Chiar dacă era-ntr-o vineri / Nimic despre… dascăli tineri!?
Motto: „Nu-mi arde de polemici cu amici d’ăştia prea… mici!” – Ion Luca CARAGIALE
Scurt pe 2 și 1/4: O întâmplare cu politicieni de prim rang; care, din dorința de a fi băgați în seamă, lasă impresia că s-ar afla și-n treabă! Sau cu treabă pe acolo… Trăgând după ei și pe responsabilii județeni de starea educației. Cei care, în loc să se ocupe doar de ale lor, au devenit o simplă anexă a unor politicieni de mucava. Că lucrurile stau așa și nu altfel, vezi în articolul de mai jos.
Încep abrupt, ca să nu existe loc de întors!
Acesta este Comunicatul de presă comun al Comitetului European Sindical pentru Educație – ETUCE și Federația Europeană a Angajatorilor din Educație – EFEE
„Ziua Mondială a Profesorilor:
Locurile de muncă sigure și sănătoase sunt viitorul educației
De Ziua Mondială a Profesorilor 2019 sărbătorim în special profesorii tineri, viitorul profesiei didactice. Pentru a proteja acest viitor, partenerii sociali europeni în educație au lansat noi instrumente inovatoare online de evaluare a riscurilor interactive pentru educația și îngrijirea timpurie a copiilor și învățământul secundar.
ETUCE și EFEE sunt de acord că tot personalul din educație ar trebui să aibă locuri de muncă care să le protejeze bunăstarea mentală și fizică.
5 octombrie 2019
În fiecare 5 octombrie, profesorii din întreaga lume sunt sărbătoriți pentru munca grea pe care o fac ajutând elevii și studenții să își atingă potențialul maxim ca cetățeni angajați și profesioniști calificați. Predarea este mai mult decât un loc de muncă, iar profesorii trebuie să arate un angajament intelectual, emoțional și fizic constant. Într-un rol atât de provocator, cu o importanță atât de semnificativă pentru societate, ar trebui să se presupună că profesorii au cel mai bun mediu de lucru posibil și cele mai motivante condiții de muncă, pentru a atrage tinerii către aceasta profesie. Cu toate acestea, meseria de profesor se confruntă în prezent cu mari provocări precum atractivitate scăzută, recrutare și probleme de păstrare a angajaților in sistem. Pentru a preveni lipsa de profesori, ceea ce ar avea un impact negativ asupra calității generale a educației, recrutarea și reținerea cadrelor didactice este, prin urmare, esențială. Din acest motiv ediția din 2019 a Zilei Mondiale a Profesorilor este centrată pe tinerii profesori care reprezintă un colectiv profesional important. Profesorii tineri, alături de toți ceilalți lucrători din sectorul educației, au nevoie de medii de muncă sănătoase și sigure, încă de la începutul carierei. O strategie pentru prevenirea și combaterea riscurilor profesionale la locul de muncă este o piatră de temelie a unităților de învățământ care funcționează bine. În centrul unei astfel de strategii trebuie să se afle procedurile sistematice de evaluare a riscurilor, corespunzătoare legislației europene și naționale. Aceste evaluări de risc sunt responsabilitatea angajatorului – așa cum este cerut de lege la articolul 9.1. din „Directiva-cadru SSM” a UE – și implementată în cooperare constantă cu personalul și reprezentanții sindicali.
Partenerii sociali europeni în educație, ETUCE și EFEE se angajează pe deplin să sprijine organizațiile membre naționale în crearea unor structuri eficiente de prevenire a sănătății și securității în muncă. Am întreprins proiecte comune pe tema riscurilor profesionale încă de la începutul dialogului social în educație la nivel european. Astăzi, de Ziua Mondială a Profesorilor, lansăm noi instrumente de evaluare interactivă a riscurilor online (OiRA) pentru învățământul preșcolar și secundar inferior și superior. Cele două instrumente sunt ușor de utilizat și sunt disponibile online gratuit. Acestea au fost dezvoltate în contextul proiectului comun OiRA, în cooperare cu Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU OSHA).
În ajunul lansării primelor instrumente OiRA pentru sectorul educației, Susan Flocken, director european ETUCE, a comentat: „În fiecare an, la 5 octombrie, ETUCE sărbătorește profesorii și personalul din educație ca forțe devotate pentru bunăstarea elevilor și comunităților in care își desfășoară activitatea. În acest an, aducem un omagiu special tinerilor profesori, sunt încântată să vă prezint aceste noi instrumente OiRA. Aceste instrumente sunt o modalitate inovatoare de a sprijini organizațiile noastre membre și tot personalul educațional în activitatea lor de zi cu zi. Sănătatea și siguranța nu sunt doar documente, iar faptul ca încă înregistrăm accidente de muncă fatale nu înseamnă ca profesorii beneficiază de un loc de muncă modern, fără riscuri. Este vorba despre starea de bine la locul de muncă, o problemă pentru rezolvarea căreia profesorii au nevoie într-adevăr de sprijin. Trebuie să le protejăm bunăstarea mentală și fizică pentru a putea face ceea ce fac cel mai bine: să îi învețe pe copii.”
Secretarul general al EFEE, Daniel Wisniewski, a adăugat în continuare: „În calitate de parteneri sociali europeni în educație, sperăm ca, odată cu dezvoltarea instrumentelor de evaluare interactivă a riscurilor online, să oferim organizațiilor noastre membre un exemplu concret de munca in comun pentru ca mediile de lucru să fie mai sigure pentru toți profesorii și pentru celelalte persoane care lucrează în cadrul școlii. Aceste instrumente sunt doar începutul eforturilor noastre de a construi mecanisme accesibile de evaluare a riscurilor pentru toate instituțiile de învățământ. Așteptăm cu nerăbdare proiectele viitoare în acest domeniu, pentru a face școlile noastre mai sănătoase și mai sigure.”
Instrumentele ajută serviciile de securitate și sănătate în muncă în cadrul școlilor (CSSM) pentru a evalua pericolele profesionale pentru personalul din învățământ in legătură cu mediul de lucru, apoi dezvoltă un plan de acțiune pentru prevenirea și combaterea acestora.
Instrumentele OiRA se referă la legislația UE în domeniul securității și sănătății în muncă, iar organizațiile membre ETUCE și EFEE sunt invitate cu căldură să le considere un exemplu de bună practică care trebuie completat de instrumente similare care se referă la legislația națională. De astăzi sunt disponibile două instrumente OiRA (Online Interactive Risk Assessment. n. n.):
În conformitate cu dispozițiile OMEN nr. 3.191/2019 privind structura anului şcolar 2019 – 2020, „Unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare marchează prin manifestări specificeziua de 5 octombrie – Ziua internaţională a educaţiei şi ziua de 5 iunie – Ziua învăţătorului” (art. 4).
Prin noul CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ UNIC la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar (înregistrat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale sub nr. 435 din 17 aprilie 2019, publicat în Monitorul Oficial (Partea a V-a) nr. 2 din 14 mai 2019), părțile au convenit „să sărbătorească pe 5 Iunie – Ziua Învăţătorului, organizând împreună, în timpul programului de lucru, manifestări specifice, dedicate acestor evenimente” (art. 8 alin. (1)).
Așa cum se poate observa, sindicatele semnatare și d-na Katiușa au convenit să scoată ZIUA DE 5 OCTOMBRIE dintre zilele dedicate personalului didactic! Ce s-o fi gândit (ad)ministreasa de atunci și dintotdeauna a declinului educației naționale!? Decât să-mi mai producă atacuri la imagine cu ocazia acestei zile, acuzându-mă de toate nefăcutele, mai bine… out! Și sindicatele galbene (în cerul gurii) – dar roșii în sufletul lor de PSD-iști devotați – au achiesat fără comentarii! Poate – ca și altădată – fără să bage de seamă ce le strecoară la semnat cei din minister! Oricum, n-ar fi prima oară! Chiar așa o fi gândit duamna… De ce să ne mai tragă de urechi diferite organizații internaționale pentru ce facem noi, la noi acasă! Pe meleagurile carpato-danubiano-pontice! Tocmai pe NOI, urmașii glorioșilor geto-daci care i-au civilizat și pe romani!
Este adevărat că în CCMUSAÎP aplicabil, s-a stipulat că „5 Octombrie – Ziua Mondială a Educației” este ”zi nelucrătoare” (art. 28 alin. (4)), dar pe cine mai interesează asemenea amănunte! Chiar dacă în actualul an școlar această dată a picat într-o zi nelucrătoare.
Dacă ne-am referi doar la această zi (deși nu este doar cazul acesteia), Legea educației naționale nr. 1/2011, la Capitolul VI, Secțiunea a 2-a – Personalul din învățământul preuniversitar, stipulează că:
„(3) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului dezvoltă programul național de stimulare aexcelenței didactice, finanțat din propriul buget, din care se premiază excelența didactică.
(4) Metodologia de acordare a gradației de merit și a implementării programului național de stimulare a excelenței didactice se elaborează de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului” (art. 92).
La TITLUL IV – Statutul personalului didactic, CAPITOLUL I – Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar, SECȚIUNEA a 7-a – Distincții, se prevede expres că:
„(1) Personalul didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă și științifică poate primi decorații, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele și medaliile care pot fi conferite personalului didactic din învățământul preuniversitar sunt:
Ordinul Spiru Haret clasele Comandor, Cavaler și Ofițer, Medalia Membru de onoare al corpului didactic. Medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebită în învățământ. (art. 284).
(3) În afara distincțiilor prevăzute la alin. (2), ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului este autorizat să acorde personalului didactic din învățământul preuniversitar următoarele distincții:
a) adresă de mulțumire publică;
b) diplomă „Gheorghe Lazăr” clasele I, a II-a și a III-a;
c) diplomă de excelență, care se acordă cadrelor didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învățământ.
(4) Diploma „Gheorghe Lazăr” clasele I, a II-a și a III-a este însoțită de un premiu de 20%, 15% și, respectiv, 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate. Diploma de excelență este însoțită de un premiu de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distincțiile și premiile prevăzute la alin. (3) se acordă în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, în limita unui procent de 1% din numărul total al posturilor didactice din fiecare județ/sector al municipiului București.
Mai știe cineva din Inspectoratul Școlar județean Vâlcea de când nu s-au mai acordat asemenea distincții (ordine, medalii, diplome)!? Binemeritate de către mulți dintre cei care au slujit cu devotament și sacrificii nebănuite – de-a lungul multor decenii – această carieră de apostolat!?
De ce nu se aplică aceste prevederi ale legii!?
Se produce aplicarea lor doar cu… dedicație, așa cum s-a mai întâmplat pe vremea PDSR-ului – în timpul guvernării lui Adrian Năstase – de i-au umplut pe unii de ORDINE și MEDALII, mai multe decât meritele lor însumate!?
Sunt cumva… facultative, sau ele au fost prevăzute în lege doar așa… de formă!? Rămânând o altă formă fără fond, așa cum ne luptăm de vreun secol și jumătate să ieșim din această zodie a păgubosului… lasă-mă să te las!?
Chiar de-i doar… a fost odată / Astă zi ne-a fost… furată!
De fapt, cum a fost „furat”/ deturnat evenimentul care trebuia sărbătorit la data de 5 octombrie!? Simplu! S-au jucat de-a premierea… unor elevi, dar nu doar a acelora pe care aveau dreptul să îi răsplătească printr-o festivitate de premiere! Și, oricum ar fi, nu cu politicieni pe scenă – că nu dau banii de la ei – și nici cu ocazia acestei date!
Zice Comunicatul de presă, postat pe 4 octombrie a. c., pe pagina de facebook a Consiliului Județean Vâlcea, atribuit – cui altcuiva, decât – președintelui Constantin Rădulescu:
„Ii mulțumesc bunului Dumnezeu că ne-a binecuvântat cu tineri talentați și deștepți și că la Vâlcea se face, de mulți ani, performanță în școli. Noi, ca și administrație publică județeană, i-am adus astăzi în fața dumneavoastră pe cei care ne-au făcut mândri cu fiecare titlu obținut, pentru a le arăta prețuirea și pentru a le transmite toate gândurile bune. Gestul nostru de a-i premia este unul simbolic, adevărata răsplată o vor primi în viitor, când vor deveni profesioniștii de care țara are nevoie. Dragii mei, prin rezultatele notabile obținute, voi sunteți cei care ne faceți să privim cu mai multă încredere în viitor. Voi sunteți dovada faptului că, dacă vrei, poți și că munca înnobilează omul. Sunt încrezător în forța și valoarea fiecăruia dintre voi, dar și în puterea voastră de a duce mai departe prestigiul învățământului vâlcean. Ne dorim ca această Gală să devină tradiție, pentru ca toți elevii cu rezultate excepționale să simtă că sunt apreciați pentru eforturile și rezultatele lor. Este felul nostru de a le mulțumi și de a le spune că acest județ va merge înainte și se va dezvolta și cu ajutorul lor.” – Președintele Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu.
Festivitate la care unii dintre copiii – care urmau să fie… „premiați” – au stat în picioare, așa cum se vede în fotografia de mai jos! Pentru că nu aveau loc de politicienii și de inspectoriii școlari care ocupau locurile de pe primele 3-4 rânduri…
Ce trebuia să fie și ce s-a ales de o idee generoasă, confiscată și deturnată în folosul lor de potentații momentului politico – educațional:
Îmbrăcăm totul în culorile frumoase ale unei toamne fără sfârșit. Folosim vorbe mari, lipsite de orice conținut. Doar ca să ne facem c-am făcut și noi ceva! Să ne facem de-a făcutul, spre bucuria feisbucistă a acoliților tuturor profitorilor direct interesați. Procedând astfel nu fac altceva decât să reînvie practici pe care le credeam de mult apuse!
Șăfi PSD-iști stând cuminți și pozând veseli, sub oblăduirea mai marelui lor padrone
Ce-și imaginează d-na BICĂ ANDRA, inspectorul școlar general, că a realizat în această zi, vineri, 4 octombrie 2019 și ce a făcut, de fapt.
Citez aproape integral postarea dânsei – care corespunde cu speech-ul rostit de la înalta tribună – deoarece rar poți să vezi / găsești un asemenea exemplu de arivism! O mostră clasică de activism politic, pe care-l credeam decedat odată cu regimul comunist. Dar care nu vrea să moară! Dimpotrivă, este încă bine înfipt și ține coada sus!
„5 Octombrie 2019 Dedicăm „Zilei internaționale a educației” prima ediție a Galei Educației, organizată de Consiliul Județean Vâlcea, un eveniment gândit și creat de domnul Constantin Rădulescu, președinte al Consiliului Județean Vâlcea, în care excelența învățământului vâlcean a fost premiată. Doresc să îi mulțumesc domnului președinte Constantin Rădulescupentru susținerea tinerilor din județul Vâlcea șisunt convinsă că această primă ediție va marca începutul unei tradiții, iar în anii ce vor urma vom organiza tot împreună Gala Educației! (asta ne-ar mai lipsi, indiferent de cine și cum va fi să… vie după)!
De-aia se alege praful de tot! Pentru că ne lăudăm public cu faptul că acest „eveniment”, care a fost pus în undă de I.Ș.J. Vâlcea, „A FOST UN EVENIMENT GÂNDIT ȘI CREAT DE DOMNUL CONSTANTIN RĂDULESCU”!!! NU ȘTIU DACĂ PUTEM SĂ NE MAI FACEM BINE, VINDECÂNDU-NE DE ASEMENEA BOLI INCURABILE! NU-MI CEREȚI SĂ PRECIZEZ NUMELE MALADIEI, CĂ ÎL ȘTIȚI ȘI DUMNEAVOASTRĂ FOARTE BINE!
Mai zice d-na tutelară a învățământului vâlcean: „Ne-am bucurat de elevii de 10, dar, în mod special, de olimpicii care anul trecut școlar au obtinut premii la olimpiadele și concursurile naționale și internaționale. Merită să investim în ei, în viitorul lor!
Dragi colegi, vă mulțumesc pentru aceste rezultate, știu ele reprezintă o muncă de ani, o experiența profesională pe care o oferiți elevilor dornici de învățătură…”
Doar atât. Și doar pentru profesorii prezenți și… premia(n)ți!
Despre ceilalți, tăcere mormântală! Ca și cum nu ar fi fost și ziua lor. Deși ei toți sunt cei care ar fi trebuit să fie omagiați în această zi! Și în fiecare dintre zilele care se strecoară tiptil în negura timpului…
EI, cei care, în fiecare an, răstoarnă brazda dornică de carte, semănând cultură și știință! Ei, cei mulți și ignorați de toți și de toate!
EI, navetiștii cărora nu li se decontează biletele de călătorie de către primari hapsâni… EI, apostolii huliți ai neamului… crucificați de toate regimurile și stăpânirile vremelnice!
EI, cei fără de apărare în fața tuturor nedreptăților și spoliatorilor…
EI, oamenii de rând, jertfindu-se pe sine pentru a ține aprinsă făclia împărtășirii științei de carte!
Și trage-i un spectacol pe măsura ingratei clipe, inundă-i pe organizatori cu ovații! Să știe pipălul – și nu cumva să uite – cui trebuie să-i mulțumească! Doar pentru EI și toți ai lor! Și – mai ales – să știe pe cine trebuie să voteze, ca să mai beneficieze de asemenea scoateri periodice în lume! Și de câțiva firfirei… acolo, strecurați într-un plic…
Tradiție pe care TOT NOI trebuie să o continuăm! Că, Doamne ferește, vin alții și ne-o strică!
În semn de aleasă prețuire, să „măturăm” cu prichindeii pe jos…, pe unde au călcat liderii! Apucături de pesediști ajunși, îmbătați de aerul rarefiat al înălțimii de la care exercită puterea; rupți de orice realitate. Pentru care trebuie să existe și… dezvăț!
Cum să-ți permiți ca prin implicarea și prezența ta să garantezi asemenea paranghelii, cât timp știi că ăștia – pe care-i girezi cu autoritatea înaltei tale funcții – nu s-au deranjat să aloce anual pentru educație, mai mult de… 3% din PIB!? Din cei „minimum 6% din PIB”, garantați prin lege! Și n-au făcut-o în nici unul din anii care au trecut din 2012, de când au încălecat pe țară și pe educație!
Cum să organizezi și să coordonezi o asemenea festivitate, deturnând-o astfel direct spre politic, dându-i o cu totul altă conotație Zilei de 5 octombrie!?
Pentru că fastuoasa festivitate, a fost organizată de Inspectoratul școlar tocmai pentru a aduce un prinos de mulțumire politicului! Inspectoratul convocându-i pe toți participanții care proveneau din sistemul educațional! Pe care, cu multă generozitate, i-a pus la dispoziția mahărului județean Rădulescu, fiind momiți și aduși precum mielul la… premiere!!
Este adevărat că LEN nr. 1/2011 obligă Consiliul județean să asigure „fonduri pentru organizarea și desfășurarea olimpiadelor și a concursurilor școlare județene…, precum și pentru acordarea stimulentelor financiare elevilor care au obținut distincții, medalii și premii speciale și cadrelor didactice care s-au ocupat de pregătirea acestora”, urmând ca „valoarea acestor stimulente financiare prevăzute la alin. (5)” să se acorde „în baza unui regulament aprobat prin hotărâre a consiliului județean…” (art. 111 alin. (5))! Numai că nici Evaluarea națională (susținută de absolvenții ciclului gimnazial) și nici Examenul Național de Bacalaureat (susținut de absolvenții de liceu) nu sunt nici… Olimpiadeși nici… Concursuri școlare!
Facem pariu că, doar peste vreo lună – două, marele premar al Râmnicului, Mircia GUTĂU, o să organizeze și el o și mai mare… mascaradă!? Care se va lăsa și ea – doar așa pentru ochii lumii – cu noi pliculețe cu bani și fotografii tocmai bune de postat pe facebook!
De câte ori trebuie să-i „premiem” pe cei care obțin niște rezultate normale!? Folosite doar pentru a face cât mai vizibilă mâna largă a unor pseudo administratori locali, care nu fac altceva decât să-și facă publică generozitatea pe… banii noștri!? Premiindu-i doar pe unii – care obțin, mai mult sau mai puțin… întâmplător, un 10 la nu știu ce testare/ examen – nu-i nedreptățesc și nemulțumesc iremediabil pe aceia care – la aceleași testări/ examene – nu au obținut decât o notă de… 9,98 – 9,99!?
Cum vine asta: pe cel care a obținut… 10 îl premiez de 2-3 ori pentru același rezultat – că așa zice interesul purtător de fes al celui potent politico-financiar, iar pe ceilalți candidați care au obținut și ei rezultate foarte bune, nu-i mai bagă nimeni în seamă!
Cât timp trebuie să mai treacă până când o să înțelegem că asemenea șușanele nu sunt altceva decât prilejul folosit de către unii dintre cei ajunși întâmplător în fruntea bucatelor, doar pentru a-și promova propria imagine!?
Câtă apă trebuie să mai curgă pe Olănești și pe Olt până când trebuie să înțelegem faptul că în capitalism și în democrația consolidată, problema obținerii unor rezultate bune/ foarte bune la învățătură, este o problemă… personală!? Că ea îi privește doar pe împricinat și pe aparținătorii acestuia!?
Că nu trebuie să implice veniturile publice pentru recompensarea unor asemenea rezultate școlare… proprii/ personale!?
Ce rost are să „premiez” din banii comunității un rezultat al unui copil care obține o medie de 10 la un examen / concurs etc., la o testare normală, „întâmplări” școlărești care – pentru a obține rezultate meritorii la nivel național – au fost din ce în ce mai… diluate!?
Doar pentru că așa au vrut guvernanții, pentru a-și ascunde astfel neputința de a înfăptui o reformă cuprinzătoare în domeniul educației!?
Pentru că nu-i departe vremea în care o să apreciem cu nota maximă răspunsuri precum… „1 + 1 = 3,8”! Doar ca să aibă înainte stătătorii din fruntea bucatelor ce să mai premieze și cu ce să se laude!
Unde-i lege-i și tocmeală / Mama ei de socoteală!
Băi, făcătorilor de paranghelii! Pentru premierea din ce în ce mai sporadicelor rezultate, obținute de elevi vâlceni laOlimpiade și concursuri școlare, ați avut o altă zi națională, când trebuia să o faceți!
Nu știți care!? O alta, căreia – în fiecare an – i-ați dat cu piciorul! Ziua de… 5 iunie 2019! Stabilită prin lege!
Această dată a fost stabilită prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007 privind instituirea Zilei Învăţătorului, (publicată în Monitorul Oficial, nr. 749 din 5 noiembrie 2007), manifestarea urmând să aibă un caracter educaţional, „naţional, apolitic şi cultural” (art. 1).
Zi care trebuie să fie „sărbătorită în toate unităţile de învăţământ de stat, particulare şi confesionale din sistemul românesc” (art. 2), în care „Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi alte instituţii abilitate ale statului vor acorda, cu ocazia Zilei Învăţătorului, premii, distincţii, medalii şi titluri onorifice cadrelor didactice şi elevilor, pentru merite deosebite” (art. 3).
Zi în care – dacă pică într-o zi lucrătoare – nu se organizează activitățile specifice prevăzute în fișa postului personalului didactic! Ce s-a întâmplat în ultima vreme în multe din școlile vâlcene în această zi, ca și în unele din zilele din „Săptămâna altfel”!? S-au organizat pelerinaje la… biserica/ bisericile din parohie, sau la alte lăcașuri de cult din împrejurimi! C-așa-i educația laică pe la noi… De nu știi sfinții, iei… doi!
Prin LEN. nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că ministerul educației este cel care „finanțează anual, în cadrul programelor naționale aprobate prin hotărâre a Guvernului”, unele competiții, printre care și „performanța elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creație tehnico-științifică și artistică și la olimpiadele sportivese recompensează financiar prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului” (art. 109, alin. (1) lit. c)).
Inspectoratul școlar în păr, asezonat cu un fost inspector, actual ministru!
Dacă a fost doar Ziua lor, așa DA… Restul dăscălimii să stea cuminte în băncile lor!
Trebuia să fie momentul (ratat al) omagierii dascălului anonim…
Transmiterea de către dascăl a luminii cunoașterii, a iubirii de adevăr și frumos, nu este suficientă și nu se prestează aproape… gratuit, așa cum crede ministerul să trebuie făcută. Aceasta nu poate să fie doar rezultatul unei… provocări asumată cu multă responsabilitate și perseverență de către profesor! Dacă educația înseamnă VIAȚĂ, iar educatorul este cel care asigură transmiterea acesteia, nu este suficient ca reușita în actul educațional să se datoreze doar măiestriei pedagogice, dăruirii totale și dezinteresate, așa cum crede actualul secretar de stat pentru învățământul preuniversitar. Munca educatorului trebuie să fie răsplătită pe măsura contribuției ei sociale. Așa cum s-au găsit fonduri pentru a recompensa munca personalului medical, trebuie să fie identificate resursele financiare care să permită recompensarea corectă a muncii educatorilor.
ZIUA DE 5 OCTOMBRIE era ocazia ideală pentru a evidenția public rolul OMULUI OBIȘNUIT din sistemul educațional, cel care arde și se implică plenar prin profesionalismul, efortul și dăruirea de care dă dovadă în transmiterea valorilor morale, civice autentice și a luminii cunoașterii, în orientarea tinerilor pe drumul vieții!
Pentru că nu toți oamenii devotați cu trup și suflet profesiei didactice au avut șansa să lucreze cu o materie primă de înaltă calitate, pentru a obține asemenea performanțe în carieră. Or, acești apostoli ai unui urcuș sisfic fără de sfârșit, aveau și ei dreptul la o asemenea recunoaștere publică! Ar fi trebuit să le fie adusă tocmai de către aceia care există pentru a cunoaște realitatea din sistem și a o face publică. Nu pentru a o edulcola și a prezenta public doar partea ei de sănătate, ascunzând partea pe care au dovedit că nu știu cum să o însănătoșească, nici măcar printr-un tratament… homeopatic!
Cât despre celebrarea și de către noi, românii – în această zi – a temei „Tineri Profesori: Viitorul profesiei”, adoptată de UNESCO pentru acest an, rămâne pe altădată! Atunci când, peste timp, este de dorit ca alte figuri și alți figuranți să ajungă cu mai multă treabă prin instituția inspectorială județeană. Și care să nu mai stea sluj în fața unora care nu folosesc educația decât pentru nevoia lor de imagine, făcând-o chiar cu riscul de a contribui la demantelarea acesteia. Oameni care nu se călăuzesc decât după principiul medieval: după noi, potopul! Dacă atunci, în adâncul timpului, a urmat o revoluție care a schimbat și grăbit cursul istoriei umanității, la noi, nu știu cine s-ar mai încumeta să facă măcar o revoluție… instituțională.
Până atunci, dezideratul ministerial privind păstrarea și atragerea celor mai strălucite caractere, a celor mai tinere talente în educație, care ar trebui să fie preocuparea centrală a societății, pentru că numai în acest mod, evoluția acesteia e permanentă, rolul profesorului fiind primordial în modificarea viziunii și mentalității unui popor, a uneinațiuni, rămâne o simplă poveste.
Cu un final din ce în ce mai nefericit! Care a ajuns să sperie copiii, în loc să-i pregătească pentru viață!
DUMNEZEU SĂ NE ŢIE, CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE, ÎNAINTE MULT MAI ESTE!
Am citit! De ce dracu’, Doamne, iartă-mă!, nu știu! Poate am sperat că ceva s-a schimbat în sistem! Mi-a fost dragă școala cât nu am cuvinte să spun, doar că, într-o zi, n-am mai avut putere să mă lupt cu…toată nebunia descrisă de tine.Nu am fost singură, evident! Și, în ziua aceea, am trântit la propriu un catalog și mi-am luat bilet de avion..
Doar bine!
Trist și dezarmant comentariul tău! Dar cred că este sincer.
N-am căutat ocazia de a-mi lua un bilet de avion doar… dus! După loviluția din decembrie 1989, la care am participat activ și fără niciun fel de pretenții personale, am sperat sincer că se poate face treabă și în învățământ!
Credeam că „schimbarea” în bine depinde numai și numai de noi! De cei care eram în sistem și credeam că acesta poate să fie reformat. Luând ceea de era bun, aruncând peste bord tot ce ne ținea pe loc.
Se pare că m-am înșelat și eu! Pentru că – în niciun moment din cei 30 de ani trecuți de atunci – nu a depins… doar de noi.
Cei de la nivelul brazdei educaționale am devenit asistenți neputincioși la manoperele dictate / făcute de interese proprii ale unor politicieni lipsiți de orice bune intenții. Simple unelte ale unui sistem care s-a dovedit a fi impenetrabil la nou.
Iar cei întronizați de politic în fruntea unităților de învățământ – în condițiile în care examenele pentru ocuparea funcțiilor de conducere din unitățile / instituțiile școlare erau amânate sine die – erau numiți (cel mai adesea prin „detașare în interesul învățământului” (superbă găselniță, ca și cum distrugerea unei școli etc. ar putea sluji interesul sistemului educațional (!)) doar pentru a îndeplini slugarnic ordinele celor de sus!
Mulțumesc pentru vizită și pentru franchețea celor scrise!
Ce să zic… Văd că în România cam e la fel ca în Republica Moldova, la noi. Dar vreau să vă încurajez un pic: La noi e și mai rău! Toți cei care erau restanțieri acum sunt miniștri, directori, șefi de catedre, iar cei care au fost s-au străduit să devină profesioniști în domeniul ales s-au resemnat. Am ajuns după aproape 12 ani de studii (licență, masterate, doctorate) să am un dezgust profund față de specialitatea aleasă. Da, acum sunt gata să vând la piață, numai să nu revin în sistemul degradat totalmente! Nu cred că se va schimba ceva! Acum parveniții și idioții au putere. În fine, mă consolez cu bancul: Profesia e ca prima iubire, dacă ți-a plăcut la 18 ani, nu înseamnă că trebuie să îți placă toată viața! 🙂
Am citit. Nu cred că „dezgustul” despre care faci vorbire trebuie să se întoarcă împotriva „specialității” pe care ai ales-o. Chiar dacă impresiile de moment sunt defavorabile profesiei alese.
Se pare că realitatea nu-i cu mult diferită pe cele două maluri ale Prutului.
Și pe la noi mulți dintre cei numiți în funcții de conducere din sistemul educațional se remarcă prin gradul sporit de… obediență față de ordinele celor aflați mai sus în ierarhie.
Cât despre „regretele” pentru un eventual eșec în cariera didactică (după atâtea și atâtea eforturi personale), cred că nu trebuie să cedezi ispitei de a renunța!
Poate că se adeverește morala din bancul despre care faci vorbire!
Păi, ei îs cei mai culți sau cei mai puțin desculți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit! De ce dracu’, Doamne, iartă-mă!, nu știu! Poate am sperat că ceva s-a schimbat în sistem! Mi-a fost dragă școala cât nu am cuvinte să spun, doar că, într-o zi, n-am mai avut putere să mă lupt cu…toată nebunia descrisă de tine.Nu am fost singură, evident! Și, în ziua aceea, am trântit la propriu un catalog și mi-am luat bilet de avion..
Doar bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trist și dezarmant comentariul tău! Dar cred că este sincer.
N-am căutat ocazia de a-mi lua un bilet de avion doar… dus! După loviluția din decembrie 1989, la care am participat activ și fără niciun fel de pretenții personale, am sperat sincer că se poate face treabă și în învățământ!
Credeam că „schimbarea” în bine depinde numai și numai de noi! De cei care eram în sistem și credeam că acesta poate să fie reformat. Luând ceea de era bun, aruncând peste bord tot ce ne ținea pe loc.
Se pare că m-am înșelat și eu! Pentru că – în niciun moment din cei 30 de ani trecuți de atunci – nu a depins… doar de noi.
Cei de la nivelul brazdei educaționale am devenit asistenți neputincioși la manoperele dictate / făcute de interese proprii ale unor politicieni lipsiți de orice bune intenții. Simple unelte ale unui sistem care s-a dovedit a fi impenetrabil la nou.
Iar cei întronizați de politic în fruntea unităților de învățământ – în condițiile în care examenele pentru ocuparea funcțiilor de conducere din unitățile / instituțiile școlare erau amânate sine die – erau numiți (cel mai adesea prin „detașare în interesul învățământului” (superbă găselniță, ca și cum distrugerea unei școli etc. ar putea sluji interesul sistemului educațional (!)) doar pentru a îndeplini slugarnic ordinele celor de sus!
Mulțumesc pentru vizită și pentru franchețea celor scrise!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce să zic… Văd că în România cam e la fel ca în Republica Moldova, la noi. Dar vreau să vă încurajez un pic: La noi e și mai rău! Toți cei care erau restanțieri acum sunt miniștri, directori, șefi de catedre, iar cei care au fost s-au străduit să devină profesioniști în domeniul ales s-au resemnat. Am ajuns după aproape 12 ani de studii (licență, masterate, doctorate) să am un dezgust profund față de specialitatea aleasă. Da, acum sunt gata să vând la piață, numai să nu revin în sistemul degradat totalmente! Nu cred că se va schimba ceva! Acum parveniții și idioții au putere. În fine, mă consolez cu bancul: Profesia e ca prima iubire, dacă ți-a plăcut la 18 ani, nu înseamnă că trebuie să îți placă toată viața! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit. Nu cred că „dezgustul” despre care faci vorbire trebuie să se întoarcă împotriva „specialității” pe care ai ales-o. Chiar dacă impresiile de moment sunt defavorabile profesiei alese.
Se pare că realitatea nu-i cu mult diferită pe cele două maluri ale Prutului.
Și pe la noi mulți dintre cei numiți în funcții de conducere din sistemul educațional se remarcă prin gradul sporit de… obediență față de ordinele celor aflați mai sus în ierarhie.
Cât despre „regretele” pentru un eventual eșec în cariera didactică (după atâtea și atâtea eforturi personale), cred că nu trebuie să cedezi ispitei de a renunța!
Poate că se adeverește morala din bancul despre care faci vorbire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu dacă voi putea regăsi dragostea față de profesia aceasta… Sper să aflu alt ..tărâm” mai liniștit. O seară frumoasă!
ApreciazăApreciază