Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran TOAMNA Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi …
Continuă să citești Toamna – de Tudor Arghezi
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei, Pentru această vară, pe la zei, Să nu ne-o ia de tot sau prea curând! Și, dacă ne iubim de-o vreme-n …
Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea
FEMEIA O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;Protee fără nume, ce logica dezminţiDeşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zâmbire,Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?În clara ta privire, de visuri încântată,Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?Ah, ce perverşi …
Continuă să citești Femeia – de Iulia Hasdeu
Tristă e viața de mort Spuie altul cât o vrea Că-i mai bine mort pe lume, Eu o ţiu mereu pe-a mea: Că n-am gust de-ngropăciune! Dacă-i vorba după mine, Eu morţiş mereu voi ţine Şi mereu la fel voi spune, Chiar când traiul nu-mi convine: Decât mort tot viu mai bine. Ce e drept, …
Continuă să citești Tristă e viaţa de mort – de Miron Radu Paraschivescu
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Romanţa cheii Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn, Pe scară, Şi căzând, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut aseară Am cătat-o; Dar pe scară …
Continuă să citești Romanţa cheii – de Ion Minulescu
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Rânduri pentru cuvintele „nu" şi „da" În poarta curţii unde m-am oprit M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit - Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!... Şi-n pragul porţii-n care am bătut Un buldog negru m-a recunoscut Şi m-a lătrat ca un salut de "bun venit"... În poarta casei tale-n care …
Continuă să citești Rânduri pentru cuvintele „nu” şi „da” – de Ion Minulescu
Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal! - Alexei Mateevici Limba noastră Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn șirag de piatră rarăPe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce ardeÎntr-un neam, ce fără vesteS-a trezit din somn de moarteCa viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec,Doina dorurilor …
Continuă să citești Limba noastră – de Alexei Mateevici
Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul. - Grigore Vieru Pentru ea Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teamă de păcate, Pentru ea e bolta mai albastră – Pentru limba, pentru limba noastră. Dumnezeu prima oară Când a plâns printre astre, El …
Continuă să citești Pentru ea – de Grigore Vieru
Limba românească Mult e dulce şi frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim. Saltă inima-n plăcere Când o ascultăm, Şi pe buze-aduce miere Când o cuvântăm. Românaşul o iubeşte Ca sufletul său, Vorbiţi, scrieţi româneşte, Pentru Dumnezeu. Fraţi ce-n dulcea Românie Naşteţi şi muriţi Şi-n lumina ei cea vie Dulce viețuiţi! De …
Continuă să citești Limba românească – de Gheorghe Sion
Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez paşi pe zăpezi, urme de vulpi; nu mai sunt flori, sufletul lor …
Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian
Periegheze 