DESPRE PERENITATEA MODELULUI „HOŢULUI” ÎN POLITICA ROMÂNEASCĂ

Motto: Nu, zău, m-aţi ameţit cu atâta politică!

Lumee, lumee, vine iar circul politic…

Râdem, glumim, dar problema alegerilor este una foarte serioasă. Cu atât mai serioasă cu cât alegerile libere trec din ce în ce mai rar pe la noi. Și dacă mai trec din când în când, ar fi bine să nu le lăsăm să treacă degeaba. Că nu se știe dacă nu cumva este ultimul tren… electoral.

Ca să ne lămurim dacă și cât de mult merită să nu-l pierdem, indiferent de clasa la care mai găsim un loc liber, hai să facem o scurtă incursiune prin… literatură; comparând ce ne spun creațiile literare despre politică și politicieni, cu propria noastră experiență, din vremurile pe care le trăim din plin. Pentru asta punem în balanță, o poezie de la sfârșitul secolului al XIX-lea (din 1881), un roman din perioada interbelică (din România Mare a anului 1938) și impresiile noastre de călătorie electorală prin campaniile pe care le-am trăit fiecare. Ca să vedem cu ochii minții – înainte de a se întâmpla – ce ar putea ieși din actualele exerciții democratice electorale. Care să ne determine să reacționăm într-un fel sau altul. Alegerea aparținând fiecăruia dintre noi, fără să ne lăsăm ademeniți de strigătele feciorelnice și promisiunile sirenelor politice aflate în călduri! Promisiuni neonorate de care, ca să fiu sincer, am podul plin (încă) din campaniile anterioare!

Criza, da, există şi chiar în stare endemică, nu numai la noi, ci în lumea întreagă. Azi situaţia e mai grea fiindcă şi civilizaţia noastră are mai multe mijloace de a răspândi neîncrederea şi spaima şi de-a ţine pe om într-o necontenită surescitare. Încât îţi vine să te întrebi dacă însăşi civilizaţia n-o fi cumva o altă formă a crizei?”.

„- Eu  nu pot lua în  glumă  lucrurile  care privesc soarta ţării mele. Tocmai  pentru că le-am zeflemisit mereu, am ajuns în halul în care suntem. Excesul de zeflemea şi de şmecherie ne-a adus aci Unde intervine politica dispare veselia”.

„- Vorbim de dinamism, de generaţia politicii şi uităm politica pe care o vedem cu ochii noştri şi o simţim pe pielea noastră. Fiindcă ne complacem în minciună. Toată viaţa românească e o minciună oribilă. Minţim chiar că ar fi un interes naţional ca să trăim în minciună. În loc să ne dezvelim fără cruţare relele şi să le vindecăm cu fierul roşu, noi ne ascundem sub pretextul civilizaţiei şi cocoloşim toate ticăloşiile. Neamurile cele mari şi cu adevărat civilizate sancţionează cu moartea pe răufăcătorii lor; noi, … aproape că dăm premii şi decoraţii tuturor pungaşilor. … Cum vreţi să facem politică de demnitate, de mândrie, de rezistenţă cu un popor care a codificat laşitatea într-un proverb foarte respectat: capul plecat sabia nu-l taie … ?”.

„- Nouă ne trebuie educaţie, nu politică! Trebuie smulse cu cleştele din suflete laşitatea trecutului, capul plecat şi toate celelalte. Suntem un ogor năpădit de bălării care înăbuşesc orice plantă nobilă. Trebuie plivit temeinic ogorul, fără milă şi fără teamă că pământul va rămânea gol şi sterp. Va părea aşa la început, dar în curând va răsări sămânţa cea bună şi vor creşte plantele cele nobile.

Politica să plece în vacanţă pentru vreo treizeci de ani, iar generaţia cu dinamismul politic să-şi întrebuinţeze energiile pentru refacerea sufletului neamului nostru, un suflet nou, eroic, mândru, viteaz. Fiecare partid  şi grup politic are câţiva oameni capabili, cinstiţi, talentaţi. Să-i adunăm pe toţi împreună, să nu mai facă politică, numai gospodărie şi educaţie. La plimbare clientelei tuturor! Nu se mai dobândeşte nimic prin politică şi nepotism, ci numai prin muncă şi merite! Cine nu munceşte, nu mănâncă! … Vremea şi banii ce se pierd azi cu politica, să-i întrebuinţăm pentru ridicarea  sănătăţii fizice şi morale a neamului”.

Pagina de istorie: De cine râdea presa la începutul secolului trecut? | RFI  Mobile

„- Poporul nostru nu mai are nici un ideal şi nu mai crede  decât în burta plină. Cu idealul burţii pline credeţi d-stră că vom putea păstra unitatea neamului şi vom realiza cultura românească adevărată care să dea un sens existenţei noastre? Ţara a fost împănată pînă în cele mai mici sate, cu cluburi şi scandaluri, care au învrăjbit pe oameni şi mai ales au înrădăcinat credinţa că politica absolvă şi justifică tot. Să fii tâlhar, să fii orice, dacă eşti din partid te acopăr! De  aceea  trăim  într-o  psihoză oribilă  de  suspiciune totală care îngăduie răspândirea tuturor zvonurilor. Iacă, eu nu cred că toţi miniştrii sau marii dregători trebuie să fure ori să facă afaceri şi să se îmbogăţească pe urma slujbei lor vremelnice. … Dar lumea, toată lumea, toată, crede şi e convinsă că România e un imens câmp de jaf şi procopseală. Politicienii înşişi fac toate sforţările ca să se acrediteze convingerea asta, fiindcă aşa cei buni vor fierbe într-o oală cu cei răi. … Iată atmosfera în care se poate săvârşi orice rău, dar nimic bine! Şi numai din vina politicii care a infectat toată ţara cu microbii vrajbei!”

Conferintele nationale AVC – Asociația Națională Romana de Stroke„- Preocupările ideale numai cei tineri le îmbrăţişează şi le trăiesc aievea. Numai ei sunt în stare să viseze şi să trăiască în sufletul lor lumea de mâine. Pentru ei comandamentele naţionalenu sunt vorbe goale, ca pentru eseiştii de azi, ci trăiri efective. NUMAI ATUNCI NEAMUL ROMÂNESC VA RESPIRA ÎN SFÂRŞIT SCĂPAT DIN ÎMBRĂŢIŞAREA MONSTRUOASĂ A GORILEI POLITICE!

ADICĂ ÎNLOCUIEŞTI O GORILĂ CU ALTĂ GORILĂ. În fond TOT POLITICĂ FACI,  NUMAI  VREI  S-O  BOTEZI  ALTFEL.  NU VA MAI FI GORILĂ, CI UN ANIMAL MAI SIMPATIC PENTRU IMAGINAŢIA MULŢIMII.

Politica nu se poate suprima. Poţi să-i schimbi numele, vorba ta, dar ea rămâne! E esenţa vieţii!”

„Politica este o preocupare de fiecare clipă a tuturor, pentru că se poate face dreptate şi o selecţie naturală după talentul fiecăruia”.

„- Politica e urâtă sub orice formă se prezintă, dar cea mai scârnavă e aceea care încurajează laşitatea omului, care trăieşte din minciună şi trădare, care înşeală cu ştiinţă pe cei care cred în cuvinte sonore fără conţinut, care astfel în mod conştient sapă viitorul ţării înlăturând din viaţa publică pe oamenii de caracter, singura temelie solidă şi trainică a unui popor.

Pentru a dovedi perenitatea acestor obiceiuri din bătătura politichiei naţionale, ni se par potrivite (şi deosebit de actuale!) următoarele versuri:

Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă, da! Acolo oasele v-ar putrezi!

Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoială azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!

Alexandru VLAHUŢĂ, CÂRMACII, 1881.

Alegerile bat din nou la ușă! Ce (ne) facem…!?

Cele de mai sus… sună cunoscut? Recunoaşteţi găunoşenia sporovăitoare a unor vânzători contemporani de iluzii? Chiar dacă se spune că istoria nu se repetă, pescuitorii în ape tulburi nu au lipsit nici altădată din istoria noastră. Şi-n „sculele” lor pricopsite se mai agaţă câte-o fâţă! Şi ieri, ca şi azi, momite doar cu promisiuni deşarte!

Cum a fost (unii încă) mai ştim! Cum o să fie, o să vedem! Dar este clar că nu o să scăpăm de epigonii de dreapta sau de stânga ai … salvatorilor dezinteresaţiai neamului!

Oricum, feriţi-vă de derbedeii fără scrupule. Mai ales de cei din politică. Cei care astăzi vă îmbie din nou cu promisiuni electorale amăgitoare!

Parafrazând, putem constata că şi atunci, ca şi altădată, minciuna (politicianului) stă cu alegătorul la masă, fără să-i ţină de foame!

Iar demagogia şi lipsa de scrupule ale politicianului de profesie, departe de a-i ostoi acestuia „foamea” de noi victime, au reuşit întotdeauna să pervertească minţile multor oameni.

Partea proastă este că, în ce ne privește, istoria asta se tot repetă! Iar „salvarea” nu o găsim aiurea, ci în propria noastră conștiință!

P. S.: Fragmentele citate sunt din romanul GORILA de LIVIU REBREANU, apărut în anul 1938. Cartea transpune în forme literare modelul pe care i-l oferă romancierului agitata viaţă politică românească din deceniul 4 al secolului trecut, personajele care o populează şi replicile atribuite acestora aparţinând „clientelei ambulante creată de caricaturizarea regimului democratic parlamentar, oameni care reuşeau să trăiască din loteria politică”, aşa cum se exprimă însuşi autorul.

Vezi și articolul Politicianismul – ieri și azi (1880-2020).

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

Va urma

                                                       TIBERIU M. PANĂ

Paraziții – Căpitane, raportez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.