Motto: Prostul are un mare avantaj faţă de omul deştept: este întotdeauna mulţumit de el însuşi – Napoleon Bonaparte

 

Un bărbat atât de simplu, după vorbă, că după port nu ne putem pronunţa, neştiind cu exactitate care-s tradiţiile în zona de nord-vest a Moldovei, din care provine mai marele urbei noastre. De când a plecat de pe meleagurile-i natale, poate că nici el nu mai ştie! 

Un om cu un debit verbal de invidiat. Niagara Falls, Cascada Victoria, Delta de vărsare a Nilului în Mediterană, sau debitul Amazonului la vărsarea sa în Atlantic sunt simple accidente ale naturii. Omul nostru le întrece cu mult pe toate, însumate şi ridicate la pătrat, la cub, la cer etc. Numai că, din dorinţa de a fi cât mai convingător, cel mai adesea înşiră cuvinte goale, fără ca măcar să aibă curiozitatea şi răbdarea să aştepte ca să le audă ce şi cum din… coadă au să sune. Pe ale lui, nu şi pe cele ale eventualului preopinent. Pentru că, cel mai adesea, vorbeşte singur.

O fiinţă excesiv de dinamică şi locvace (cf. DEX, cu sensurile clănţău, palavragiu, flecar), care a făcut din rostirea neadevărului o a doua natură a sa. Gutău minte de îngheaţă apele. O face natural, fără să clipească, fără să roşească. Şi, îndiferent de ceea ce-şi spun cârcotaşii în barbă sau pe la colţuri, Gutău merge înainte. În ovaţiile aplaudacilor de profesie sau a celor ce-i sunt îndatoraţi. Cei care, pentru o grisină, o măslină, pentru o scobitoare sau (Doamne, fereşte!) pentru un loc la… răcoare, joacă doar după muzica preferată a marelui primar.

Nimeni nu e destul de inteligent ca să poată convinge pe un prost că e prost – La Fontaine

De fapt, aşa cum ţine să o confirme cu aproape fiecare apariţie publică a sa, este un grobian fără de pereche. Şi care, atunci când este prins cu ocaua mică, ia totul în derizoriu, sărind la gâtul antevorbitorului, căutându-i verbal jugulara. Atacă omul din instinct, precum animalele de pradă.

Pus sub presiune – ceea ce, trebuie să recunoaştem că i se întâmplă tot mai rar de când are oraşul/ judeţul la picioare – recurge la un potop de vorbe. Şi de invective. Care împresoară obiectul uman al dispreţului său scrâşnit ca un cocon. Varsă peste el toate lăturile, de nu-l mai spală nicio apă. Când se enervează, bolboroseşte incoerent cuvinte de ocară, ameninţări directe sau voalate, pe care le sloboade din gură ca dintr-un cazan aflat sub presiune… Vorbe care se izbesc de azimut şi… expiază. Iar dânsul merge mai falnic înainte. Tot înainte! Exact ca înainte de… 1989!

Conform legendei urbane pe care o propagă şi întreţine cu abilitate, Gutău este singurul bărbat de stat din partea locului, care nu numai că promite, dar şi face. Nu se încurcă nici cu mizilicuri şi nici cu sferturi sau cu jumătăţi de măsură. Cel puţin aceasta este legenda care a înconjurat de mai multe ori globul terestru. Are numai planuri vizionare de mare amploare. Un futurolog de profesie, care simte – ca nimeni altul – mirosul banului. Deşi se spune că banii n-au miros. Mai ales cei proveniţi din vespasienele unor afaceri de casă, urât mirositoare. Scade alarmant numărul locuitorilor oraşului/ judeţului, sau cei ai pretinsei zone metropolitane, EL este (sin)gurul care vede soluţiile salvatoare pentru a ne asigura un viitor luminos. Scade economia vâlceană sub cota de avarie, doar EL, vizionarul, ne indică şi ne luminează calea spre luminişul vlădeştean al unei existenţe comune prospere şi fără griji. Într-un oraş de mărimea unui sat mai mare, promite că va instala sediul central al… Cornului abundenţei; din care se vor revărsa asupră-ne toate avatarurile civilizaţiei contemporane. Scoţându-ne din fundătura istoriei în care ne-a rătăcit şi lăsat tot el, prin anul de graţie 2009 şi ceva.

Un prost găseşte totdeauna unul mai prost, care să-l admire – Nicolas Boileau

Este indiscutabil – cel puţin pentru mine – că Gutău are infinite proprietăţi paranormale, comunicând lejer şi pe faţă cu lumea de dincoace şi cu aceea de dincolo. Comportându-se ca o punte între ele. Află astfel că nu ştiu ce entitate (din una din cele două lumi) are nevoie de doar… 2000 de sudori şi sare public în a-i promite satisfacerea acestei doleanţe (sper să nu fi luat legătura cu ăia de dincolo, că ne-am ars! Rămânem şi fără puţinii sudori care mai sunt pe lumea asta).

Cum află că mulţi dintre cei care îndrăgesc emisiunile TV (precum Te uiţi şi mănânci răbdări prăjite şi/ sau Statul degeaba în faţa televizorului, te vindecă la fluierul piciorului etc.), îşi doresc să se recalifice, cum pune la cale  aducerea în urbe a celor mai performante universităţi din trecut, prezent şi viitorul previzibil: Yale University, Université Paris-Sorbonne, Princeton University, Massachusetts Institute of Technology (MIT), Cambridge University, University of Oxford etc. Bătaie mare între ele, care să termine prima campusul universitar, pe terenul cu mărăcini + copaci, pus cu generozitate la dispoziţie de Consiliul local – pentru fiecare dintre ele – în şedinţe desfăşurate sub lozinca Stejar, extremă urgenţă. O face deoarece realizează că întreaga populaţie a urbei noastre se poate astfel recalifica, dobândind alte şi alte patalamale universitare. Deoarece p-alea pe care le are (cine, cum şi de unde le-a procurat), nu le poate folosi pe-aci. Că de industrie, turism, agricultură etc. – sub înţeleapta sa conducere şi sub diriguirea înainte stătătorului din fruntea judeţului – dl preș Constantin Rădulescu – nu poate fi vorba.

Un județ în care dezvoltăm numai turismul… ecumenic! Să vină fraiereştenii la pupat icoane, poala popii şi la dat obolul! Că asta au înțeles ei că ar fi calea dezvoltării noastre… să vină baba cu bănuții ținuți în batista ascunsă-n sân!                 

Proştii mor, dar prostia e nemuritoare – I. L. Caragiale

Promisiuni există şi – în viziunea d-lui Mircia Gutău – sunt extrem de fezabile. Conform planurilor care-i animă şi justifică existenţa de lider managerial zonal, mâine-poimâine mii şi mii de tineri autohtoni vor tropăi cu mintea şi cu pingelele dornice de zbenguială… intelectuală în spaţiul culturaliza(n)telor Arene din zona Traian. Pe care tot dânsul, dl primar Gutău, le-ar fi adus la standarde europene!

Când saltă din sprânceana stângă (sau din cea dreaptă, în funcţie de împrejurări) – indiferent de locul unde îşi manifestă acest tic facial – ne dăm seama că e de rău. Înseamnă că pe drumul promisei noastre deveniri, Gutău urmează să înfiereze şi să crucifice vreun simplu muritor, sau un politician proscris, cu sfânta mânie a proletarului ajuns. Îi aplică un potop de vorbe mustrătoare. Indiferent de cadru – că se află pe stradă (de-i soare sau de stă la umbra unui falnic copac), în sala de şedinţe a Consiliului local sau în biroul său etc. – Gutău se comportă ca un veritabil… luptător. Cu sau fără motiv, atacă din orice poziţie. Nu-i lasă preopinentului nici cel mai mic loc de întors! Cu o mină de OM hotărât, distruge fără milă orice opoziţie, taie din faşă orice încercare de… ripostă! Ca să se ştie cine-i şefu’!

Din propriile-i spuse, aflăm că dl Gutău este singurul ins din oraş care… munceşte. Nici unul dintre cei care s-ar putea uita chiorâş şi/ sau suspect spre el, după cum spune dânsul pe un ton tăios, nu a făcut nimic în viaţă! Nu a pus nici măcar o… cărămidă! Când îl auzi repetând obsedant chestia asta despre cărămidă şi ziditori, ai impresia că dl primar provine dintr-o familie de cărămidari, sau că a deprins recent această nobilă meserie şi-i place tare mult. Norocul meu este că nu poate dovedi că eu nu am făcut niciodată cărămizi. Pentru că am făcut, la propriu. Împreună cu bunicul meu matern, fost învățător. Şi am studiat cu folos vrafuri de altfel de… cărămizi. Toate la timpul şi la locul lor. Mi-l imaginez pe dl primar făcând cărămizi verzi cu dungi verticale de culoare galbenă. Pe care, liberalii şi USR-iştii, puşi la cazne de către EL, să le aşeze-n zidurile marilor sale proiecte… (i)edilitare! Că tot n-au făcut şi nu fac nimic pentru comunitate! Nici măcar… cărămizi!

Conjunctural ecologist, Mircia Gutău este omul argumentelor şi contraargumentelor sale. Nu al dialogului, al unor discuţii relaxate, colocviale şi dialectice. Retorica lui are consistenţa şi impetuozitatea torentului de munte. Care vine,vine, vine / calcă totul în… cuvinte! Dânsul dialoghează doar cu microfonul (ţinut în mâna tremurândă de o fiinţă excesiv de supusă) şi cu alegătorul ideal; ascultător şi nevorbitor, nepretenţios şi prietenos, aflat de fiecare dată doar dincolo de sticla rece a micului ecran al televizorului. De unde să-l admire şi să-l susţină necondiţionat. Şi unde să rămână până la următoarele alegeri, că doar d-aia l-a votat! Când – viu sau mort (chestie de simplă aritmetică) – trebuie să iasă pentru a-şi reconfirma iubirea şi susţinerea necondiţionată. Să-l legitimeze din nou pe dl Gutău ca să-i înfrunte şi înfrângă pe cavalerii apocalipsei vâlcene. Indiferent cine-ar fi şi de ce ar fi ei şi nu alţii.

Lui Gutău îi plac băile de mulţime. Nu degeaba – nu cu mult timp în urmă, când călărea cea mai măreaţă gloabă din grajdul local – se plimba semeţ prin parcul Zăvoi, braţ la braţ cu familia prezidenţială a lui Traian Băsescu! O, tempora! Ce vremuri, ce moravuri! Se îmbulzeau supuşii să-i vadă pe mai marii de atunci ai timpului. Şi ei se întremau din privirile admirative ale localnicilor plimbăreţi prin parcul comunal! Este adevărat că dl Mircia Gutău, PDL-istul de atunci, se trăgea pe… Straße cu Băsescu, cu oarece timp înainte de amputarea de către acesta a salariilor noastre cu fix 25% (faptă de povestit şi nepoţilor, care s-a implementat de la 3 iulie 2010). Că după aia nu le mai dădea bine nici unuia dintre ei s-o dea la promenadă împreună prin Zăvoi sau prin altă parte populată cu poporeni!

Nu râdeţi de proşti, fiindcă îşi vor închipui că au umor – Montesquieu

Gutău are alura gladiatorului dispus să moară pentru cauza altuia! Angajat să aducă lumină, asfalt, pietriş etc., pe bani publici, cu prioritate pe la poarta unora şi a altora. Lasă impresia că el slujeşte şi propovăduieşte – contrar tuturor ispitelor – doar modernismul şi civilizaţia. Pentru a o face, nu umblă călare pe un asin costeliv şi nici pe un bidiviu pur sânge arab. Descinde agale din maşina sa de serie… limitată, un Porche Cayenne, pe care-l foloseşte pentru a veni cu mare viteză în întâmpinarea doleanţelor electorilor săi fideli. Fapt care, aşa cum se vede în fotografia de mai jos, l-a dus în anul 2016 direct pe pagina… „Ai parcat ca un bou – Vâlcea [1]”.

Nu cred că mai este o surpriză pentru cineva – nici pentru ai lui, nici pentru ceilalţi – faptul că relaţia oricui cu Gutău este exclusiv una a supunerii necondiţionate. EL este suzeranul suprem al locului, care nu admite niciun fel de opoziţie, ci doar subordonarea gudur(ăl)oasă în relaţia lor – indiferent cine-ar fi ei – cu Masculul Alfa al haitei urbane/ judeţene.

Dacă ataci replica unui prost, rişti să te trezeşti cu prostul întreg în discuţie – Nicolae Iorga

Este, dacă vreţi, echivalentul vâlcean al „famigliei” fraţilor Cîrpanu din judeţul Dărâmata (din sitcomul „Baronii” al grupului umoristic Vouă, reluat insistent – să sperăm că nu… zadarnic – pe postul Naţional TV). Dacă faptele nelegiuite ale celor 3 fraţi Cîrpanu i-au făcut celebri pentru abilitatea lor de a fenta instituţiile statului, d-lui Mircia Gutău nu i-a fost la fel de lesne s-o facă. Dacă numele acelui judeţ închipuit, în care se petreceau toate relele politico-administrative şi toate furăciunile de dinainte de integrarea României în Uniunea Europeană era DĂRÂMATA, fără putinţă de tăgadă că noi ne-am putea pronunţa (printr-un referendum, dorit atât de mult de unii dintre vâlceni) să ne rebotezăm judeţul, cred că i-am putea da numele… „T.A.T.A.” (adică TARLAUA ALĂTURATĂ este TOATĂ ANEXATĂ)! Fie că-i vorba de ultima palmă liberă de teren viran, de moştenirea mătuşii Cămara, de pădure, de luciu de apă, de dealul Capela, de bruma de case vechi şi (încă) arătoase care au mai rămas prin urbe etc., toate trebuie să urmeze drumul oaselor şi, mai ales, pe cel al… foloaselor, aduse exclusiv aleşilor noştri locali! Între timp, multe dintre acestea ajungând – indirect, desigur că prin numeroși… interpuși – pe mâinile (bine spălate ale…) singurului nostru… VECIN!

Pentru a înţelege că toate zisele noastre de mai sus nu sunt vorbe de clacă, dacă mai este cineva care încă nu a realizat în ce lume trăim (mai ales după şedinţele Consiliului Local din anii 2017 și 2018, prin care s-au șters de pe fașa pământului multe spații școlare, inclusiv s-au desființat două licee vâlcene!), se impune să facem câteva precizări, cu trimitere la alte timpuri şi locuri. Ca să înțelegem cum funcționau atunci „relațiile” din rândul membrilor clasei conducătoare. În Evul mediu apusean, în condiţiile existenţei vasalităţii multiple (atunci când un nobil/ vasal „blând/ cuminte/ ascultător”, „sugea” de la mai mulţi seniori), s-a recurs la soluţia ierarhizării legăturilor/ omagiilor vasalice. Doar faţă de unul singur dintre aceşti mai mulţi seniori ai săi, vasalul depunea un omagiu ligiu (sau principal; numai în raport cu acesta vasalul avea obligaţii necondiţionate), relaţiile cu ceilalţi seniori ai săi fiind stabilite prin omagii plane (adică, secundare şi condiţionate). Spre exemplu, din multitudinea de obligaţii ale unui vasal, obligaţia ajutorului militar o avea numai faţă de seniorul de care-l lega omagiul ligiu, chiar dacă era chemat să o exercite împotriva unuia/ mai multora dintre ceilalţi seniori, faţă de care prestase doar un… omagiu plan! Pare complicat, însă atunci, pentru cei care aparţineau nobilimii, lucrurile erau simple.

Acum şi aici, dacă v-aţi prins despre ce este vorba, cu asemenea oameni excesiv de autoritari, precum primarul Mircia Gutău, noi mimăm nişte chestii pe care alţii le-au inventat, exersat şi perfecţionat cu mult timp în urmă: democraţia, separaţia puterilor în stat, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti etc. De-al d-astea, pentru… populime! Faţă de EL, seniorul suprem nu există posibilitatea unor… omagii plane! Ori totul, ori nimic! Chiar dacă-i vorba de păcălici plătiţi de noi, care sunt salariaţi ai statului, aflaţi în funcţii publice doar pentru a ne respecta drepturile şi a ne soluţiona cu celeritate doleanţele. Ţi-ai găsit! Dacă i-a pus EL pe listă/ EL i-a adus în Consiliul local (sau PSD-ul lui Rădulescu C-tin, aliatul său de nădejde) nu trebuie să crâcnească! Ci doar să urmeze fără şovăire indicăţiile primite de la centrul lor vital! Chiar de-ar fi fost să calce pe cadavre, d-na ADINA-FLORENTINA DOBRETE ( pe când era salariată a Inspectoratului Şcolar judeţean Vâlcea, funcționar al statului român, adică!) şi dl. CĂTĂLIN PANĂ (director al unui colegiu liceal de stat din Rm. Vâlcea), deşi se aflau în stare de incompatibilitate, au trebuit să-i urmeze orbeşte ordinele de zi sau de noapte, care sunau astfel: desfiinţăm LICEUL TEHNOLOGIC OLTCHIM… ca să ne fie nouă bine (vorba lui Tudor Vladimirescu, săracu’)! Ce să priceapă ei ce-i aia… incompatibilitate etc.!? Ce să înţeleagă cei doi – şi alţii ca ei – ce sunt alea demnitate, respect pentru… una-alta, sau demisie de onoare!? Ei toţi există doar pentru a ne face binele pe care li-l dictează interesul şefului! Şi… gata! Am zis…

Şi astfel, cu mâinile străine ale unor amărăşteni şi aginatori, dl MIRCIA GUTĂU şi-a aninat pe ţeastă coroana de spini a victimei nevinovate, stare nemeritată, datorată „minciunilor” şi „invidiei” unor avortoni (desigur că-s tot ăia care… n-au făcut nimic, care n-au pus măcar o… cărămidă în toată viaţa lor).

Partea proastă din acest demers este că din acești 16 mari… MUȚI din actualul Consiliu Local al Râmnicului (8 de la PER-ul tutelar și alți 8 de la PSD-ul lui Rădulescu, aliatul său de nădejde!), mulți figurează pe actualele liste de candidați ale celor două partide! Doar pentru că s-au afirmat exclusiv prin tăcere și prin ascultarea față de porunci! Să fie suficient acest lucru pentru a pretinde în continuare faptul că acești păcălici de cursă lungă, ajung astfel – absolut din întâmplare – să-i… reprezinte pe vâlceni!?

Uite-i AICI pe actualii cavaleri ai tăcerii interesate! Și dacă pricepi despre ce este vorba, poate că ai un motiv în plus ca să nu ratezi actualul scrutin electoral din 27 septembrie 2020.

Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame – Camil Petrescu

Despre planurile pe care le-a bolborosit în campania electorală care l-a readus la primărie în 2016, dl. Mircia Gutău scria că sunt „rezultatul unei viziuni curajoase”, că numai consultându-se cu cetăţenii municipiului o să ştie „cu adevărat” ce ne dorim „pentru acest oraş”, angajându-se să fie „la fel de receptiv” la propunerile noastre. Nici nu a închis bine uşa biroului după victorie că a şi uitat ce s-a angajat să facă! Printre multe altele, a deviat circulaţia auto în zona celor două poduri de peste râul Olăneşti, transformându-le în… sens giratoriu! Prilej de râs şi pentru curcile migratoare (care oricum nu au un bun renume printre poporeni, tocmai pentru lipsa lor de har… duhovnicesc), când vedeau minunăţia asta de sus, din înaltul cerului! Atrăgându-şi toate vorbele de… duh ale vâlcenilor, care nu pot fi reproduse nici măcar involuntar, în somn. Să dea El vreodată înapoi, să recunoască omeneşte că a… greşit!? Ţi-ai găsit! EL nu poate să greşească, pentru că este… singurul ins din urbe care munceşte şi care nu greşeşte! Dacă ar fi stat aplecat să audă ce iese din gura bătrânilor din satul lui natal (înainte de a pleca hai-hui în lume), ar fi aflat că tocmai experienţa generaţiilor care l-au precedat în partea aia de ţară îi oferea scuza perfectă pentru asemenea greşeli omeneşti: Doar cine nu munceşte, nu greşeşte!

Deşi este un nesecat izvor de pilde aproximative şi de experimente, pe care le împărtăşeşte cu haru-i natural binecunoscut, îi place să pozeze în omul care preferă „să vorbească puţin şi să demonstreze prin fapte”, amăgindu-se că „nu îmi este teamă să ies în faţa oamenilor şi să-i privesc în ochi”! Ar trebui să ştie că privitul în ochii unui om liber nu se confundă cu întâmplările cazone de la apelurile de dimineaţă/ seară din alte instituţii ale statului de… drepţi! Fie ele Primăria Rm. Vâlcea sau alte aşezăminte, pe unde l-au mai dus unele fapte de-ale sale.

I-a mai aburit pe alegători că pentru EL este foarte important… cuvântul dat: „Dacă am făcut o promisiune, am onorat-o”! La începutul mandatului, mai susţinea că „din experienţă, ştiu că oamenii nu au pretenții exagerate. Vor curăţenie în faţa blocului, un loc de joacă pentru copii, parcuri verzi şi curate, băncuţe pe care să se poată odihni, iluminat public civilizat, locuri de parcare, curăţenie şi siguranţă pe străzi, locuri de muncă, investiţii în educaţie, sport şi alte domenii. Este momentul ca doleanţele vâlcenilor să fie din nou ascultate. Prea multă vreme au fost ignoraţi. Nu o spun eu, ci o spun ei, cei care în ultimii 6 ani au uitat cum este să trăieşti într-un oraş de secol 21… Îmi iubesc oraşul şi vreau să-i redau suflul de odinioară. Ştiu cum să o fac, am putere de muncă şi dragoste pentru lucrul bine făcut. Vin în faţa d-stră cu sufletul deschis şi cu dorinţa de a merge înainte, fiind convins că împreună o putem lua de la capăt pentru binele oraşului, pentru binele râmnicenilor”. Recunoaşte EL însuși că ştie că bieţii electori au aşteptări din cele mai modeste. Şi le promite doar cât negru sub unghie din câte ar trebui să facă… şi le şi face, deşi multe dintre ele nu-s de competenţa autorităţii publice locale.

Iar motto-ul mesajului său electoral din 2016, deşi ar fi trebuit să ne dea fiori, era dezarmant de sincer: „Vremea experimentelor a trecut! Mergi la sigur cu MIRCIA GUTĂU”! Şi am mers direct ca… ţintă! De data asta EU şi alţii, fraiereşteni ca mine, fiind pe post de… ţintă!  Trebuie să recunoaştem că printre alte elucubraţii electorale marcă înregistrată Gutău, în Programul său pentru mandatul 2016-2020, actualul primar a făcut vorbire şi despre „Preluarea terenului de la Unitatea Militară Vlădeşti, în vederea realizării de locuinţe sociale şi pentru tineri.” Dar nu a zis nici pâs despre modalitatea prin care intenţiona să o facă: prin scoaterea din sediul său a Liceului de Chimie (unde şi-a desfăşurat neîntrerupt activitatea timp de… 51 de ani!) şi desfiinţarea acestei prestigioase citadele a învăţământului liceal/ postliceal, de maiştri şi profesional vâlcean!

Un inteligent observă tot timpul, dar un prost face tot timpul observaţii – Heinrich Heine

Referitor la scrutinul electoral desfășurat în iunie 2016 într-un singur tur, vezi articolul nostru Studiu de caz(i): Ce-ar fi fost… DACĂ!? O istorie contrafactuală a alegerilor locale din 2016 – publicat pe 16 septembrie 2020. Articol în care – recurgând la argumentele istoriei contrafactuale – d-aia de se face cu…dacă – ne-am permis să configurăm alternativa pe care scrutinul ar fi făcut-o posibilă, dacă s-ar fi desfășurat în două tururi; situație care era mai mult decât… probabil să-l fi aruncat pe GUTĂU pe locul al doilea!

Am făcut-o, imaginându-ne că anul 2016 ar fi fost unul în care alegerile locale s-ar fi desfăşurat în două tururi. Și că în turul al doilea s-ar fi pornit de la configuraţia rezultată în municipiu pe data de 5 iunie 2016, când pe listele electorale au fost înscrişi 99.253 votanţi, distribuiţi în 88 de secţii. Rezultatul de la care s-ar fi pornit ar fi fost cel înregistrat în acea zi, astfel:     

 Râmnicu Vâlcea – 39.949 voturi valabil exprimate;
– Mircia Gutău – 16.724 voturi – 41,86%
– Romeo Rădulescu – 13.142 voturi – 32,89%

Fiecare dintre ceilalți competitori semnificativi, care ar fi ieșit din cursa electorală, ar fi urmat să facă – sau să nu facă! – o recomandare propriului electorat; care ar fi urmat să decidă ce face cu votul dat unui candidat care nu mai era în joc.

Aceștia erau principalii… (foști!) contracandidați, având fiecare „zestrea” de mai jos:
– Remus Grigorescu – 4.332 voturi – 10,89%
– Grigore Crăciunescu – 3.262 voturi – 8,16%
– Constantin Rotaru – 551 voturi – 1,37%
– Florin Brăgău – 520 voturi – 1,30% (și încă vreo doi, la fel de nesemnificativi!)

Nu trebuie să uităm că prin alegerile locale desfășurate într-un singur tur, (pentru cele 16.724 de voturi obţinute), Mircia Gutău a devenit primar prin votul a doar… 16,8498 % din numărul râmnicenilor cu drept de vot! Așa încât GUTĂU ar fi trebuit fie cel dintâi care să nu uite asta! Să nu se împăuneze permanent că… l-au ales vâlcenii! Pentru că, dintre ei, l-au ales – bob numărat – doar câți au ieșit la numărătoarea oficială! În rest, ar fi trebuit să aibă un comportament decent și plin de recunoștință, întemeiat doar pe angajamentul de bun simț… mucles și la treabă!

Devenind primar, dl Gutău ar fi trebuit să ştie că procedând aşa cum s-a deprins să o facă, nu făcea altceva decât să impună majorităţii absolute a vâlcenilor voinţa unei minorităţi zgomotoase şi interesate. Istoria ne învaţă că, în general, voinţa minorităţilor trebuie respectată – fără a se ajunge însă la discriminare… pozitivă – dar actul politico-administrativ nu trebuie justificat doar prin invocarea voinţei acesteia! Iar simulacrele de consultări publice la care a recurs (doar pentru că așa dispunea norma!), trebuie să fie cu atât mai puţin invocate.             

Spre comparaţie, pentru a înțelege ce au însemnat/ înseamnă alegerile într-un singur tur, este bine să nu uităm că – la scrutinul din 5 iunie 2016 – Gabriela Firea, una dintre cele mai gureşe fiinţe din politica autohtonă, a fost aleasă primar General al Capitalei cu doar… 246.553 de voturi, reprezentând 42,97% din totalul voturilor valabil exprimate. Raportat la totalul bucureştenilor cu drept de vot – în număr de 1.780.307 persoane – Firea a fost aleasă de doar… 13,84% din populaţia majoră a Bucureştiului!

Câştigător al singurului tur electoral din 2016, „ecologistul” MIRCIA GUTĂU, după aflarea memorabilei veşti despre Victoria sa electorală, a declarat de undeva, din al nouălea cer: „Sunt extraordinar de fericit. Aştept această clipă de 6 ani de zile. Este o mare victorie, pe care nu aş fi  dobândit-o fără echipa care m-a sprijinit. Vreau să le mulţumesc tuturor. Am demonstrat că nu vorbesc în vânt. Mircia Gutău nu are nevoie de umbrela unui partid mare, le mulţumesc din suflet celor care m-au votat. O să le demonstrez tuturor, dar mai ales cârcotaşilor, că Gutău nu vine la Primărie cu gândul de a se răzbuna pe cineva, vine ca să facă lucruri importante în Râmnic”[2]. Demnă de reţinut este ultima parte a declaraţiei sale, deşi gurile rele – pe care nici pământul pentru ilustratele cu flori de câmp nu a reuşit să le astupe – spun că se aşteptau la un adevărat jihad. Mai pe faţă sau mai mascat, purtat prin intermediul unor versaţi lipitori (doar de afişe, nu vă speriaţi prematur!), care l-au flancat din funcţiile publice ale instituţiilor deconcentrate. Ca să ştie toată lumea cine-i jupânul şi că năravurile din fire nu se lecuiesc atât de uşor, așa cum ne-am putea angaja formal/ verbal într-o campanie electorală. Sau după. Ceea ce-i cam tot aia şi cam tot degeaba. Nici nu s-a aşezat bine în pagină ideea de mai sus, că într-un ziar de casă, Mircia Gutău îmi dădea apă la moară, făcând declaraţii incendiare, precum cele aflate AICI. În care vorbea – ca un ins educat doar prin instituțiile de taină prin care a trecut înainte de a redeveni primar –  de „papagali care nu au pus o cărămidă în viaţa lor”, dar care își permiteau să-i dea lui… lecții! Pe care nu vedea cum ar fi putut să-i convingă de adevărul spuselor/ faptelor sale, dar sugera o astfel de modalitate: „Să le desfaci creierul cu şurubelniţa ca să înţeleagă?”

După ce s-a stins ecoul marelui succes electoral (la a cărei obţinere nu aveau nici măcar meritul pajului care ţine calul de dârlogi!) – târâş-grăpiş – au început să se iţească profitorii de carieră, ieşind din hrubele unde-şi puseseră la murat oasele îmbătrânite-n rele. Şi s-au pus pe ales şi reales în… funcţii tot pe tiriplicii versaţi, în care nu mai credea nimeni, care nu mai aveau în spaţiul public nici măcar valoarea unei cepe degerate. Dar pe ei, artizanii închipuiţi ai „marilor victorii trecute, prezente şi viitoare”, care-şi închipuie că românii au memoria scurtă, nu îi interesează ce vrea de-adevăratelea poporul ăsta obidit. Cât timp mai este dispus să înghită pe nemestecate toate minciunile lor electorale, indiferent de gradul lor perfid şi „profesionist” de simulare a sincerităţii şi de transparenţa ambalajului în care era disimulată minciuna.

Despre cauzele absenteismului de la alegerile locale din 2016 nu s-au spus prea multe! Cu atât mai mult se impunea să se întâmple, cu cât această situație este posibil să se repete… ACUM, la alegerile locale din 2020! La rezultatul jenant din 2016 a contribuit şi oferta rușinos de subţire (în oameni şi idei) a unor partide care se pretind a fi unele de… cadre. Ca şi pasivitatea unui electorat care n-ar da semne promiţătoare de coacere, pentru că – în opinia perdanților – nu ar înţelege corect raportul dintre cerere şi oferta… politică! Aşa că, din ce li s-a oferit, doar câţiva au ales ceea ce li s-a părut mai fezabil pentru atingerea unor aşteptări minimale, personale și… pragmatice: ordine, curăţenie, căldură la ţeava comună, eradicarea comunitarilor de orice fel, o băncuţă în faţa blocului, un acoperiş pe bloc, evacuarea pe banii babachii a apei din subsol, niște biserici dese și cât se poate de… încăpătoare etc. etc.

Pentru ceea ce urmează să se întâmple peste doar câteva zile, ar fi bine ca politicienii vâlceni să nu uite că – la alegerile trecute – şi-au disputat şi au împărţit voturile a doar 40 de votanţi dintr-o sută! Fiecare candidat ciugulind mai mult sau mai puţin, după posibilităţi, coane Mircică! Asta  ne-a adus alegerea primarului într-un singur tur. Și nu sunt prea multe speranțe să ne imaginăm că pe 27 septembrie 2020, lucrurile vor fi radical diferite.

Sunt convins că Gutău nu a uitat că la alegerile din 2016… i-a trecut glonţul pe lângă ureche! Pentru că atunci a fost unul din marii avantajaţi – la nivel naţional – de desfăşurarea alegerilor locale într-un singur tur! Pentru că-n două, la final, omul orchestră putea să interpreteze singur aria calomniei! Cum cred că a înțeles și că majoritatea electoratului local l-a ignorat, dacă nu cumva a votat împotrivă. Cum a înțeles și că orice derapaj de la angajamentele asumate de bună voie în campanie va fi contabilizat şi decontat exclusiv de către el; știind că el este cel care, aflat în faţa unei mulţimi de oponenţi intransigenţi, de cârcotaşi interesaţi şi de suporteri pasivi, nu va mai putea invoca niciun fel de argument pertinent pentru rateurile sale administrative. Care au au lipsit din actualul său mandat.

Le-a înțeles pe toate și – așa cum spunea nu cu mult timp în urmă – GUTĂU s-a pregătit din vreme, motivându-și ciracii și angajându-i într-o campanie pe care nu și-o imaginează altfel decât una care să-i reconfirme statutul de… primar al Râmnicului! Și nu numai…, având în vedere alianța PER-ului cu PSD-ul rădulescian! Așa cum se poate vedea din materialul de mai sus, Gutău nu a făcut un secret din tehnicile care ar trebui să-l conducă spre o nouă victorie electorală! Pe 27 septembrie a. c. urmează să vedem ce și cum au înțeles contracandidații săi să le contracareze. Pentru că – și de această dată – alegerile se desfășoară într-un singur tur. Iar Gutău și aliații săi – pentru că marele PSD nu i-a contrapus pe nimeni la Râmnic – pornesc în aceste alegeri din… pole position!

Ar fi multe de spus despre acest personaj de poveste. Poate, altădată. Până atunci să mai remarcăm faptul că are unele obiceiuri cel puţin… ciudate, fără să putem preciza de unde şi când le-a dobândit. La mult aşteptata (vă asigur că doar de către unii) şedinţă a Consiliului Local din 16 iunie 2017, pledând cu patos pentru necesitatea obţinerii – printre altele – a „acordului inspectoratului învăţământ” pentru croirea „din cuţite şi pahară” a planurilor sale demolatoare – referitoare la LICEUL OLTCHIM din municipiu, dl GUTĂU Mircia gesticula cu patos, având ridicat degetul mijlociu de la mâna stângă (vezi AICI înregistrarea şedinţei – pe la minutul 15;40-15;60).

Rămâne un mister ce intenţiona să facă dânsul cu el (cu degetul, zic) în contextul discuţiei privind inspectoratul şcolar Vâlcea: dacă dorea să-l introducă / vâre… sau dorea să-l extragă de undeva…

Vorba poetului, noi nu vom şti-o poate niciodată!

Se pare că și în definirea prostiei umane Albert Einstein a avut mare dreptate atunci când a spus: Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană, iar de cea din urmă sunt foarte sigur!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli!
ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –
TIBERIU M. PANĂ

O dedicație specială pentru toți „cocoșii” împintenați – înscriși pe listele electorale la actualele alegeri – care își imaginează că sunt indispensabili, pentru că… nimeni nu mai e ca ei! Iar răspunsul este simplu și la îndemâna oricui: Câți ca voi, câți ca voi!

Câţi ca voi!

de George Topârceanu  

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenușie
Și-un cocoș împintenat
S-au suit și stau la sfat:
— Ia te uită, mă rog ție,
Cât de sus ne-am înălțat!…    

Și deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
— Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…    

Dar de sus, din corcoduș,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel și jucăuș,
Le-a răspuns un pițigoi:
— Câți-ca-voi! Câți-ca-voi!

________________________

[1] http://www.gazetavalceana.ro/2016/07/31/foto-masina-lui-gutau-parcata-ca-pe-mosie/

[2] http://www.voceavalcii.ro/36568-mircia-gutau-victorie-detasata.html

Ca să înțelegi cum se… plia media locală, vezi și materialul de la link-ul: http://www.voceavalcii.ro/36722-saptamana-pe-scurt-de-la-lume-adunate-16-iunie-2016.html

Fără Zahăr – Fluier a pagubă

Eu fluier a pagubă și-mi urlă câinii-n pustiu
Alții sunt bine, bă, da eu de ce nu pot să fiu
Nu-i nicio fabulă când alții au și tu n-ai
Ce elegant e să stai și să fluieri a pagubă!

Taxi- E criză!

E criză!
Nu te uita la mine ca pinguinu’ la baliză,
E criză!
Mai scoate foehnu’, epilatoru’ și placa de păr din priză,
E criză!
Dacă nu te potolești, te duc la psihanaliză,
Că e criză, criză, criză!