Scurt pe 2 și 1/4: Celor dornici de senzații… fierbinți, le recomand să (re)citească poezia ZDREANȚĂ. Astfel vor înțelege mai ușor despre ce este vorba în acest material… pilot. Ca să nu fierbeți degeaba în… suc propriu, vă mai spun că tot despre niște furtișaguri este vorba. De data asta, din cotețul virtual al existenței noastre. Despre pedeapsa pe care o merită acești ciorditori cu tastatură, o să combatem altădată.
„ʼAi la” network cu grăbire / Să mai punem… de-o șutire!
Mă tot întrebam de la o vreme ce-i cu afluxul ăsta de super inteligenți din blogosferă, inși / inse care reușesc să producă zilnic un număr aproape infinit de materiale – pretins personale (fără ghilimele, fără citarea/ indicarea vreunei surse, fără existența vreunui link care să ducă la vreun arhetip etc.). Persoane care abordează nonșalant toate domeniile posibile și imposibile, de la agricultura primitivă la… spectroscopia radiației gamma! De la microelectronică la domeniile de vârf RF MEMS (microsisteme de radiofrecvenţă) şi fotonică! De la oină la tehnologii de vârf din domeniul înarmării! Fără să dea cuiva de gândit despre CE și – mai ales – CUM se pot întâmpla toate acestea. Mai mult decât atât, asemenea personaje super… productive/ creative, sunt urmărite/ asaltate de cohorte de cititori/ admiratori, dornici să soarbă cu nesaț și cu promptitudine roua și nectarul care picură din asemenea minți super prolifice și super inteligente, cu pretenții de universalitate. Și care, pentru această atât de largă deschidere spre… infinitul cunoașterii, sunt și recompensate pe măsură. Cu like-uri fără număr și comentarii pline de recunoștință și duioșenie!
Rar mi-am consumat timpul pentru astfel de… creatori din copy-paste! Iar atunci când am făcut-o, le-am parcurs „creațiile” doar pentru a mă convinge de adevărul spuselor mele de mai sus. Constatând că metoda de bază a prolificei lor „creații” se baza doar pe… copy-paste, fără niciun fel de ingredient personal, adăugat acestei rețete! Și preluarea muncii intelectuale a altora! Dată astfel mai departe, drept o inestimabilă, proaspătă și originală contribuție la propășirea științei și tehnicii, artelor de orice fel etc. etc.
Repetarea din ce în ce mai des – de către unii/ unele – a acestui tip de comportament… haiducesc, m-a determinat ca, periodic, să iau atitudine. Nu direct, ci într-un mod… neinvaziv, creându-i preopinentului prins cu mâța-n sac posibilitatea să se replieze decent. Iar acolo unde rezultatele acestui demers erau… nule, am preferat să-l / s-o trec definitiv în uitare! Să-l / s-o las doar cetelor personale de admiratori, hămesiți de astfel de producții în serie.
Până în seara zilei de 27 ianuarie 2020, când obiectul activității mele de detectiv a devenit blogărița universală… Aila.
Motto-ul paginii acesteia este sugestiv pentru astfel de practici blogosferice… neortodoxe: Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi!
Așa cum se întâmplă în multe asemenea cazuri, Fotografia de copertă este șutită de pe facebook, fiind probabil imaginea unui manechin. Care apare pe o multitudine de site-uri.
ÎNTRE TIMP, ACEASTĂ FOTOGRAFIE A FOST SCHIMBATĂ CU IMAGINEA DE MAI JOS!
Lupul își schimbă părul, dar nu și năravul!?
De din vale de Rovine / Șparlim totul pentru tine!
Luni, 27 ianuarie 2020, am postat un comentariu la Materialul – distribuit de Aila în aceeași zi – Ai tu oare ochi și pentru ceilalți, (pe care am intuit că l-a preluat/ copiat de la alții).
Verificând rapid, am realizat că, într-adevăr… materialul era copiat! Fără indicarea vreunei surse! Spre „bucuria” unora dintre cei care o urmăresc, care o și felicitau spontan pentru… copiatură! Unii s-au grăbit să evidențieze „frumusețea” minunii de material, precum cel de mai jos, căruia Aila i-a răspuns cu miere-n… taste:
Minunat articol!
dininimapentrutine
Multumesc frumos! Cu mare drag va doresc o zi frumoasa si o saptamana cu spor!”
Am formulat un Comentariu decent, în încercarea de a o face să priceapă ceva. Și anume, faptul că munca intelectuală a altora trebuie să fie respectată, recunoscută și… prețuită! Că doar nu crește-n copaci! Pentru că doar astfel, la umbra MINȚII ALTORA, pot exista tot felul de… Aile!
„Fără mânie și fără supărare”…
Ar fi corect / ideal să indici și SURSA fiecăruia din materialele pe care le postezi pe pagina ta. Asta-i practica între… profesioniști!
De exemplu, materialul pe care l-ai publicat acum / aici, apare pe multe surse, precum:
https://dinamikro.blogspot.com/2014/08/dr-emoto-masaru-indiferenta-ucide.html
http://suntsanatos.ro/dr-emoto-masaru-indiferenta-ucide-2969.html
https://www.secretulcunoasterii.ro/experiment-uimitor-indiferenta-ucide-video/
https://www.latest.facebook.com/danielgaucan/posts/1274180216123636
etc. etc. etc………
Experimentul – Masaru Emoto’s Rice Experiment – este la adrese, precum”:
Comentariu care a și apărut pe pagină. Numai că, imediat după ce l-a perceput, Aila l-a șters! Reacție de hoțoman patentat, prins cu gâsca-n traistă! Dacă nu ar fi făcut-o, mi-aș fi văzut de treaba mea, lăsând-o pe „cucoană” (că nu știm cine se ascunde sub inocenta figură care ne privește din fotografia de copertă!), în admirația nepieritoare a luzărilor de serviciu, care-i linkuiesc în continuare furăciunile. „Procedură” incorectă, datorată concepției conform căreia… hoțul neprins este negustor cinstit!
I-am dedicat și postat un alt COMENTARIU, nițel mai aproape de… adevăr! Reacția Ailei a fost promptă, acesta fiind lăsat să apară pe pagina sa.
Iată-l: „Crezi că ȘTERGEREA COMENTARIILOR neconvenabile, care dau în vileag anumite practici… neortodoxe – cum ar fi însușirea muncii altora, fără să citezi sursa / sursele folosite – este una de laudă / mândrie!?
Este și cazul comentariului meu, postat în urmă cu doar câteva minute.
Procedând astfel, mă obligi să-mi reconsider atitudinea. Care o să constea în „dedicarea” unui ARTICOL, folosind exemplul celor care procedează ca tine. Cu TINE cap de listă…”
Simțind că… nu-i a bună, în seara zilei de 27 ianuarie a. c., Aila îmi trage un răspuns la șto! Cu explicații paralele cu fondul postărilor mele.
Iată-l, în toată splendoarea sa, așa cum l-a fătat autoarea (sau ce-o fi…): „Comentariu era in asteptare. Eu nu sterg comentariile. Acest experiment apartine Dr Emoto Masaru si era precizat acest lucru chiar in prima propozitie.Deci sursele sunt irelevante fiindca experimentul nu le apartine surselor mentionate de dumnevoastra.Nu am de ce sa mentionez surse ci doar numele omului caruia ii apartine experimentul. Va multumesc frumos pentru comentariu si va doresc o seara frumoasa!”
Și mai postează/ trimite unul, care sună a potențială și tardivă… resemnare: „Daca dumnevoastra ma considerati pe mine un CAP DE LISTA ce as putea eu spune. Accept si acest lucru.O seara frumoasa!”
După alte posibile frământări interioare, care este probabil s-o/ să-l fi încercat pe cel prins cu mâna-n site-ul/ blogul altuia, mi-a mai transmis un mail (al treilea!): „Am adaugat videoclipul.Nu am timp sa stau pe youtube si nu il stiam.Multumesc oricum.”
Ca și cum trebuia să-mi facă mie vreo concesie! Sau să-mi îndeplinească vreun capriciu!
Dacă tot suntem AICI, să terminăm cu acest material, care mi-a prilejuit comentariile de mai sus.
Partea de text, care începe cu… „Indiferența este cel mai mare păcat de pe pământ! Indiferenta se poate manifesta in chip divers pe foarte multe planuri: social, religios, familiar, politic, etc.”, împreună cu fotografia care o ilustrează, (vezi FOTO), au fost preluate… selectiv (!) de pe site-ul de mai jos!
Poezia aflată în continuarea textului se intitulează Indiferența și îi aparține d-nei MARIANA DOBRIN! Niciun link nu duce la poezie sau la autoarea acesteia. Mai dă de urmă poeziei / autoarei, cu asemenea profesioniști în ale… tastaturii!
Materialul Impulsivitatea mea este, de asemenea, preluat fără milă și îndurare! Luat cu anasâna de pe site-ul https://www.paginadepsihologie.ro/ unde se intitulează… Darul și înțelepciunea răbdării! Unde a fost postat pe 05.10.2017.
Site spre care nu îndreaptă niciun link! De unde a preluat și imaginea care-l ilustrează pe propria-i pagină!
Partea a doua a articolului, pentru care există un link Confesiunile unei impulsive Angela Naghi este preluată INTEGRAL (!) Fără să se facă vreo citare / trimitere, fără să lase impresia că ar fi vorba de… altcineva decât de… copiatoarea noastră! Articolul piratat, care îi aparține d-nei Angela NAGHI, a fost postat pe 14 iulie 2015! Ce s-o fi gândit mândreața cu ochi zburdalnici din fotografia de copertă (vorba vine, că cine știe ce… scorpie se ascunde în spatele acestei nevinovate fotografii!): după atâta vreme, materialul trebuie să fie din nou scos în lume, la aer curat!
Mai iau un alt articol la întâmplare, Koli, publicat pe 19 ianuarie 2020:
Pe care l-a luat – de asemenea – cu… japca, inclusiv FOTOGRAFIA care-l ilustrează, asezonându-l cu oarece link-uri publicitare, care duc la site-uri care valorifică produse pentru câini!
La sfârșit, pretinde că era o… poveste trimisa de Alina
Dăm o fuguță la materialul de la link-ul indicat de sursă, de pe acest blog. Și, ce să vezi… minune mare! Era o „poveste” scrisă de amia, publicată în… 3 septembrie 2013! Și care provenea tot de la… Alina! Cât de tare or fi suferit cititorii copiatoarei acum, când au aflat „povestea” lui… Koli, (care poate că este… oale și ulcele!), pentru care „bucurie” au dăruit-o cu 26 de like-uri! Chiar că merită efortul scriitoricesc al frumoasei din adâncurile blogosferei! Fraiereștenii din blogosferă de-abia așteaptă asemenea povestiri cu și despre… animale!
Trebuie doar să mai spunem că NU tu ghilimele, NU tu vreun citat din materialul furat integral. Păi, d-aia se îngrașă unii pe blog / facebook! Pentru că nu-i oprește nimeni. Și nu-i întreabă nimeni de… sănătate!
Fudulia mare… mămăligă n-are!
Articolul despre MĂMĂLIGĂ: începe cu un preambul, preluat integral (acesta existând în mai multe posibile surse): „Despre domnul Lorinel, de exemplu, n-ai cum să afli mare lucru iar colţişorul lui de facebook e singurul loc unde câţiva discipoli îi admiră arta. De acolo am şi preluat aceste imagini.” Link integrat în textul preluat, și care – între timp – așa cum puteți constata fiecare, nu mai duce… nicăieri!
Ăsta-i textul preluat, cu link-ul (inactiv!) integrat: „Despre domnul Lorinel, de exemplu, n-ai cum să afli mare lucru iar colţişorul lui de facebook e singurul loc unde câţiva discipoli îi admiră arta. De acolo am şi preluat aceste imagini. Cineva trebuia să ia iniţiativa. Cineva trebuia să spună lumii: iată, lume, un mic maestru al mălaiului.”
În schimb, o dată cu textul integral a preluat și fotografiile pe care le-a găsit la alte adrese decât cea indicată… aiurea! Pe care nu le invocă!
Iată mămăligile, postate chiar în ordinea în care le-a distribuit și Aila pe blog:
Să trecem și pe la „articolul” Lupu-i lup orice i-ai face! Textul este preluat integral – prin metoda verificată a… selectării (!) – de AICI. Fără nicio trimitere, citare etc. Luat cu japca! Asezonat cu o fotografie, preluată de la aceeași sursă. Este adevărat că textul / imaginea figurează și pe alte site-uri, dar asta nu-i ușurează misia căutătorului de comori, puse de alții pe facebook.
Este însoțit de o POEZIE, atribuită lui Vasile Zamolxeanu! NU tu link, Nu tu… NIMIC!
La materialul Aikido psihologic postăcioasa / –osul a luat din nou cu toptanul, fără nicio jenă! Cred că l-a luat de AICI, sau de pe oricare alt site pe care era postat.
La sfârșitul textului apare un nume stingher, fără link, fără NIMIC, fără să realizăm din context despre cine ar putea să fie vorba. Mihail Litvak, doar atât… sibilinic, nevoie mare! Pe care l-am înnobilat noi cu o asemenea legătură spre cartea lui cu acest titlu, apărută în limba română în 2016. Că o fi autorul textului, că o fi rudă cu nevasta / soțul vecinului de garsonieră al postacului… tăcere totală! Este adevărat că selectează doar… 17 dintre cele 19 „reguli pentru o viață de succes”, recomandate de către psiholog (le-a scos pe cele cu numerele 17 și 19: „17. Semnele maturității spirituale sunt abilitatea de a iubi și abilitatea de a face față singurătății” și pe „19. Nu știu drumul spre succes. Dar știu drumul către eșec – este dorința de a fi plăcut de toată lumea.)”
În rest, ca pe orice asemenea… blog de vânzări de mărfuri, doar reclame pentru ace, brice și… carice, lame și chiloți de dame! Chinoroz și piei de cloșcă!
Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor!
Semințele viselor noastre, material postat pe 25 ianuarie a. c., are tot astfel de hibe! Un link răzleț, postat la sfârșitul materialului, duce spre un site ( Visul….o sămânța), din care a… altoit ultimele 3 (trei!) alineate (era să scriu… semințe ale gândirii altuia!)! Integral, fără nicio modificare!
„Aila” nu ne spune (vorba vine, că nu ăsta-i stilul pe care-l folosește!) care-i SURSA de proveniență a primelor două alineate ale materialului, care nu există la sursa indicată. Ne-am putea gândi că reprezintă sforțările minții treze a acesteia. Daʼ de unde! Cele două alineate au fost preluate integral din articolul Care este prețul unui vis împlinit? (fiind rășluite fără milă alineatele 1 și 4 ale acestuia!), articol care îi aparține d-nei
Încurajați-vă unul pe altul, zi de zi! Prima parte o găsim în unul din articolele d-nei psiholog-psihoterapeut Marina Sasu, în articolul intitulat Încurajarea: Curajul de a fi Imperfect. Articol care datează din… 20 iunie 2013, de la care a preluat și fotografia care-l ilustrează.
La paşa pleacă un nabab, / Cu contul plin, cu graiul slab
Pe 27 ianuarie, după diferite materiale referitoare la vânzări de solduri, mai postează unul, intitulat pompos Abu Dhabi. La care există un link – mergi in Abu Dhabi cu Karpaten – care duce la o agenție „turoperatoare din România, specializată în organizarea de pachete și servicii turistice complexe…”. Unde există o pagină cu… prețuri și termene ale unor excursii! Pagină care nu are nimic de-a face cu textul materialului distribuit de Aila. În text mai există un link cu Burj al Arab care duce la un videoclip despre Dubai: 15 Things You Didn’t Know About Dubai.
De observat că nici unul dintre link-uri nu duce spre locul minune de unde a fost preluat textul care prezintă mirificele locuri pe care – cu atâta patos – le recomandă Aila spre vizitare.
Un blogăr scrufulos, STICRI își permite să facă „O mica observatie”, atunci când îi scrie că, „Burj Khalifa este in Dubai, emiratul vecin, nu in Abu Dhabi (aprox. 150 km distanta).” „Observație” la care primește un răspuns mieros, dar… aiuritor: „Aveti dreptate dar articolul apartine unei companii de turism si eu nu il pot modifica iar de atras atentia nu vreau ca nu stiu cum interpreteaza.Va multumesc frumos si va doresc o zi frumoasa!” Iar dialogul celor doi continuă pe un ton specific atmosferei dintr-o mănăstire de maici, vecină cu una de… taici! Urmăriți-l până la capăt, că merită!
Așa, deci! Articolul – ne spune cu sfioșenie Aila – aparține altcuiva, la care nu putem ajunge cu bruma de mijloace pe care le indică! Așa că – din nou – ne-am luat noi libertatea de a căuta și ajunge direct la… sursă!
Așa am aflat că… Aila l-a preluat INTEGRAL de AICI, de pe site-ul AGERPRES! Punând laba pe un material de ultimă oră al acestei Agenții de Știri, (deși pretindea că aparține unei… „companii de turism”!), articolul fiind postat chiar în ziua când precupeața de gratuități l-a înhățat! Cu fotografiile care-i ilustrau, cu TOT! Precum migratorii din evul mediu timpuriu, Aila a pustiit tot pe unde a trecut!
Și după doar o singură… sforțare, l-am găsit! Ce agenție de turism, ce supărarea acesteia/ acestora! Doar vorbe de clacă, menite să lanseze o perdea de fum, care să-i permită furului să se piardă-n… ceață! Exact așa cum – în poveștile copilăriei noastre – procedau Muma pădurii, Baba Cloanța, sau cum se mai numeau arătările/ hârcile astea fără chip, care ne strecurau teama în oase!
Am putea continua la… infinit. Ne oprim aici, considerând că am demonstrat ceea ce era de demonstrat.
Cred în îndreptarea păcătosului… dacă și el vrea!
S-ar putea ca – după parcurgerea acestui material – marea producătoare de TEXTE luate de la alții să mai piardă din turație! Și din „admiratori”. Nu ar fi rău dacă s-ar întâmpla așa. Deja ieri – marți, 28 ianuarie 2020 – nu a postat decât o… poezea și câteva materiale publicitare! Care – încet, încet – încep să ducă… ab origine! Că o fi – sau nu – doar o simplă coincidență, rămâne de văzut.
În ce mă privește, trag speranță – precum spânul de barbă – că din această pățanie, ar avea câte ceva de învățat și alți „pretenași” de-ai noștri. Că prea le furnică multora buricele degetelor atunci când dau cu ochii de rezultatul muncii intelectuale a altora. Și-i străfulgeră gândul să și-l însușească… fraudulos!
Ăsta-i deabia… începutul. Pentru că trebuie făcută nițică ordine și pe aici.
Dacă NU NOI, ATUNCI CINE!?
Dacă NU ACUM, ATUNCI CÂND!?
Așa încât, țineți aproape!
Decât codaș la oraș, mai bine-n satul tău fruntaș!
Morala acestui studiu de caz(i) – de demers investigator pe cont propriu și de bună voie – este simplă:
- dacă NU puteți prin propriile voastre forțe, lăsați-vă păgubași!
- dacă NU puteți, încercați să parcurgeți toți pașii necesari pe drumul instruirii. Călcând în urmele adânci, lăsate de toți cei care au urcat aproape pe brânci (vorba poetului!), abrupta pantă a cunoașterii.
- Respectați-le munca, nu vă împăunați cu preluarea frauduloasă a trudei lor. Chiar dacă aveți impresia că vă adresați preponderent unor categorii de cititori care nu se deosebesc cu mult de voi. Oricum ar fi, sunt oameni de bună credință, care nici măcar nu bănuiesc cu cine au de-a face! Până când îi ajută cineva să înțeleagă despre ce este vorba în… subtext. Și-și caută alte chipuri cioplite…
În ce-i privește pe ultimii, manifestarea unei brume de discernământ, a unui spirit critic și autocritic, nu strică niciodată. Este ca și cu viciul fumatului. Ca fumător – sensul este unul alegoric, desigur – este bine să te asiguri că sursa de proveniență a obiectului viciului tău, este una legală. Și că „pachetul” pe care-l achiziționezi este purtătorul unui timbru autentic. Ca să te asiguri că fumezi… cât poți să duci și să plătești!
La fel stau lucrurile și cu acest tip de… fumat. Atenție mărită la timbrele puse pe „pachetele” distribuite „gratuit” de către acești vânzători / vânători de ocazii… ieftine!
Pentru că aici nu trebuie să ne conducem după constatarea unui personaj al lui Nenea Iancu… După posibilități, coane Fănică!
P. S.: Între timp, magazinul de iluzii… copy-paste, zis… Aila, și-a schimbat fotografia de copertă! Ca și cum, sub altă pălărie, nu s-ar putea ascunde aceeași… Mărie!
IMAGINE de COPERTĂ pe care – ca să existe o totală confuzie – o folosește și… Laisa!
Dacă nu or fi UNA și aceeași PERSOANĂ! Încurcate mai sunt și căile lumii virtuale!
Este ca în relația dintre LUP și PĂRUL său! Se știe că periodic, lupul își schimbă doar părul, nu și năravul!
Așa că, în ce le privește pe… AILA și LAISA, rămâne de văzut…
NOUA FOTOGRAFIE DE COPERTĂ a blogurilor „surori” AILA și LAISA!
Sursa FOTO
BZN –Blue Eyes
Paraziții – Viața bate filmul (feat. Bitză)
Spune-mi nene ce vrea să-nsemne,
E oare prea târziu sau poate prea devreme
Să schimb ceva, timpul nu-mi ajunge
Viața bate filmul până-l umple de sânge!
Periegheze 
Din păcate, nu văd ce am putea face pentru a stopa acest fenomen infracțional. Eu cred că Aila și toți cei ca ea nu înțeleg conceptul de „proprietate intelectuală” și nici nu realizează că e un lucru greșit însușirea de texte, ori alte activități similare. Pentru ei, sunt doar cuvinte frumoase, pe care le transmit mai departe altor persoane, iar cine le-a scris nu contează. Cel puțin, asta am observat eu însămi că se întâmplă pe facebook, sau pe alte site-uri de socializare. Atât înțeleg ei și gândesc doar ceva de genul „dau frumosul mai departe, să bucure și alte suflete”…și, bineînțeles, nu știu cum să-l dea în mod corect, sau pur și simplu nu le pasă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Într-un comentariu făcut la unul dintre primele articole ale ei, am atenționat-o că decent ar fi să pună sursa articolului, dacă nu este propriu. Am încercat acum să vad comentariul, dar nu l-am găsit. Ori nu am fost eu minutioasa în căutare, ori a fost șters. Ce poți crede când cineva, deși atenționat persistă în „copy-paste”-uri ? Eu nu pot interpreta acest lucru decât ca lipsă de respect pentru cititorii ei.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am pus un comentariu care a fost șters… interesant…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Spuneam… în final că acest lucru denotă lipsă de respect pentru cititorii (urmăritorii) ei.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este vorba de mult mai mult decât atât. Este furt! Al unor „proprietăți” intelectuale, garantate și ele prin lege. Doar că nu se face mai nimic pentru protejarea acestei forme de proprietate. Nici de către prea mulți dintre „proprietarii” deposedați samavolnic, nici de opinia publică!
Asemenea specimene ar trebui să fie blamate public și izolate. Să nu mai poată scoate capul în lume, indiferent de forma acesteia!
Sper că ați observat că sunt deosebit de versatile!
Această… AILA, deja și-a schimbat FOTOGRAFIA DE COPERTĂ! Și o s-o mai facă ori de câte ori o să mai fie nevoie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Între timp, după ce și-a schimbat fotografia de copertă, „Aila” s-a LEGAT la articolul meu, adresând un APEL (aparent… patetic!) urmăritorilor săi.
Îl postez ca atare. Îl puteți vedea AICI: https://proonestyle.wordpress.com/
Și citi AICI: „Vă rog frumos să nu mai urmăriți o Zdreanță Copy+Paste!!!
Toate sursele pe care le folosesc sunt menționate iar celelalte materiale le pot folosi neavând drepturi de autor inclusiv pozele.Dar cine nu doreste sa mai urmareasca o Zdreanta Copy + Paste este liber sa urmaresca autori de text originali sau alte bloguri. Eu nu sunt scriitoare, eu doar vând produse online făcând marketing afiliat și având acest drept legal. Oricum eu v-am dat like articolului fiindca am apreciat efortul.Mai mult am si partajat articolul sa il citeasca cat mai multe persoane. Eu nu fug de raspundere si imi asum tot ce fac.”
Într-un târziu,așa cum se poate vedea, „Aila” recunoaște / admite faptul că… VINDE PRODUSE ON-LINE, că FACE „MARKETING AFILIAT”, că NU ESTE SCRIITOARE etc.!
Numai că, pentru a crește interesul audienței căreia i se adresa – PUBLICULUI ei ȚINTĂ – își însușea munca altora! Tot un fel de… creatori și ei, așa cum sunt și croitorii, cismarii, pielarii, pietrarii, olarii etc., cărora „Aila” le… vinde marfa!
Vreau să cred că din toată această tărășenie „Aila” a înțeles CEVA.
Că poate continua să o facă… doar dacă respectă niște NORME! Care sunt și ele… LEGALE. Pe care le-am prins în articolul meu, la tot pasul.
Dacă înțelege despre ce este vorba, poate continua să-și facă treaba la care (se poate presupune că) se pricepe, fără să fie nevoie să devină… SCRIITOARE!
Asta-i… „CHEIA” coexistenței pașnice a unora cu ceilalți!
Partea proastă este că „Aila” este doar o picătură într-un ocean de… copiatori!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Cred că ați nimerit o țintă greșită. Poate a greșit pe undeva dar, nu e un subiect pentru dvs. Sunt mulți alții, mai ales prin Vâlcea. Am și eu o rădăcină pe acolo. Toate cele bune.
ApreciazăApreciază
Ținta-i… țintă! Bună, rea… asta este! Și când îți intră în ochi, „tragi” în ea cu toate argumentele. Cel mai adesea, nu o alegi tu, te alege ea pe tine!
Opinez că nu era una greșită. Dimpotivă!
Am explicat în articol cum s-a ajuns aici. Ca urmare a ștergerii (de către „țintă”, a), unui comentariu al meu, pe care îl consider ca fiind de bun simț. Și ascunderea – cu ostentație de către preopinentă – a „capului” în nisipul permisiv al… blogosferei! Prin răspunsurile formale și neangajante, pe care le-a postat ulterior.
Articolul meu se referă strict la lumea virtuală în care mă mișc. Și la persoane cu care interacționez aici.
Despre existența… multor altora, (care practică același „stil” creator, probabil), „mai ales prin Vâlcea”, nu am cunoștință. Pentru că nu mă „întâlnesc” cu ei prin zonă! Oricum, peisajul și fauna care-l populează îmi sunt cunoscute. În linii mari, că nu mă dau în vânt după socializarea la cumetrii – indiferent de felul acestora – sau la chermeze.
Cât despre „rădăcina” pe care o aveți pe aici, aștept vești… Poate că merită.
Cel puțin la fel de bune… TOATE!
Doar de bine!
P. S.: Consider că acesta nu este un caz în care ne-am putea situa la… mijloc. Calea de mijloc – recomandată altădată de Horațiu – nu se poate aplica în speță. Spre eventuala nemulțumire a unor… împăciuitori!
AICI nu este loc de întors.Nu merge cu clasicul… „nici în căruță, nici în teleguță”, „nici călare, nici pe jos”!
Concluzia este ușor de dedus: Ești cu hoțul, sau împotriva acestor practici!
Tertium non datur!
ApreciazăApreciază
Am citit și am înțeles. Totuși, cred că v-ați enervat pentru lucruri minore.
Hoțul … La câți avem, … Păstrați și dvs. proporțiile. Sunt mai tolerant.
ApreciazăApreciază
Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În orice lucru rău există și o parte (oarecum)… bună!
După ce s-au toot dat cu „pardonul” de pământ, spre amuzamentul celor care mai au câte ceva personal în cap, „Aila” și… „Laisa” își asumă faptul că sunt rodul minții „creatoare” a aceleiași persoane. De fapt, persoana care le deține își asumă acest fapt, dovedit și de existența logo-ului lor comun (așa cum am intuit de ieri, punând „persoana” în fața faptului împlinit). Este un punct câștigat, ca să știm cine apare la înaintare, că despre cine se află în spate… noi nu o să știm asta niciodată (vorba poetului)!
Oricum ar da-o, vânzătoarea „licențiată” de produse ale altora, nu își asumă nicio responsabilitate pentru „furăciunile” trecute, prezente și… viitoare! Și o ține în continuare … langa!
Și-i dă cu niște „explicații” care nu fac altceva decât să-i evidențieze… cultura generală. Ci și tarele de caracter și comportament. Și nu numai.
Cât despre „studiile” pe care – ACUM – pretinde că le are, știm că, în mediul virtual, fiecare poate să scrie orice îi trece prin țeastă! Că nu-i cere nimeni să administreze vreo dovadă, cum că ar fi / sau nu ceea ce susține, din spatele sigur (!) al totalului anonimat!
Iată încă un exemplu peremptoriu, (fără să știm dacă-i și ultimul), al relației dintre fudulie și… prostie:
https://wordpress.com/read/feeds/94910146/posts/2571238756
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunteți un bun observator. Am avut și eu ceva asemănător când povesteam pe un site comun de turism. Cineva a copiat cap-coadă un articol de pe Adevărul, despre o biserică istorică bucureșteană, altă dată am apreciat un articol despre Castelul Iuliei Hașdeu ca, după puțin timp să-mi dau seama că frazele îmi sunau cunoscut (vizitasem castelul și mă documentasem, plus că aveam și eu un articol pe acel site). Recunosc, mi-a luat câteva ore până s-a aprins luminița și m-am dus unde trebuie, pe wikipedia. Articolul era copiat fără măcar a se schimba ceva în fraze doar că, mișelească treabă, se schimbase ordinea paragrafelor. Destul de inteligent și i-a ieșit povestitorului. A fost neplăcut pentru că articolul a fost votat ca o adevărată capodoperă.
Numai bine vă doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru apreciere. Și pentru opinia d-stră sinceră.
Adevărul este că a început să… colcăie mediul virtual de asemenea „creatori”! Care, culmea, au și o piață de desfacere pentru „făcăturile” lor jenante. Este adevărat, recrutată cam din aceeași branșă. A imposturii și impostorilor, a băltiților în propria lor neputință funciară.
După publicarea materialului, vreo 4 asemenea impostoare (dintre care vreo 2-3 funcționau sub același acoperitor… anonimat!) și-au retras „ambasadele” de pe blogul meu!
Pagubă-n ciuperci!
Ca să fiu sincer până spre capăt, mă așteptam la o mai mare solidaritate a acelora care fac ceva – mai bun sau mai rău, oricum… perfectibil – gândind cu mintea lor!
Unii (nu prea mulți, este adevărat), au ales calea de a se situa undeva, la… mijloc! Deși, în asemenea „delicatesuri” nu mai trebuie să operăm cu jumătăți de măsură!
ApreciazăApreciat de 1 persoană