Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet II - Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,Să simt din nou a vieţii primăvară,În drumul meu …

Continuă să citești Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă

  Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Sa calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce …

Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Criticilor mei Multe flori sunt, dar puţineRod în lume o să poarte,Toate bat la poarta vieţii,Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuriCând nimic nu ai a …

Continuă să citești Criticilor mei – de Mihai Eminescu

Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul, Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate De dragoste, de cântec, blândețe și lumină, Presară sori pe lume, trezesc din moarte …

Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Mi-e dor de tine Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,De gura ta de orhidee,De sânul tău cu bumbi de dude,De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,Mi-e dor de tot …

Continuă să citești Mi-e dor de tine – de Tudor Arghezi

Eminescu Grigore Vieru La zidirea Soarelui, se știe, Cerul a muncit o veșnicie. Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră Eminescu. Suntem în cuvânt și-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De …

Continuă să citești Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu

O dragoste apusă e ca un vulcan, niciodată nu poți zice că a trecut pericolul de a izbucni din nou. (Octavian Goga) De va veni la tine vântul De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă …

Continuă să citești De va veni la tine vântul – de Octavian Goga

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran În jurul unui divorţ Mişu St. Popescu vrea să divorţeze.Lung prilej de vorbe şi de ipoteze! Unii spun că Mişu singur e de vină,Că la ei în casă n-a …

Continuă să citești În jurul unui divorţ – de George Topîrceanu

Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …

Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu