Motto: În politică, prostia nu este un handicap – Napoleon Bonaparte

Până nu o da iar boala / De astăzi s-a reluat școala!

Ce mai freamăt, ce mai zbucium… ar fi fost azi prin curțile școlilor! Ce s-ar mai fi înfățoșat și umflat în pene mulțimile de politicieni locali / naționali! Ca să ne amintească ce ne-au făcut de când sunt / nu mai sunt ei la butoane! Ce și câte ne-ar mai fi făcut ei, dacă nu i-ar fi… luxat alții, prezenți și ei la festivități, pentru a dovedi că binemerită ovațiile și aplauzele mulțimii! Și ține-te promisiuni, care mai de care… mai moțate, încât mai-mai să se producă o inundație catastrofală!

Și soborurile de preoți et alii, cum ar mai fi binecuvântat mulțimile de credincioși, neclintiți în speranța lor că dacă-i cădelnițează popa, harul divin se va pogorî ireversibil asupra loazei pe care-o însoțeau la școală! Dacă și oricum pentru (prima și) ultima dată, până la sfârșitul școlarizării acesteia.

Cu atât mai mult, acum, în prag de alegeri electorale, lauda de sine – indiferent de mirosul ei specific – ne-ar fi potopit! Iar viitorul ar fi sunat atât de luminos, încât nici nu ar mai fi avut vreun rost să-l comparăm cu vreo faptă din… trecutul acelorași ființe politice! Încât doar o catastrofă naturală ar putea să le măture de pe scena pe care – de atâta timp – joacă aceleași roluri proaste!

Dacă în  acest an școlar, începerea activităților cu elevii (sper că…) o să  desfășoare fără politicieni, nu avem de ales decât să trăim din… amintiri, hrănindu-ne imaginația cu promisiunile neîmplinite ale acestora, făcute nu cu multă vreme în urmă!

Pentru a nu se uita astfel de… fapte, înainte de a trece la cestiune, facem recurs la memorie, recomandându-vă să revedeți câteva ARTICOLE care sper să fie lămuritoare asupra stilului de conducere al unor înainte stătători locali, precum GUTĂU Mircia, prea marele urbei vâlcene și Rădulescu C-tin, colegul lui de… cooperativă, liderul județean al PSD și președinte al C.J. Vâlcea. Ca să vedem dacă sloganul electoral al acestuia din urmă – „Bine faci, bine găsești” (!) – se adeverește. Și, dacă DA, pentru cine! Că pentru „binele” pe care și l-au făcut reciproc în anii din urmă, doar lor și câtorva ciraci din haită, se poate să se adeverească. În rest, pentru marea majoritate a vâlcenilor, s-ar putea să sune ceva mai… prozaic: Bine faci, vezi ce găsești!

Spre readucere aminte, vezi câteva astfel de articole:

Gutău Mircia și propensiúnea pentru nerespectarea facilităților acordate elevilor prin lege, publicat pe 23 februarie 2020;

Dl Costi Rădulescu și Unirea Principatelor Române. De unde nu e, nici Cel de Sus nu poate pretinde! – publicat pe 26 ianuarie 2020;

GUTĂU & Co. fac campanie electorală în școli… Cu voie de la stăpânire!? – publicat pe 27 decembrie 2019;

STIMA NOASTRĂ și MÂNDRIA / ANDRA și GUTĂU MIRCÍA! – publicat pe 31 octombrie 2019;

Cum transformăm „Ziua Mondială a Profesorilor” într-o manifestație de partid și de (po)stat… politicienii PSD pe primele rânduri! – publicat pe 20 octombrie 2019;

Pretutindenarul Costi Rădulescu – un izvor nesecat de promisiuni – publicat pe 25 septembrie 2019;

Cine-i Constantin Rădulescu!? Nimeni altul decât… OMUL CARE ȚI-L ADUCE PE DUMNEZEU! Cel puțin așa crede el… – publicat pe 16 septembrie 2019;

GUTĂU și începerea cursurilor școlare! Avantaj el și ai lui, nu și educația! – publicat pe 9 septembrie 2019.

Răduleștii și uniforma școlară…

Credeaţi că aleşilor noştri li s-a ostoit „pohta” de a ne face bine cu… anasâna? Dacă-i aşa, vă asigur că…  v-aţi înşelat amarnic! Dorinţa lor de a ne face… (bine!) cu orice preţ, este de nestăvilit.

Printre cele mai îndrăgite teme ale parlamentarilor, indiferent de numărul de mandate petrecute de fiecare dintre ei pe băncile majorităţii sau în cele ale opoziţiei (adică de numărul anilor irosiţi de fiecare prin clădirea Parlamentului), sunt cele care ţin de problematica sistemului educaţional. La care, ca şi la fotbal, agricultură, poezie etc., se pricep toţi! Indiferent dacă au/nu au o meserie, sau dacă o practică sau nu.

Chiar dacă, mulţi dintre ei, nu au avut în comun cu şcoala decât graba de a scăpa cât mai repede din ea, indiferent cum!

Chiar dacă, înainte de a deveni parlamentari, unii dintre ei nu au fost altceva decât… activişti sau politruci! Ai defunctului şi – pentru încă (prea mulţi) – regretatului partid unic, sau ai mlădiţelor lui postdecembriste, pretinse doctrinar a fi de dreapta sau de stânga!

Pentru astăzi, vă propun o temă care o să reverbereze emoţional, activând amintirile tuturor nostalgicilor vremurilor comunismului biruitor. Şi anume, reintroducerea (sau nu a) obligativităţii purtării uniformei şcolare în învăţământul preuniversitar.

Se impune, totuşi, un scurt istoric al problemei. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, de la începutul trimestrului al doilea, vorba poetului, „cu de la sine voie, aiurea şi obraznici”, fără a avea nevoie de vreun acord scris, elevii de atunci (dintre care mulţi sunt părinţii sau bunicii elevilor de astăzi!) au abandonat uniformele şcolare! Dacă până atunci purtarea acestora era obligatorie, imediat după loviluţie, ca o formă de emancipare a tinerei generaţii aflată pe băncile şcolii, uniformele au devenit… istorie. Fiecare încercând să găsească un număr cât mai mare de argumente prin care să-şi justifice decizia personală (intempestivă şi irevocabilă!) de a nu o mai purta.

Trecut-au anii şi timid, unii sau alţii, au început să ridice osanale necesităţii întoarcerii la tradiţie, prin reintroducerea purtării obligatorii a uniformei şcolare!

În mai multe rânduri, încercând să propună soluţii, firava societate civilă s-a inflamat la discuţiile  purtate în spaţiul public pro sau contra, fără să se mai poată ajunge la adoptarea şi impunerea unei hotărâri oficiale referitoare la obligativitatea purtării unei uniforme şcolare.

Între timp, legislaţia care reglementează domeniul s-a modificat de mai multe ori. Actul normativ în vigoare, Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, permite adoptarea acestor decizii de către reprezentanţii tuturor părţilor implicate în procesul educativ: educatori, părinţi şi elevi. Reprezentanţii autorizaţi ai acestora fiind singurii abilitaţi să decidă  care va fi „semnul distinctiv” pe care îl vor purta elevii din fiecare instituţie şcolară. Lege care, de când este în vigoare, a produs efectele scontate, asigurând respectarea în şcoli a principiului menţinerii unităţii prin/ în… diversitate! Permiţând fiecărei unităţi şcolare să adopte pentru elevii săi un semn distinctiv: „ecuson, uniformă eşarfă sau alte asemenea”.

Până când, conchistadorii puterii au considerat că trebuie şi aici schimbat ceva! De ce să rămână cum era, chiar dacă era (poate) bine!? Nu au ei  puterea? Nu trebuie să se vadă acest lucru şi prin schimbarea a tot ceea ce, bine sau rău, au făcut cei care i-au precedat!? Chiar dacă şi unii şi alţii (noii şi vechii guvernanţi), aparţin aceluiaşi partid!?

Vă imaginaţi că pentru ei contează faptul că unele dintre prevederile supuse schimbării au fost adoptate tot de către partidul/ partidele lor şi că, între timp, nu s-au modificat nici condiţiile social-economice care să impună o asemenea propunere? Da de unde! Nu trebuie să rămână şi ei în istorie prin ceva? Nici nu contează pentru ce şi cum!

Acesta este şi cazul uniformei şcolare. Pentru care o să chemăm la… bară, două cunoscute personaje ale politichiei vâlcene, doi foști tovarăși de drum, acum situați în tabere opuse (doar aparent, c-așa-i în politică)! Până se dă din nou adunarea și regruparea pe căprării, nu vă speriați! În octombrie 2013, deputatul CONSTANTIN RĂDULESCU a avansat o „excepţională” propunere legislativă de modificare a art. 5 din Legea nr. 35/2007, prin „reintroducerea obligativităţii portului uniformei şcolare în învăţământul preuniversitar de stat şi particular”.

Am fost tare curios să aflu ce urmări a avut acest memorabil demers. Pentru o vreme, a intrat în… adormire. 

De la stânga la dreapta, slujind același țel, sub faldurile aceluiași drapel (cu 3 trandafiri pe el): Rădulescu Romeo, Rădulescu Constantin

Până-n toamna anului 2016, când deputatul ROMEO RĂDULESCU, proaspătul transfer al unui PSD sortit să piardă alegerile locale din acel an, a preluat această iniţiativă a şefului său de partid, încercând – şi în acest fel – să se facă vizibil şi util, cu speranţa (eşuată lamentabil) a asigurării unui loc eligibil pe listele roşii pentru alegerile parlamentare. Deputatul traseist pe ruta PDL/ independent/ PSD, ales în Colegiul uninominal nr. 1 – Judeţul Vâlcea, a încercat să-şi îmbrace iniţiativa legislativă într-un ambalaj aparent credibil: „Am lansat în urmă cu câteva săptămâni, pe una dintre reţelele de socializare, o dezbatere cu privire la oportunitatea reintroducerii uniformei în unităţile de învăţământ. În urma analizei comentariilor, mi-a fost confirmată necesitatea lansării unei iniţiative legislative cu privire la reintroducerea unei ţinute sau a unui însemn specific (insigna) la nivelul fiecărei şcoli care să le aducă astfel elevilor sentimentul de mândrie şi apartenenţă la o unitate de învăţământ de prestigiu”[1]. Nu a rămas publicaţie locală (printată sau doar electronică) spre care Rădulescu Romeo să nu-şi îndrepte mesajul salvator pentru elevii, părinţii şi profesorii patriei![2].

Vă daţi seama în ce grad avansat de disperare se afla ROMEO RĂDULESCU, veşnic tânăra (şi zadarnica) speranţă a politichiei locale, dacă a ajuns să iniţieze un asemenea proiect legislativ pentru soluţionarea unei probleme sociale care a fost legiferată încă din anul 2007!? Câtă slugărnicie infinită cuprindea pretinsul său demers legislativ!?

Nu-i aşa că vă aşteptaţi – ca și majoritatea românilor – ca mai tinerii parlamentari, odată intraţi în politica mare, indiferent de culoarea lor politică, să fie… altfel? Să fie diferiţi faţă de politicienii în umbra cărora au crescut şi s-au format?

Da de unde! Deşi tineri (ca vârstă biologică), au preluat toate năravurile patriarhilor în siajul cărora şi-au făcut ucenicia. Acţionând şi ei neabătut, cu mult elan, conform principiului: „Ai, n-ai treabă, trebuie să te bagi în seamă”!

Memoria afectivă a unor vârstnici, care doresc să reintroducă uniforma în unităţile şcolare, poate să fie înţeleasă. Dar atitudinea şi, mai ales, acţiunea politică a celorlalţi, în niciun caz.

Morala acestui eseu este simplă.

Nostalgia unor timpuri revolute poate deveni un mod de viaţă pentru oricine, indiferent de vârstă! N-ar fi nimic dacă şi unii şi ceilalţi, (tineri politicieni şi vârstnici nostalgici resentimentari), n-ar vrea să ne ia cu forţa şi pe noi, cei mulţi, în timpul lor – „ideal şi ireal” – de mult apus.

În ce ne priveşte, credem că (în învăţământul românesc) timpul impunerii purtării obligatorii a uniformei şcolare a apus pentru totdeauna. Dar, mai contează ce credem noi despre eventualele priorităţi legislative ale unor pafarişti? Interesează pe cineva!? N-ajunge că doar ei (ca şi ăilalţi, comuniştii) le ştiu şi le impun pe toate!?

Rădulescu Romeo – într-o companie selectă, pe domeniul schiabil de la Voineasa!

Spune-mi cu cine te-nhăitezi / Ca să știu ce-ai să postezi!

Drept pentru care consider justificată curiozitatea d-stră privind cariera ulterioară a lui Rădulescu Romeo, după ce a pierdut – pe linie – alegerile din 2016 pentru funcția de primar al Râmnicului (pe lista… PSD) și pe cele de parlamentar independent (din toamna acelui an): ce-o fi făcut după acest șir de eșecuri, ce-o face acum, după ieşirea grăbită (pe uşa din dos) şi din PSD!? Îi mai stă mintea să promoveze vreun partid? S-a mai implicat în politica militantă, sau se rezumă la poziția de (prosper) afacerist local!? Sau, cine știe, poate că… aşteaptă vremuri mai bune!

În vara anului 2018 aflam din presa locală că Romeo Rădulescu nu revine în politică. Veste așteptată cu nerăbdare de chibiți, care a avut darul de a le liniști, cât de cât… așteptările! Ca nu cumva să parieze pe un cal mort din punct de vedere… politic!

Până-n vara fierbinte a acestui an, când au început să apară zvonuri (nu iese fum fără foc…), cum că Romeo s-ar regăsi în proiectul / platforma candidatului PNL la primărie, Virgil PÎRVULESCU! De care l-ar lega o mai veche prietenie etc. etc. Sper să nu fie vorba de o „prietenie” având drept temelie niște relații precum cele prezentate în acest articol: Document BOMBĂ! Pîrvulescu și Rădulescu, prietenii pe bani publici, apărut recent în Gazeta vâlceană.

Pe 25 august a. c., cu doar câteva zile înaintea declanșării campaniei electorale, aflam de pe pagina de facebook a lui Rădulescu Romeo care-s intențiile sale în campanie (precizez că am respectat ortografia și punctuația folosite de către autorul citatelor de mai jos; sublinierile ne aparțin):

„Sustin Virgil Pirvulescu pentru candidatura la Primaria Municipiului Ramnicu Valcea.
Cei care ma cunosc stiu ca am principii si valori solide legate de educatie,deschidere,cooperare.Si mai cred in parteneriate pentru viitor.
Recunoscand valoarea celor de langa noi,vom putea sa DESCHIDEM ORASUL,sa deschidem viitorul,sa avem planuri coerente si sa le ducem la bun sfarsit.”

Sau alt samsarlâc de-al Rădulescului… „Posturi disponibile in sudul Germaniei langa granita cu Elvetia:

Inginer IT cu experienta in programare si dezvoltare software.

Inginer cu experienta,reprezentant tehnic pentru vanzari .

Inginer mecanic sau electric cu experienta in intretinerea instalatiilor si echipamentelor.

Necesita cunostinte bune de engleza sau germana.”!

 

În anul 2018 vindea alte piei de cloță liberală, precum postarea din 1 noiembrie: „Posturi disponibile in Bucuresti:

Sofer cat C si E,

Sofer cat B,

Muncitori necalificati.

Se asigura cazarea pentru cei din exteriorul Bucurestiului si bonusuri pentru deplasari in tara.”

Pe 25 octombrie 2018, altă strigare la… recrutare: „OPORTUNITATE! Angajare GERMANIA în domeniul medical.

Caut asistenți și infirmieri medicali.

Nu sunt obligatorii cunoștințele de limba germană. Aștept detaliile dvs. în mesaj privat.”!

Sau pe 21 septembrie, când posta alt anunț publicitar: „Angajare în Germania, Stuttgart, pentru tinerii de 18-28 de ani care își doresc să muncească în domeniul asistenței sociale.

Cazare, masă și cursuri intensive de limba germană asigurate.

Mă puteți contacta pentru detalii.”

Pe 12 iulie 2018, anunța ritos că: „Am iniţiat un nou proiect prin care mă ocup cu recrutări de personal – Start New Jobs, iar în curând va fi gata şi platforma online. Până atunci însă…

Și tot așa, se juca pe facebook de-a distribuitul forței de muncă a tinerilor vâlceni pe alte meleaguri din cele străinătăți, ca să mănâncă și gura lui o… ceva acolo!

 

După asemenea năzbâtii și meandre politice nereușite, pe 9 decembrie 2016 încerca să mobilizeze electoratul, pentru a-l vota ca deputat „independent”.

Este interesant următorul schimb de replici, dintre catindatul Rădulescu și unul dintre… lectorii săi fideli:

„Alexandru Briceag

„Astia care au venit sa va voteze,ca drept multumire,ii trimiteti in Germania la asistenta sociala?”,

Răspunsul lui Rădulescu Romeo este… memorabil și trebuie memorat de către fiecare ins care are capul pe umeri, deoarece este locul în care recrutorul – între timp, devenit… politician liberal, care știe cum poate fi obținut binele public (!) își dă măsura întregului sictir pe care îl are față de noi, alegătorii locali, ăia pe care (încă) nu i-a… recrutat pentru a-i duce la muncă… în lumea civilizată:

„Autor

„Romeo Radulescu

Orice cetatean poate sa isi decida singur viitorul , in lumea civilizata sau aici alaturi de analfabeti , incompetenti si infractori.”

Bravo, Mișule, hai că începi să-mi placi! Te pricepeai la oameni, de n-ai văzut! La cei rămași acasă, care va să zică! Pe care încă nu apucase el să-i samsarească în… lumea civilizată!

Iar acum – într-un nou context… politic (!) – l-a apucat febra… liberalismului, îndemnându-i pe „analfabeți, incompetenți și infractori”, să voteze alți… analfabeți, incompetenți și infractori!?

Dacă până acum era doar samsar de oameni, acum vede oportunități de dezvoltare locală!? Cu cine, bre, cu… analfabeți, incompetenți și infractori!?

 

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

– Va urma –

                          TIBERIU M. PANĂ   

  ______________________________

[1] Vezi articolul „Deputatul Romeo Rădulescu vrea reintroducerea uniformei sau a unei insigne în şcoli”, la link-ul:  http://www.gazetavalceana.ro/2016/09/19/deputatul-romeo-radulescu-vrea-reintroducerea-uniformei-sau-a-unei-insigne-in-scoli/

„Argumentele” invocate de către iniţiator (pentru susţinerea iniţiativei sale) sunt penibile: „un pas spre echilibru şi decenţă…, către un mediu de studiu echilibrat; încurajează spiritul competitiv interşcolar şi solidarizează echipele elevilor, un element de identitate şi un reper important pentru copiii noştri”!

[2] Vezi materialele de la link-urile următoarelor publicații locale: http://www.criterii.ro/index.php/en/valcea/17851-deputatul-romeo-radulescu-propune-reintroducerea-uniformei-in-scoli-ca-element-de-prestigiu-si-identitate

Deputatul Romeo Rădulescu vrea reintroducerea uniformei sau a unei insigne în şcoli

http://www.ramnic.ro/articole/lege-pentru-reintroducerea-uniformei-n-scoli-ca-element-de-prestigiu-si-identitate-80801/2016-09-20

Dedicație… (pre)electorală:

Câţi ca voi!

Taxi – Ca ei