează în speță – este de reținut faptul că s-au aprobat „Comisiile de inventariere și Procedura Operațională privind inventarierea patrimoniului”, așa cum s-a consemnat în hotărâre.

În partea a șasea am prezentat cât de subțiri erau urmele documentare – referitoare la inventarierea bunurilor aparținând liceului / casarea unora dintre acestea, sau la adoptarea unor hotărâri privind distribuirea legală a tuturor bunurilor mobile care erau proprietatea unității – pe care le-a lăsat drept „probe” conducerea de atunci a acesteia.

În partea a șaptea am prezentat câteva fragmente ale discuțiilor purtate în ședința C.A. al liceului Oltchim, din data de 15 mai 2018. Fiind evidentă concluzia care se desprinde din ascultarea lor, aceea că dacă lucrurile continuau să evolueze pe același făgaș pe care se aflau, sfârșitul era previzibil. Ceea ce, nu peste multă vreme, s-a și întâmplat.

A citi pentru întâia oară o carte este ca şi cum ţi-ai face un nou prieten; a reciti o carte este precum te-ai întâlni cu un vechi prieten.

Astăzi a venit rândul bibliotecii liceului. A fost printre primele CDI (Centre de Documentare și Informare) din județ.

Cu adevărat, biblioteca a fost pentru liceul Oltchim o adevărată carte de vizită, devenind în timp o colecţie de documente (cărţi, reviste, ziare, materiale audio-vizuale şi alte suporturi informaţionale etc.) cu caracter enciclopedic, adecvată nivelului şi profilului acestei unităţi de învăţământ. A fost una din cele mai bine organizate biblioteci școlare din județ – și nu numai – așa cum se poate vedea și din setul prim al imaginilor de mai jos. Deținea un fond de aproape 3.000 de volume, deservind un număr de peste 700 de utilizatori. Colecțiile bibliotecii se grupau în fondul pentru împrumut la sala de lectură și fondul pentru împrumut la domiciliu. Fondul pentru sala de lectură cuprindea lucrări de referință (enciclopedii, dicționare, atlase, albume etc.). Biblioteca folosea sistemul accesului liber la raft, dând posibilitatea utilizatorilor săi să consulte cât mai rapid fondul de carte de care dispunea. Totodată, biblioteca era o poartă deschisă, care a oferit elevilor şi cadrelor didactice posibilitatea să acceseze Internetul şi să studieze, folosind noile tehnologii informaţionale.

Biblioteca nu era doar locul de păstrare a unor cărţi, ci a devenit locul unde se întruneau membrii comunităţii noastre școlare, punând la dispoziția acestora resurse publice (calculatoare și acces la Internet pentru cei care nu le aveau la domiciliu), ca și asistenţă în utilizarea acestor tehnologii etc.

Bibliotecarul a contribuit la organizarea spaţiului bibliotecii şi la asigurarea funcţionării acestuia potrivit normelor legale, la constituirea, organizarea şi dezvoltarea colecţiilor bibliotecii conform normelor biblioteconomice, la gestionarea fondului documentar şi asigurarea securităţii acestuia prin sisteme de supraveghere şi siguranţă, la satisfacerea cerinţelor de informare şi documentare a utilizatorilor, la consilierea acestora cu privire la utilizarea lucrărilor de referinţă şi a tehnologiei etc. De asemenea, bibliotecarul s-a implicat în promovarea unei bune imagini a liceului, a iniţiat şi dezvoltat parteneriate cu instituţii de învăţământ, culturale, cu organizaţii diverse din ţară, cu membri ai comunităţii locale, cu părinţi ai elevilor etc. Dar ce nu a făcut d-na PĂUN Valerica, în anii în care a fost bibliotecarul școlii! Timp în care a fost omul bun la toate!

Dispunând de spații generoase și de dotări moderne, având un bibliotecar devotat meseriei sale și competent, biblioteca a pus la dispoziția elevilor școlii o gamă variată de servicii, asigurând un cadru organizatoric deosebit pentru manifestările cultural-artistice, aniversare etc., care se desfășurau în școală. Prin spațiile pe care le oferea celor interesați, biblioteca a contribuit la apropierea elevilor de lectură și la consolidarea deprinderii acestora de a citi. Ea a asigurat accesul elevilor la împrumutul permanent la domiciliu al volumelor necesare, fiind și un sprijin real în întocmirea de către aceștia a unor referate, bibliografii sau lucrări pentru acasă, devenind un spațiu de formare și învățătură de neînlocuit.

Toate aceste spații fuseseră pline de flori, flori multe și diverse, îngrijite cu dragoste de mâinile vrednice ale d-nei bibliotecar. Flori care – între timp – luaseră și ele calea pribegiei.

Multe s-ar mai putea spune despre cum… a fost biblioteca liceului! Posibilitate pe care v-o oferim în imaginile de mai jos. Fotografii care au fost făcute într-o zi de joi, 30 august 2018, când deja se resimțea febra inerentă apropierii oricărui sfârșit. Și a oricărei predări de ștafetă. Iar sfârșitul liceului – așa cum i-l hărăzise ceata lui Gutău – era din ce în ce mai aproape. Doar o zi mai era de trecut și liceul dispărea legal, rămânând fără personalitate juridică!

Ca să nu apară alte vorbe de clacă, fac precizarea că primăria patronată de Gutău Mircia nu a contribuit cu nimic la amenajarea, modernizarea și/sau dotarea spațiilor bibliotecii / laboratoarelor etc., finanțarea acestor lucrări fiind asigurată din fonduri publice provenite de la Ministerul educației, prin intermediul Inspectoratului Școlar.

Scaunul pe care stai să nu fie niciodată mai înalt decât teancul de cărți pe care le-ai citit.

Nu e orfan cel fără mamă și tată, ci acela fără învățătură.

Sala de lectură a bibliotecii / CDI.

Ceea ce se învață la tinerețe nu se mai uită niciodată.

Fotografiile de mai jos înfățișează aceleași spații școlare unde funcționase (de acum)… fosta bibliotecă a liceului. Care își luase zborul – cu tot calabalâcul – spre Liceul Tehnologic „Ferdinand I” din cartierul Ostroveni, migrație care nu a lăsat niciun fel de urmă documentară. Cel puțin printre documentele pe care le-am primit oficial de la Inspectoratul școlar Vâlcea. Dar să nu anticipăm prea mult… Știu însă că predarea bibliotecii s-a făcut cu toate inventarele actualizate, aferente fondurilor din care era compusă.

Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce bani.

În aceste spații care aparținuseră bibliotecii, erau depozitate manualele școlare. Și care, așa cum se poate vedea din fotografiile de mai jos – în marea lor majoritate – au rămas pe loc! Nu le-a revendicat nimeni, se pare că nu le-a vrut nimeni, nu au fost distribuite niciunuia dintre liceele „dobânditoare” de către… Inspectoratul Școlar Județean VÂLCEA, așa cum dispunea norma! Au rămas acolo ca să marcheze locul, spunând generațiilor viitoare că acolo a fost o casă a cărților, extrem de primitoare pentru toți elevii unei școli de renume. Așa cum se poate lesne observa, unele erau încă împachetate, erau ediții noi, care puteau sluji interesului educațional al elevilor școlii, acolo unde au fost distribuiți.

Aș fi în stare să fac un pariu că și astăzi toate aceste manuale se află tot… acolo! L-aș face, dacă nu aș ști cât de iuți de picior / mână sunt subordonații lui Gutău din Primărie. Care s-ar face luntre-punte ca să le mute peste noapte, doar ca să pierd un astfel de pariu. Așa încât…

Cărțile sunt prieteni reci, dar siguri.

Mai jos se poate observa o relicvă a timpului și valorilor antieducaționale promovate de cet(er)așii lui Gutău Mircia. Aparținând unui timp care sta… să vină peste aceste spații școlare încărcate de istorie.

Să fiți pe fază, pentru că și în episoadele următoare se va lăsa cu multe alte documente… fotografice!

P. S.: Toate fotografiile care ilustrează acest articol îmi aparțin.

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ, alias Lupul sindicalizat

______________________________________________

Beyoncé – I Was Here (United Nations World Humanitarian Day Performance Video)

O melodie care pledează pentru implicare, pentru solidaritate, urmărind să încurajeze oamenii să se implice ca să ajute pe cel / cei care se află în nevoie. Un videoclip realizat la sediul Organizației Națiunilor Unite, pe scena Adunării Generale, cu ocazia Zilei Mondiale a Umanității, (zi care s-a serbat pe 19 august 2012). Mesajul pune accentul pe necesitatea de a dobândi ceea ce ne lipsește și nouă cel mai mult, solidaritatea. Realitate de care – în ce ne privește -profită toți ticăloșii, care ne pun și ne fack cum vor ei! Până când!?

Mircea Albulescu recită Testament (de Tudor Arghezi)

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.