În ce consta unicitatea ofertei educaționale a Liceului „OLTCHIM”

Motto: Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. (1 Tesaloniceni 5 : 21-22)

Este suficientă o măciucă la un car de oale! Ceea ce – în cazul distrugerii liceului Oltchim – s-a dovedit a fi foarte adevărat. A fost de ajuns ca „măciuca” reprezentată de interesele primarului Mircia GUTĂU (și ale cetei de nevolnici, simpli acompaniatori / ridicători de mâini în Consiliul local, care-i țin hangul, asigurându-i astfel o majoritate favorabilă împlinirii tuturor pohtelor sale funciaro-financiare!), să se intersecteze cu lipsa de responsabilitate managerială a conducerii prea plecate a Inspectoratului școlar județean Vâlcea.

Și, aproape fără niciun efort, în vreo jumătate de an – dându-și mâinile pe deasupra muribundului cu anasâna – Primăria Râmnicu Vâlcea și Inspectoratul școlar județean au reușit să treacă în neființă ditamai liceul. Fără nicio remușcare și fără niciun fel de teamă de posibilele consecințe pentru fapta lor. C-așa-i politichia pe la noi!

Degeaba au bocit unii cu lacrimi de crocodil, degeaba s-au făcut alții foc și pară și au vorbit în doi peri… cerându-i lui muiercea să se întindă doar cât îi e plapuma! Degeaba au stat unii cu ochii în patru, în încercarea de a-și salva agoniseala. Cât ai bate din palme, ăl mai tare din parcare i-a redus la același numitor, lăsându-i mofluzi și cu buza umflată!

Și, de conivență cu inspectorul școlar general, le-au vândut gogoși otrăvite până-n ultima clipă a existenței lor juridice! Degeaba s-au mai astenizat unii, zadarnic s-au văicărit alții! Cine ar fi trebuit să se căineze pentru tot răul pe care l-a făcut, n-a făcut-o niciodată!

Numai că minciuna are picioare scurte! Iar adevărul, care are picioarele mult mai zdravene și mai lungi, o prinde ușor din urmă! Cum o să se întâmple și în acest caz.Așa s-a întâmplat și în cazul demantelării liceului OLTCHIM prin „divizare totală”. Liota de băsnuitori și caruselul lor de minciuni au intrat în… retrograd!

A venit vremea în care ADEVĂRUL TREBUIE SĂ TRIUMFE! Să iasă la suprafață precum untdelemnul! Fără tăgadă și fără loc de-ntors! Încet încet, toate minciunile scoase la plimbare pe corso de I.Ș.J. Vâlcea și de Gutău își vor da obștescul sfârșit. Chiar dacă… mortul de la groapă nu se mai dezgroapă, adevărul gol-goluț trebuie înfățișat public! Cu toate riscurile și în pofida tuturor amenințărilor – voalate sau directe – la care am fost / suntem supuși.

Veniți de luați lumina… adevărului!

Inițiem un ciclu de articole prin care încercăm să restabilim adevărul în ce privește desființarea liceului Oltchim. Dovedind astfel că acest lucru nu trebuia să se întâmple. Dacă trebuia să fie desființat atunci vreunul dintre liceele tehnologice din municipiu, Liceul Oltchim era ultimul dintre cele care s-ar fi putut afla într-o asemenea situație. Cu o singură condiție, însă: să nu fi prevalat interesele „comunității” politice care gravitează în jurul lui Gutău (PSD – PER – ALDE), precum și dorința maladivă a acestuia de a le satisface cu orice preț! Chiar cu prețul desființării unui liceu fanion și viabil; inclusiv cu acela al nesusținerii hotărârii sale autocrate prin niciun fel de argumente pertinente. Doar pentru că astfel au condiționat UPIȚ-ii acceptarea de către ei a efectuării schimbului de imobile, care le-a fost propus de către Gutău (urmând să „renunțe” la imobilele celor două foste unități militare, contra celui al liceului Oltchim)! Ca și cum într-o asemenea „tranzacție” imobiliară ar mai fi contat părerea celui vinovat de neutilizarea rațională a imobilului care îi fusese încredințat în administrare delegată de către ministerul educației (vreo 26 de hectare de teren și construcțiile aferente)! Minister care nu trebuia să facă altceva decât să constate neîndeplinirea de către Universitatea din Pitești a condițiilor stabilite prin H.G. nr. 918/2008 și să propună guvernului ca să dispună altă modalitate de folosire a acelui imobil.

Deși (doar aparent) tardive, aceste argumentele irefutabile – pe care se întemeiază concluziile la care vom ajunge – trebuie să fie cunoscute. Pentru a o face, o să utilizăm doar date oficiale, realizând o prezentare obiectivă a unei stări de fapt. Așa cum era aceasta în anii 2017-2018.

Calificările profesionale din Tabelul de mai sus sunt un asemenea exemplu de profesionalism și de adaptare a ofertei educaționale a liceului la rigorile pieței forței de muncă din județ / regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia.

Calificări „unice în municipiu”, precum: tehnician electromecanic (clasa a IX-a, liceu), bucătar (clasa a IX-a, învățământ profesional), ospătar (chelner) / vânzător în unitățile de alimentație publică (clasa a XI-a, învățământ profesional), sunt câteva asemenea exemple.

Calificări „unice în județ”, precum: operator în industria chimică anorganică (clasa a IX-a, învățământ profesional), confecționer produse textile (clasa a X-a, învățământ profesional), tehnician în industria textilă (clasa a XII-a, seral), tehnician proiectant în construcții de mașini (anul I, învățământ postliceal), tehnician controlul calității produselor agroalimentare (anul I, învățământ postliceal), maistru pentru tehnologia chimică anorganică (anul I, maiștri), tehnician controlul calității produselor agroalimentare (anul II, învățământ postliceal), maistru pentru tehnologia chimică anorganică (anul II, maiștri), nu aveau echivalent în altă unitate școlară vâlceană.

În acest FILM avem ocazia ca – în premieră – să (re)vedem (la propriu!) clădirea în care au funcționat LABORATOARELE, destinate însușirii de către elevi a tainelor unora din meseriile pe care le puteau deprinde elevii care frecventau liceul Oltchim. Precum și dotările existente în fiecare din aceste spații școlare.

Pentru că, acolo unde i-au purtat vânturile și valurile schimbării cu orice preț, elevii noștri s-au dus în unitățile dobânditoare – în majoritatea cazurilor –pe un teren școlar… virgin! Pe o adevărată… terra deserta! Fără dotări, fără spații adecvate și suficiente. Și fără voința dobânditorilor de a prelua baza materială aferentă profilelor / domeniilor / calificărilor profesionale cu care s-au trezit în curte! Sau fără voința celor responsabili de a le fi… repartizată / dată! Fără să-i întrebe nimeni de… bună ziua! Sau fără posibilitatea ca niște conduceri de școli, „alese” pe altfel de criterii decât cele de competență managerială, să poată spune… NU, atunci când era cazul! Și să argumenteze de ce… NU se putea prelua de către ei un anumit domeniu de pregătire, sau o anumită calificare profesională!

Așa ceva nu s-a întâmplat; deși – așa cum o să vedem – în unele din cazuri trebuia să se întâmple! Fiecare a înghițit pe nemestecate ce i s-a vârât în plisc. Deoarece sperietura produsă de anatema care plana asupra propriei sale existențe, a fost mai mare decât atenția pe care ar fi trebuit să o aibă față de ce le vârau alții în bătătura educațională. De aici a provenit și imposibilitatea asumării de către ei a responsabilității pentru asigurarea unui învățământ de calitate pentru noii sosiți. Pe care – unii dintre dobânditori – nu aveau unde să-i cazeze, din cauza puținătății și precarității spațiilor școlare de care dispuneau. Nu mai vorbim despre lipsa acreditărilor (pentru unele domenii și calificări astfel… dobândite!), sau despre inexistența unui minimum de dotări a spațiilor lor școlare, obligatorii pentru însușirea alfabetului unor meserii. Pentru că se desființase un liceu tehnologic, care asta făcea în toate spațiile sale școlare: prin dotările existente în cabinetele și laboratoarele de specialitate, asigura deprinderea de către elevi a unor meserii! Ceea ce unii dintre dobânditori nu mai puteau face, că nu aveau nici… UNDE, nici… CU CE! Deși i-au umplut pe toți de asigurări că… DA! Și IȘJ-ul Vâlcea și ministerul educației au fost asigurate oficial că… totu-i bine!

În materialul VIDEO de mai jos sunt prezentate spațiile de învățământ care existau în Campusul liceului OLTCHIM.

Ca să realizăm – măcar acum, dincolo de ultimul ceas – la ce bază materială performantă s-a dat cu piciorul, fără nicio remușcare. Doar ca niște mâini hrăpărețe să poată să apuce cele 26 de hectare de teren, deținute în administrare delegată de către Universitatea din Pitești, în imobilele (teren și construcții) a două foste unități militare din oraș.