Mărgicile pe care le produce în serie Monica Anisie, ministrul Educației! (I)

 

Din ciclul anti-ministerial:
Eu de-aicea n-am să plec, n-o să plec acasă,
Până ce n-am să toc tot, tot ce e pe masă!

Astăzi despre:
Dacă au să mă mai plimbe
Și pe mine-o să mă schimbe!
Fiindcă n-am să fac nimica,
M-o schimba… Abramburica!?

M-am abținut cât am putut să mai scriu ceva despre păcălicismele comise de către madam Anisie, noul ministru „liberal” al educației și cercetării. Și nu pentru că duamna nu ne-ar fi dat suficient material pentru a o face. Ci doar pentru că  – într-un sfârșit – am realizat că o fac degeaba. Pentru că, indiferent de consistența materialului produs de (din ce în ce mai) puținii cârcotași, nunta ineficienței manageriale a coanei Anisie merge înainte! Spre inevitabilul divorț de minister și de o problematică pe care doar mimează că o cunoaște și stăpânește. Spre deliciul galeriei foștilor, călcând cu vigoare în urmele adânci lăsate de predecesorii săi ministeriali.

Pentru că am… amușinat de la bun început potențialul distructiv al d-nei ANISIE, i-am dedicat un ARTICOL încă din anul 2016. Din vremea în care tot felul de „reformatori” închipuiți îi mâncau din palmă. Pe vremea când, fiind Secretar de stat în ministerul educației, a girat reforma din învățământul gimnazial. Pe care acum o contestă cu vehemență! ARTICOL actualizat în toamna anului trecut, cu date absolut necesare pentru cunoașterea personajului destinat reformării după modelul iohanian a învățământului românesc.

Venită cu surle și trâmbițe date la maximum, aflându-se în trendul unor așteptări firești – cu atât mai mult cu cât urma să stea pe scaunul lui Spiru Haret după nemuritoarea și ineficienta managerial Andronescu Ecaterina – aplombul abia numitului ministru s-a fâsâit destul de repede. În încercarea de a recupera imaginea pierdută, a început să dea…  rateuri! Din ce în ce mai multe și mai mari.

De când a fost numită în funcție, dna Anisie a trebuit să aibă grijă și de ouăle pe care i le plasau spre clocire în cuibul ministerial colegii săi din guvern, din care era greu de crezut că vor ieși pui aducători de voturi:

  1. diminuarea alocației bugetare la educație pentru anul 2019, așa cum o atribuise fosta guvernare (după două rectificări negative care au tăiat peste 3 miliarde de lei din bugetul inițial);
  2. acceptarea atribuirii unui buget pentru anul 2020 insuficient pentru a face altceva decât să mențină cursul educației la cota de avarie (o alocare bugetară de… 2,7% din PIB, o sumă de  30,5 miliarde de lei, mai mică decât alocarea pentru Ministerul Educației de anul trecut!), fiind cea mai mică alocație bugetară din istoria recentă.

Sau… ceilalți, adică foștii guvernanți! Care au deprins și exersează pe actulii guvernanți contraproductivul adagio: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Și o fac cu o așa de mare aplecare, încât te întrebi de ce nu manifestau aceeași… originalitate și promptitudine pe vremea când erau ei la guvernare! Le plasează actualilor castane legislative fierbinți și se uită la ei ei cum dau din colț în colț, în încercarea de a găsi soluții de realizare!

  • Legea nr. 221/2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, prin care „Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învățământ este în medie de 20 de ore pe săptămână la învățământul primar, în medie de 25 de ore pe săptămână la învățământul gimnazial și în medie de 30 de ore pe săptămână la învățământul liceal”, ore care sunt alocate „atât pentru predare și evaluare, cât și pentru învățarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conținuturilor predate” (forma actuală a alin. (1) al art. 66 din Legea educației naționale). Ceea ce presupune că se va proceda la reducerea numărului de discipline școlare, cu toate consecințele care decurg de aici.
  • recenta propunere aiuritoare a senatorului Liviu Marian Pop, fost ministru PSD-ist al educației (în două rânduri), referitoare la intenția modificării Legii educației cu privire la alegerea inspectorului școlar general și a inspectorului școlar general adjunct: „inspectorul școlar general din fiecare județ să fie ales de către toate cadrele didactice din județul respectiv, iar inspectorul școlar general adjunct, să fie ales de către consiliile de administrație ale școlilor din județele respective”! Propunătorul de ocazie invocă existența unei proceduri „asemănătoare privind alegerea rectorului la nivelul universităților”! Ce scapă îmbârligătorul PSD-ist din vedere (nu că n-ar avea cunoștință!), este faptul că universitățile beneficiază de un grad sporit de autonomie, pe când – deși prin nefuncționala Lege a educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, s-a încercat să se sporească gradul de responsabilitate și autonomie al școlilor, foștii guvernanți și atârnătorii lor de serviciu au făcut totul pentru a o face inoperabilă!

Am venit #șîeu pe-aici / Să fac hârtiile mici!

Anisie și-a început mandatul dând cu stângul în dreptul, așezându-se cu o atitudine hotărâtă de a face în fața unui… tăietor de hârtie. Pe care, pentru a fi și mai convingătoare, îl alimenta cu mânuțele ei cu materie primă! Angajându-se în acest fel că… gata! S-a terminat cu hârțogăreala inutilă la care sunt supuși bieții salariați din sistemul educațional. A făcut și o ditamai comisia, cuprinzând reprezentanți din toate azimuturile fenomenului educațional: de la nelipsiții lideri naționali ai sindicatelor din învățământul preuniversitar, la reprezentanți aleși ai personalului didactic. Care comisie s-a apucat cu (ambele mâini) de treabă, producând un material care a fost dat publicității spre sfârșitul anului trecut. Plin de speranțe, care veneau în întâmpinarea unor justificate așteptări ale personalului didactic.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, stând în picioare şi interior

Deoarece cred că fotografia simbol cu zâmbăreața ministră a fost făcută în biroul de la minister al acesteia, iar „foile” pe care le introduce în tocătorul de hârtii sunt dintre cele oficiale și nu le-a dus de acasă, doamna ar fi trebuit să știe că și în ministerul pe care îl gestionează există un Nomenclator al documentelor de arhivă! Care „se întocmește de către fiecare creator pentru documentele proprii” și care, „la nivel central, se aprobă de către Arhivele Naționale”. Conform prevederilor căruia, documentele pe care le „toacă” ministrul sunt documente obligatoriu arhivabile, „potrivit problematicii și termenelor de păstrare”! Că nu pot să cred că a venit cu hârtii de acasă/ sau de la școala la care predă, produse în activitatea sa didactică, pe care le supunea astfel oprobiului public!

Madam Anisie ar fi trebuit să știe – dacă nu, să o fi atenționat țucălarii din minister – că există o legislație în vigoare, care crează responsabilități și obligații stricte „creatorilor și deținătorilor de documente”! Este vorba de LEGEA nr. 16 din 2 aprilie 1996 privind Arhivelor Naționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pe care i-o recomand în bibliografia obligatorie pentru ocuparea oricărei funcții administrative/ manageriale în sectorul bugetar (de la vlădică până la opincă)!

Până la urmă, cu tot hei-rupismul de imagine al (aparent) imaculatei acțiuni ministeriale, a rezultat un mare… fâs! O poveste începută promițător a eșuat jenant, aruncând așteptările profesorimii potențial beneficiare într-un con de așteptări, amânate… sine die! Prin Adresa MEC cu nr. 8.063/ 13.01.2020 – transmisă cu o inutilă promptitudine în școli – debirocratizarea activității cadrelor didactice din preuniversitar a rămas ca-n… gară! S-au „debirocratizat” doar vreo câteva hârtii nesemnificative! Iar fondul a rămas pentru… etapa a doua, a treia etc.!

În ce privește hârtiile pretinse de… A.R.A.C.I.P. (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar), a rămas ca-n gară! Deși din comisie a făcut parte și indispensabilul său director, instituția care realizează „evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite de instituţiile de învăţământ preuniversitar”, precum și „autorizarea, acreditarea şi evaluarea periodică” a acestora, nu s-a modificat nimic! Acest mamut cu picioare de lut, care își bazează activitatea sa din teritoriu pe „colaboratori” trecuți cam de multișor de vârsta lăsării la vatră (!), face și desface în ce privește activități, precum: „elaborează standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă, metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, manuale de evaluare internă a calităţii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria activitate, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România, recomandări de îmbunătăţire a calităţii învăţământului preuniversitar, codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare…”! Ceea ce presupune o mulțime de documente inutile – considerate ca fiind „indispensabile” de către cei care o fac pentru a-și justifica astfel existența și utilitatea!

Ca să vezi cam care sunt „DOCUMENTE SOLICITATE DE ARACIP UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR ÎN DIFERITE ETAPE ALE EVALUĂRII EXTERNE. BAZA LEGALĂ CENTRALIZATĂ” și cât de tare s-a făcut madam Anisie că face! Și-au ieșit din pomelnic doar oarece fițuici din „Portofoliile şi cursurile de formare continuă ale cadrelor didactice/ Portofoliile cadrelor didactice”, privind: „Portofolii de progres ale elevilor (fișe/ documente de evaluare, indicatori de performanță, lucrări/ teste/ produse ale activității)” și din „Portofoliile cadrelor didactice (planificări calendaristice, proiectele activităților de învățare, instrumente de evaluare pentru elevi, seturi de bareme de notare ale testelor/ lucrărilor elevilor)”! Aceste documente erau solicitate cadrelor didactice observate la lecţii sau la alte activităţi, în timpul inspecțiilor A.R.A.C.I.P. În rest, totul ca înainte! Cât timp nu se umblă la baza legală care justifică asemenea solicitări aiuritoare, nu se poate face nimic! În încercarea eșuată de a o face, madam Anisie s-a izbit de rezistența propriilor funcționari din minister și a celor din A.R.A.C.I.P.!

Să vedem dacă pe Marte / Pionierii învață carte!

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, într-un discurs ținut pe 15 ianuarie 2020 în fața mărimilor din țară, d-na ministru Anisie nu a putut produce decât o nouă… mărgică!  MEC a lansat un „proiect dedicat încurajării lecturii în școală și în familie. Lansăm invitația ca în toate școlile din România, fiecare copil să citească 20 de minute pe zi. Totodată, îi invit pe cei mari, fie că sunt părinți și bunici să se alăture copiilor și să citească împreună, încă 20 de minute acasă.”! Atâta a putut, atâta a făcut, ce să-i faci! Le-a mai zis „colegilor”: rog colegii profesori,să le citească elevilor povești din cărți adecvate vârstei lor, să îi încurajeze să întrebe, să aibă răbdare cu ritmul lor de înțelegere, să le ofere timp pentru mirări și spațiu în care ei să-și imagineze lumile descrise în cărți. Și gata… și-a făcut treaba și s-a dus! Fie vorba între noi, o abordare jenantă, de care s-ar rușina și bietul aniversat al zilei, Mihai Eminescu!

Nu stau în birou pe coadă / Ies ca lumea să mă vadă!

Cu o zi înainte, pe 14 ianuarie 2020, d-na Anisie s-a urnit din birou și a luat-o la pas prin teritoriu, vizitând inopinat câteva unități școlare din județul Ialomița (Grădinița din satul Frumușica, Școala Gimnazială din comuna Axintele și Grădinița din comuna Sălcioara), „incluse în diferite programe de reabilitare”, pentru a constata că „primarii nu au reușit să modernizeze clădirile respective și să asigure condiții decente pentru elevi și profesori.”! Și după varii constatări, care nu-s de competența sa, printre care faptul că elevii sunt nevoiți să meargă „nesupravegheați” până la toaletele aflate în curte, (așteptați-vă să-i însoțiți, să-i ștergeți pe ici pe colo… cu hârtie, cocean, foaie verde etc.!), duamna ministru ne transmite decizia sa irevocabilă: „sunt hotărâtă să îmi mut «biroul» în teritoriu. Voi petrece cel mai mult timp printre colegii profesori și elevi. Cadrele didactice trebuie să fie consiliate pentru asigurarea actului educațional de calitate. Trebuie să ne ajutăm colegii, nu să îi punem la zid. Totodată, trebuie asigurate condiții optime pentru elevi….”! Trebuie să-i spună cineva că nu pentru asta a fost numită! Că misia unui ministru nu este aceea de a umbla creanga prin teritoriu. Că locul ministrului este în minister, punând la cale planuri fezabile pentru reformarea domeniului care i-a fost încredințat spre administrare. Că prezența în teritoriu a unui ministru s-ar justifica în condiții protocolare etc., deoarece dispune de o curea de transmisie și control, reprezentată de armatele de funcționari din inspectoratele școlare!

D-na Anisie vizitândîn interes de serviciu, cum altfeltoaleta dintr-o Școală rurală

 Încă din noiembrie 2019, într-un interviu acordat Știrilor ProTVMonica Anisie anunța că, „de săptămâna viitoare”, va începe vizite neanunțate în școli: „Vreau să merg în școli fără să anunț în vreun fel prezența mea acolo, pentru că nu sunt persoana căreia să-i placă festivismul”! Ca și cum a te băga precum musca-n lapte ar avea de-a face cu… festivismul!

Iat-o pe d-na Anisie, în toată splendoarea ei, jucându-se în timpul serviciului de-a Alexandru Ioan Cuza! Căutând – prin niște școli (pline) de rahatsă-i prindă pe dascăli umblând cu… ocaua mică! Tratându-i în public ca pe ultimii borfași, deși și ăștia s-au umplut de drepturi!

Oricât ai fi de sinistru / Faci orice când ești ministru!?

În legătură cu acest rușinos episod, se impun câteva comentarii și nedumeriri:

  • ce să cauți Tu, ditamai ministrul educației, să intri neanunțat/ neinvitat într-o școală, într-o sală de clasă, dând buzna peste cel care-și desfășura activitatea profesională, după ce l-ai ascultat pe la ușă!?
  • dacă respectivul cadru didactic nu-și făcea bine meseria, există alți factori responsabili pentru îndreptarea unei asemenea stări de fapt!
  • oricum ar fi, ministrul educației nu are nicio asemenea competență pentru a o face!
  • descinzând intempestiv peste o activitate didactică aflată în plină desfășurare, comportându-se așa cum a făcut-o – abordând-o de sus, ridiculizând-o în fața elevilor săi pe biata învățătoare – ce așteptări „reformatoare” poți să mai ai din partea unei asemenea pafariste!?
  • printr-un asemenea comportament de… țață tâfnoasă și agresivă verbal, pe cine și de ce vrei să sperii, cucoană!?
  • deși ai declarat de la începutul mandatului că vii în funcție pentru a-i reprezenta/ apăra pe elevi, crezi că există motive pentru a-ți justifica acest comportament degradant față de personalul didactic care se ocupă de instruirea copiilor!?
  • ce-ar fi dacă, după asemenea bâlbâieli anti-manageriale, te-ai trezi că – așa cum ai merita să se și întâmple – profesorimea ar refuza să mai intre în sălile de clasă până când nu îți ceri scuze în public pentru acest comportament deviant!?
  • crezi că dacă te-ai năpustit cu (Pro)TV-uri de casă în această păguboasă escapadă – pentru tine și nu numai – o să ai ceva de câștigat ca imagine publică!?
  • procedând astfel, pe cine și de ce vrei să înjosești/ învrăjbești!?
  • pe cine și împotriva cui să asmuți!?
  • nu ți-a spus nimeni că majoritatea hulitei dăscălimi (stare la care ai contribuit din plin, prin asemenea manopere abjecte!) are o viață de mizerie, aflându-se la limita supraviețuirii!?

Chiar așa… Tartorul numirii ca ministru al țaței (ca altfel, oricât aș vrea, nu pot să-i mai zic!) Klaus Verner Iohannis, președintele României (a cărui consilieră pe probleme de educație a fost reformatoarea sa de serviciu), o fi mândru de năzbâtiile/ pornirile de mahala ale pupilei sale!?

Aș fi în stare să țin un pariu cu d-na ministru, susținând că nu întâmplător a ajuns în acele localități ialomițene. Care au doar primari… PSD-iști. Nu cumva vrea să inducă ideea că nu există niciun primar LIBERAL care să nu fi modernizat „clădirile respective și să asigure condiții decente pentru elevi și profesori”!? E plină țara și de asemenea exemplare!

Este regretabil faptul că… toți care ar trebui să reprezinte și să apere imaginea publică a personalului didactic (și nu numai!) – federațiile sindicale reprezentative din învățământul preuniversitar – nu au zis nici… pâs! Stând în continuare sluj și în fața acestei diriguitoare defazată – absolut întâmplătoare și neapărat păguboasă – a sistemului educațional național. (Au făcut-o într-un târziu și doar așa, cu o juma’ de gură, scuzându-se parcă fiindcă sunt nevoite să o facă!)

Să nu știe călătoarea de ocazie că personalul didactic are niște drepturi garantate prin lege, printre care:

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Această operațiune de comando / desant telecomandat a ministrului, în școli aflate la periferia educației, exprimă totala lipsă de respect a acesteia față de elevi și profesori. Devine evident faptul că actualul ministru nu dispune de un bagaj minim de competențe care să ducă la schimbarea în bine a acestor stări de fapt. Mai mult decât atât, d-na Anise pare preocupată doar de  modul în care ar putea să  obțină un beneficiu personal, prin publicitatea gratuită pe care a stârnit-o prin aceste escapade cu iz exclusiv propagandistic. Procedând astfel, cu priceperea elevului repetent care nu înțelege care-i relația lui cu școala, ministrul probează incompatibilitatea cu un sistem social despre care cred că nici nu știa ce înseamnă înainte de a i se face vânt în arena politică.

Suferi vreo zdruncinătură / Când te iau ăștia în gură!?

Hai să citim câteva comentarii ale unor postaci, indignați de acest comportament total neavenit din partea unui ministru al… educației!

Zici că au făcut descindere peste cel mai mare infractor!!! Televiziune, mustrare și umilință publică! Biata învățătoare mai avea puțin și plângea în fața ei!”

„mai lipseau mascații. Doamne ferește! Ce atitudine! Sunt dascăl de 13 ani și am trăit să văd așa ceva. Învățământul a ajuns un circ de doi bani regizat de așa ziși miniștri, care habar nu au ce înseamnă munca la catedră. Păcat, mare păcat!”

„Așa cum cineva a scris mai sus, în imagini este vorba despre descindere!!! Cu ce drept a intrat televiziunea în timpul orei peste copii? Cu ce drept este perturbat actul didactic? Cine o apără pe această doamnă care își desfășoară activitatea într-un mediu adaptat bugetului mic? Știe cineva de la ce oră se scoală, dacă face naveta, dacă face focul la școală, dacă dă cu mătura după terminarea programului, dacă duce pachețel unor copii sărmani și se luptă să îi ajute, deoarece acasă nimeni nu o face? Noi nu avem zile proaste, nu avem voie să ridicăm tonul, nu avem voie să ne supărăm, suntem doar roboți. În fiecare zi toți greșim cu ceva: cu privirea, cu vorba, cu fapta. Ne revenim și încercăm să fim mai buni. Să nu exagerăm când nu este cazul! Rog sindicatul să sprijine cadrele didactice, iar directorii să prezinte realitatea! Aceste traume lasă urme adânci!”

„absolut nimeni nu o apără pe învățătoare! Umilință publică! Aroganță! Să dai cu ușa de perete și să intri așa….ca ești tu ministru!”

„A apucat-o și pe tanti aceasta boala descinderilor, precum fosta de la sănătate. Trambițe, surle, spectacol de prost gust, nicio soluție. Doar lamentări. Păi, tanti, tu personal ești responsabilă de situația din educație, tu și cu acoliții tăi politici! Întâi vino și fă condiții pentru profesori, motivează-i financiar, apoi, și doar apoi, vino cu pretenții. Încă o dată mă conving ca PNL = PSD = aceeași mizerie!”

„Măi tanti, că altfel nu pot să îți spun, te auzi ce spui de față cu elevii și cu presa care cu ce drept intră peste un cadru didactic? Ești lipsită de substanța cenușie și de tact! Rușine! Mizerii la nivel înalt!”

„Ce a vrut doamna Ministru să demonstreze cu aceste……? Ceva bun, nu cred. Cum să intri cu camerele direct în sala de clasă, cum să-l înjosești atât pe acel cadru didactic? Se presupune ca este pentru noi, nu împotriva noastră.”

„Un pic de imagine nu strică niciodată. Urâte scenele cu d-na ministru.”

E penibil să stai să asculți pe la uși…”

„Nu știu alții ce simt, dar mie mi-a fost milă de învățătoare…Nu aș dori să mai fiu tânără profesoară în aceste vremuri… Încep să-i înțeleg pe absolvenții de liceu care optează pentru facultăți ce-i pregătesc pentru alte profesii, nu pentru a fi cadre didactice… Îmi pare tare rău pentru generațiile următoare…”

„Oribil! Ministra nu are voie să se comporte astfel! Ce vrea să demonstreze?”

„Nu are voie să facă așa ceva și nu trebuie lăsată să creadă în astfel de jupâneli.”

Doamna ministru a încălcat grav regulamentul școlar. Și a dat dovadă și de lipsă de moralitate și de proastă creștere: nu se ascultă pe la uși și nu se intră cu așa-ziși ziariști (care habar nu au că fac ceva ilegal, pentru că nu sunt profesioniști, ci doar niște presari) peste cadrul didactic în clasă, în timpul orei fără aprobarea conducerii și acordul cadrului didactic… dar așa este când vrei doar să arăți că îți bați joc de regulamente și de oamenii din învățământ…”

„pe mine mă surprinde ca doamna ministru o ,,ceartă” pe învățătoare de față cu elevii…. lipsa de tact pedagogic, și lipsa de bun simț.”

După ce i-a beștelit pe doi dintre primarii PED-iști ai localităților prin care a trecut luni, 14 ianuarie a. c., Anisie a adresat primarilor din UAT-urile din România o Scrisoare deschisă. Prin care le pasează pisica omorâtă de Guvern – prin alocarea pentru Educație și cercetare a doar… 2,7% din PIB – d-na ministru face un apel pentru „asigurarea finanțării complementare pentru educație să fie o realitate concretă”, declarând că „România are nevoie de un sistem educațional bine finanțat, în care elevii să învețe cu drag, în condiții optime, iar profesorii, folosind noile tehnologii, să aibă acces la toate resursele materiale necesare bunei desfășurări a activităților în școală.”

Le mai spune, că n-o doare… tastatura și n-o doare nici gura (!) că „Guvernul și-a făcut deja datoria de a majora bugetul pentru educație în 2020 și de a finanța ceea ce legea ne obligă să finanțăm: salariile, sporurile, indemnizațiile, pregătirea profesională, evaluarea periodică și cheltuielile cu bunuri și servicii educaționale”, reamintindu-le că „investițiile, reparațiile capitale, consolidările, subvențiile pentru internate și cantine, evaluarea periodică națională a elevilor, bursele elevilor, toate acestea trebuie finanțate de către autoritățile publice locale, prin finanțarea complementară”, (conform prevederilor art. 105 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare).

Propunând un „restart în finanțarea educației”, Anisie face un Apel către primari pentru „asigurarea unei finanțări corespunzătoare a educației în bugetele pentru anul 2020”, afirmând că „o școală bună are nevoie de susținerea unei comunități căreia îi pasă. Investiția în grădinițe, școli și licee înseamnă investiția în copii, în viitorul comunității locale.”

P. S.: Din ciclul verbal: „decât să taci, și să creadă lumea că ești prost, mai bine să vorbești, spulberând astfel orice îndoială…”

Imagini și vorbe sugestive despre idealul femeii de succes în politica liberală:

Sub genericul „Terapia prin râs, începe printr-un… surâs”!

2012: Când părinții nu-s acasă…. Alina Gorghiu a fost protagonista unui incident hilar în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2012.

2008Raluca Turcan nu își (re)cunoaște vârsta… sau nu știe să numere!?

Relația cu năbădăi dintre Orban și Turcan


Sursa foto copertă

Marfar – Las-o bă că merge așa (OFFICIAL VIDEO)

Taxi – Strada mea c-un singur bec

AlteCOMENTARII ale unor postaci, la fel de indignați de comportamentul incalificabil al d-nei Anisie:

„Probabil mulți s-au simtit răzbunați de atitudinea ministrei: au avut profesori care le vorbeau urât atunci când nu știau lecția sau nu își făceau temele. Puțini însă știu că ministreata a încălcat legea, tulburând ora deoarece în cazul de față nu se auzeau cuvinte urâte ci spuse cu un ton mai apăsat, pentru a fi luată în seamă. Nimeni nu a întrebat câți copii sunt în clasă: erau 25 (Art. 63. – c) învățământul primar: clasa cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25). Propun ministretei să țină o ora model pentru cadrele didactice din preuniversitar și apoi să verifice dacă i-a fost respectat modelul: tema și disciplina în conformitate cu specialitatea dansei.”

„In cazul ăsta și ministresa și trupa de la protv au încălcat legea. Învățătoarea ar trebui să le facă plângere penală tuturor. Nici acceptul directorului nu este legal, fără acceptul învățătoarei. Din păcate nu se autosesizează organele și nici biata învățătoare nu o să depună plângere. De aia au ales o școală din rural, șanse mici să se revolte cei implicati.”

„ministresa, o tzoapa parvenită, tulburată și amețită de înălțimea funcției! Oamenii inteligenți, culți și educați își păstrează bunele ,,manere” și bunul simț, indiferent de poziții și împrejurări!”

„Are școala făcută pe lângă Petrov. Și ea a fost consiliera la Cotroceni pe vremea consumatorului, adică tot un fel de Pufuleț care mai întâi s-a uitat pe gaura cheii. Acum toate țoapele parvenite din PDL sunt liberale cu staif.”

„Aceasta imbecilă este politruca nemernicului de la Cotroceni, alt politruc! Dar de ce vă enervați, asta a-ți vrut, asta ați căpătat! Asta-i „guvernul meu”!”

„O țață. Jalnică prestația acestei ministrese cu aspect de precupeață și comportament de mahala. Asta e tot ce poate PNL/ dreapta? Rușine!”

„Dar de când ministrul face inspecții profesionale însoțită de televiziuni? Este obligatoriu să aflăm cine i-a ordonat să ia și televiziunea după ea. O fi Sică, o fi Verner, ca doar guvernul este al lui? Aștept reacția lui Verner, mai ales că se laudă că pe lângă alte îndeletniciri a fost și inspector școlar.”

„e o concurenţă acerbă între pesedea şi penelea în ce priveşte promovarea celor mai detestabile specimene în funcţii publice de uriaşă importanţă pentru societate, pentru viitorul ei. Azi, câştigătoare detaşată este cotoarba penelicilor, ministreaţa învăţământului, asinie. Cu specimene subumane de genul ăsta, România se îndreaptă, cu paşi din ce în ce mai iuţi, spre comuna primitivă. Mulţumită acestei nenorocite şi altor dejecţii umane asemănătoare, în curând, copiii noştri vor folosi, în loc de creioane, bâte de import (pădurile româneşti fiind deja istorie)…”

„Și ce? La așa fost dascăl, actual Președinte, așa ministră la învățământ. Domnilor lideri de sindicat ai învățământului și colegi ai domnișoarei învățătoare este de azi Grevă generală de solidaritate cu colega dumneavoastră până la demiterea sau demisia ministrei Monica Anisie? După ce este atât de greu să găsești persoane dispuse să facă apostolat de dascăli la țară, îi umilește o închipuită și nesimțită? Și ne mirăm ca unii de vârsta ei părăsesc România să devină sclavi pe plantație în Spania, sau servitoare în Italia la bătrâni neputincioși! Domnule Orbán Ludovic ieșiți pe post și cereți-i iertare domnișoarei învățătoare în numele guvernului al cărui șef sunteți. Știu din familie că dascălia înseamnă vocație, adică perseverență, multă răbdare și dragoste de copii. Severitatea nu le exclude, ci le completează. Multe bumbăceli am luat de la mama până când, la liceu, a început să-mi fie dragă școala. Sper să-mi publicați revolta.”

„Urât. Orice înseamnă acțiuni cu cameramanii după tine, înseamnă figurație și ipocrizie. Mai ales dacă o faci cu o învățătoare amărâtă, dintr-o localitate din provincie.”

„Individa asta fără elementarii 7 ani de acasă, fără dragoste față de elevi și profesori, dornică doar de imaginea proprie și cu dorința de a distruge ceea ce a mai rămas din învățământ vrea sa implementeze România educată a liderului maximo?? 🙂 🙂 Bună gluma pndl! (PS Draq vă mai votează!)”

„Obisnuita să asculte telefoane, să tragă cu urechea la vecinii de scară, țața de la colțul ministerului face pe ascultătoarea pe la uși, geamuri și toaletele școlilor patriei. Cât de țața poți să fii ca să te comporți așa? Câtă incultura didactică și legislativă trebuie să posezi ca să dai buzna în școală cu televiziuna după tine pentru a face senzație de cea mai proastă calitate. Potrivit legii, directorul unității trebuia să-și instiinteze profesoara ca metressa urmează să-i facă o vizită în sala de clasă. Dacă învățătoarea avea sânge în instalație, conform legii, o scotea afară din clasă. În atare situație pasibili de pedeapsă sunt direcorul școlii, metress. Oare imaginea învățătoarei nu contează. Și pentru acest aspect trebuie acționată in judecată.
Ps. Când țoapele și fufele ajung în funcții de conducere, ele fac ce știu mai bine să țopăie și să se facă de tot rahatul. Asemenea ministru este o pată de cacao pe obrazul și așa pătat al învățământului. O demisie de onoare ar fi cea mai bună variantă. Dar poți cere unei țațofufe așa ceva?”

„Atitudinea ministresei este tipică pentru cei care nu știu cu ce se mănâncă funcția pe care o dețin. Habar nu au despre ce este vorba și atunci recurg la acțiuni care fac spectacol, dar fără nicio utilitate practică. Iar când un ministru, în loc să facă strategii, să cerceteze care sunt marile probleme ale sectorului, să găsească soluții pentru rezolvarea acestora, să urmărească aplicarea masurilor luate deja, ascultă la uși, își dă cu părerea într-o chestiune pentru care nu este calificată, ce de educatoare/ învățătoare, de exemplu, arată cât de puțin calificați acești indivizi pentru funcția pe care o ocupă. Este ceva de genul ”Mircea fă-te că lucrezi”.”

„nu cred că învățătoarea decisese că elevii să meargă la toaletă în papuci, așa făceau probabil elevii de la toate clasele, și nici nu văd vreun abuz emoțional în asta. Văd ca ai o problemă cu empatia sau cu lipsa ei: cine își consideră copilul abuzat emoțional la școală, are destule pârghii să intervină, ca și optiunea de a-si trimite copilul la școli private ca să înțeleagă cam cât costă un învățământ pe placul său.
Cred că învățământul este singurul domeniu din această țară în care se pretinde calitate premium pe câțiva firfirei. Eu zic să ziceți mersi cu ceea ce există acum, fiindcă la salariile mai mici decât ale angajaților de la supermarket o sa vedeți în curând ce va fi.
O societate primește întotdeauna ceea ce merită, iar în materie de învățământ și educație merită exact atât cât a investit. Știu, nu sună plăcut, dar ăsta este capitalismul: puțin plătești, puțin primești! Așa că mai ușor cu vaietele și intrebati-va cum să faceți ca absolvenții cei mai buni ai universităților să fie din nou atrași de învățământ. Altminteri în curând o să empatizati doar cu pensionarii și suplinitorii.”


„Doamna Iulia Popovici a analizat Mesajul transmis de Ministrul Educației de Ziua Culturii.

Citez din articol/FB: „Lansăm invitația ca în toate școlile din România, fiecare copil să citească 20 de minute pe zi” – a doua propoziție e atributivă, nu se pune virgulă între substantivul determinat și atribut sau atributivă; dacă fraza i se părea prea lungă, trebuia pusă o primă virgulă între „ca” și „în” (izolînd complementul de loc anteplasat; construcția conjunctivală e „ca să” și nu poate fi separată prin virgule).

„Totodată, îi invit pe cei mari, fie că sunt părinți și bunici să se alăture copiilor și să citească împreună, încă 20 de minute acasă” – după „bunici” e nevoie de o virgulă, acest tip de structuri cu „fie” (nu toate) sînt în mod flagrant apoteze (explicație non-necesară a termenului anterior), care se izolează prin virgule.”

Restul il găsiți la link-ul:

https://www.antena3.ro/actualitate/educatie/ministrul-educatiei-profesoara-de-romana-acuzata-ca-a-chinuit-limba-materna-chiar-de-ziua-culturii-554802.html

 

6 gânduri despre “Mărgicile pe care le produce în serie Monica Anisie, ministrul Educației! (I)

  1. Sistemul de învăţământ, din păcate, nu reuşeşte să avanseze datorită unor miniştri care aplică ziua ce visează noaptea. Şi această doamnă, la fel ca predecesorii dumneaei aflaţi la un moment dat pe aceeaşi funcţie, face tot felul de gafe, nu se implică în rezolvarea problemelor pregnante ale sistemului, nu cunoaşte realitatea de la clase, nu conştientizează colapsul în care se află multe şcoli. Dar… cu presa după noi, ne facem cunoscuţi, iar celebritatea nici nu mai contează dacă e pozitivă sau negativă.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru vizită și pentru gândurile d-stră.
      Cele ce s-au întâmplat în urmă cu doar câteva zile, exprimă criza de idei și de soluții a celei ajunsă ministru al educației – absolut din întâmplare!
      Asta se întâmplă atunci când interese pretins „superioare” le subordonează pe cele naționale. Și când, dorința – refulată atâta vreme – de a avea „Guvernul Meu” – dă asemenea… rateuri.
      Să nu ne pierdem speranța. Se poate și mai rău…

      Apreciat de 2 persoane

    1. Spectacolul oferit cu generozitate de către madam Anisie este fără precedent în istoria ultimilor 50 de ani de învățământ românesc. Cel puțin eu nu am auzit / văzut să se mai fi întâmplat așa ceva.
      Este o vorbă care se potrivește cazului în speță: „de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere”!
      Partea neplăcută este că d-na ocupă funcția de ministru, nu este o precupeață de rând!

      Apreciat de 2 persoane

      1. Isprava acestei „doamne” a ajuns şi pe la mine. Nu m-am mirat deloc. Genul ăsta de „inspecţii” se practică de multă vreme! Am avut şi eu una, doar că eu am limbuța ascuțită şi frică: ioc! Hai să-ți spun! Vineri. A doua zi de şcoală. Ora de la 12- 13. Elevii mei toți prezenți. Restul claselor!? Cam pustiu! Ei, pe la jumătatea orei, se deschide uşa şi mă trezesc cu bărbat în clasă urmat de directoare şi înc-o femeie. Pe un ton nepermis (pentru urechile şi statutul meu!) de ridicat şi poruncitor mi-a cerut să-i raportez….mă rog, n-are importanță! Ei, şi dacă el a crezut că îs „siderată” ca m-a onorat cu augusta lui prezență, am început şi eu, pe acelaşi ton, să-i dau o lecție despre cum se intră într-o încăpere: se bate la uşă, intri, saluți, te prezinți şi îți ceri voie să deranjezi…apoi, i-am invitat pe toți trei dincolo de uşă! Scurt pe doi! Am băgat de seamă ochii îngroziți ai bietei directoare😅! Când am terminat ora, m-a sunat verişoară-mea, directoare la altă şcoală, şi printre hohote de râs m-a întrebat ce dracu’ am făcut şi dacă ştiu pe cine am dat afară din clasă! Aşa am aflat că am avut onoarea să-i educ pe doi dintre cei mai „temuți” inspectori! Întâmplarea a făcut înconjurul tuturor şcolilor din județ! Cei doi au mai încăput înc-odată pe „gura” mea, dar asta e altă poveste…
        Sper că nu te-am plictisit…

        Apreciat de 1 persoană

  2. Cornelia

    Eu, de la prima vedere si, mai ales, de la primele sale cuvinte, am declarat ca aceasta femeie nu este potrivita pentru acest post.
    Ea fsce parte din pleiada de profesori scoliti in ultima pop erioada ceausista, cand, deja, invatamantul era in curs de degradare. Ptin urmare, ramasa in invatamantul preuniversitar, nu avea cum sa raspunda la prea multe asteptari.
    Imi pare rau sa o spun, dar nu este prea departe de Dancila. Este foarte sfatoasa, dar nu cunoaste prea multe despre aceasta ramura. Nu are viziune de ansamblu. Nu cunosste invatamantul universitar, cu regulamentele sale (scoli doctorale, CNADTCU, ARACIS).
    O fi fost vreo functionara in acel minister, dar nu are capacitatea de a conduce acest minister.
    Eu as cere inlocuirea ei imediata din aceasta functie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.