Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Caii liberi În galop prin viaţa mea Ei străbat un drum de rai Şi nu-mi pot imagina Lumea asta fără cai. Caii liberi alergând Neloviţi de bici şi fier, Cerul trag peste pământ Şi pământul trag spre cer. Când se-aud din zări venind Ninge pe pământ cu flori, Caii …
Continuă să citești Caii liberi – de Dan Verona
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Amintire Pe dealul de podgorii, roş, cădea, În poala serii, soarele încins. Gemea amurgu-n brâu de flăcări prins Şi ca un om bolnav se zvârcolea. Pe drumul alb cu …
Continuă să citești Amintire – de Zaharia Stancu
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco În oraşul cu trei sute de biserici În oraşul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna... Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?... Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?... Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, …
Continuă să citești În oraşul cu trei sute de biserici – de Ion Minulescu
Moartea lui Fulger În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinţi şi-n capul gol, Răsare, creşte-n zări venind, Şi zările de-abia-l cuprind, Şi-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Şi ţine-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi - Atâta semn de la război, Şi-a fost …
Continuă să citești Moartea lui Fulger – de George Coșbuc
Fluxul memoriei I Din câte se-ntâmplarã, nu pot să uit nimic, Chiar dacă ochiul palid al lunii mă îmbie; Ca arborii din iarna cețoasă mă ridic Și-mi scutur amintirea - zăpada mea târzie. II Cu zbor de păsări, anii se reîntorc din zare. Îi recunosc - și totuși, ce mulți sunt anii mei, Sau poate …
Continuă să citești Fluxul memoriei – de A. E. Baconsky
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Tîrziu, în noapte, la grădină... Şi tot oraşul întrista, Fanfara militară. Plângeam, şi rătăceam pe stradă În noaptea vastă şi senină; Şi-atât …
Continuă să citești Fanfară – de George Bacovia
Septembrie Suflet al meu, ce faci acu,Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate,Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat,În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul tăuÎl mai pândesc, poate, şi-acum;O stea sclipind prin nori de fumTârziilor păreri de rău. Mai jos …
Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu
Vară târzie Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară, vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor. Parca văd cum plecai pe nisip – strigau, strigau şi piereau în septembrie mâinile tale. Nu mai ştiu ce-a urmat după tine. Poate un gol, poate păsări sau vânt. Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea, până când într-o …
Continuă să citești Vară târzie – A. E. Baconsky
Voiam să rămân în septembrie de Nina Cassian Voiam să rămân în septembriepe plaja pustie și palidă,voiam să mă-ncarc de cenușacocorilor mei nestatorniciși vântul greoi să-mi adoarmăîn plete ca apa-n năvoade; voiam să-mi aprind într-o noaptețigara mai albă ca luna,și-n jurul meu – nimeni, doar mareacu forța-i ascunsă și gravă; voiam să rămân în septembrie,prezentă …
Continuă să citești Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian
Haina mai mult este privită decât persoana cinstită Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul …
Continuă să citești Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann
Periegheze 