Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran

Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Alte poezii de Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; născut la 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat la 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

________________________________

Sursa foto copertă

Mihai Eminescu – Criticilor mei – Poezii Românești – Cărți audio

MIHAI EMINESCU – Mai am un singur dor – Alexandru Grozuţă (voce)

MIHAI EMINESCU – Floare de tei (în rostirea lui MARCEL IUREȘ)

Ștefan Petrache – De-aș avea

Mihai Eminescu – Melancolie (recită Ion Caramitru)

Angela Gheorghiu – Și dacă ramuri bat în geam