Ne ducem toţi Serghei Esenin Ne ducem toţi câte puţin, mereu,  Către-un liman de tihnă şi-mpăcare,  Poate curând va trebui şi eu Bulendrele să-mi strâng pentru plecare. O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri! Şi tu, pământ! Şi voi, câmpii ca marea! În  preajma sorocitei adormiri Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea. Pe lumea asta am iubit …

Continuă să citești Ne ducem toţi – de Serghei Esenin