Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Carmen Meretricis pentru M. R. P. Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic: „Cânta o cutră beată În Crucea de Piatră...”. Era o poamă de paișpe bani, Cu hoit alintat și cu ochii tirani Că se cordea cu fanți caramani În Crucea de Piatră. Puțea a tutun, a …
Continuă să citești Carmen Meretricis – de Romulus Vulpescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …
Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca
Tuturor celor care au uitat cât costă o pâine! Cine știe, poate că unii dintre ei nu au știut niciodată... prețul pâinii și sudoarea cu care se obține o bucată de pâine! „Nu vezi tu că, dacă nu-i glagore-n cap, nu-i, şi pace bună!” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) Pentru toți cei care au uitat …
De vorbă cu diavolul de Ion Minulescu Azi-noapte, Diavolul din mine ― Un diavol ce pretinde-a fi profet ― M-a luat cu vorba-ncet... încet... Şi m-a băgat în tainele divine, Pe care eu ― spun drept ― mi-e frică Să nu care cumva să le-nţeleg, Fiindcă sunt taine care ― când se strică ― Nu …
Continuă să citești De vorbă cu diavolul – de Ion Minulescu
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …
Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona
Cele două căpăţâni goale La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,„Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?” „Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâne neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în vieaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşeză …
Continuă să citești Cele două căpăţâni goale – de Andrei Mureșanu
Ne vom întoarce într-o zi de Radu Gyr Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc din nori Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul …
Continuă să citești Ne vom întoarce într-o zi – de Radu Gyr
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet IV - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind - privirea mea-nsetată Se pierde-n …
Continuă să citești Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Ploaia Sfântului Ilie Plouă!...Zi și noapte, plouă -Ploaie veche,Ploaie nouă,Ploaie-n rateCalculateDe cerescul cămătar,Și la termen, achitate -Să ne spele de păcateDupă noul calendar...Ploaia Sfântului IlieAbia stă...Și-ncepe iar!...Parcă-ar fi o păpădieCa barba Sfinției sale -Barbă fără-asemănare,Ce se spulberă-n spirale,Peste „România Mare”,Pe care Sfântul IlieAr fi luat-o cu chiriePentru... hidroterapie!...Plouă!...Zi și …
Continuă să citești Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu
Poeții sunt inima umanității - Eugene Ionesco Când eram flăcău la mama, Hei, ce ploaie şi ce vânt, Dam şi eu prin fete iama Fiindcă plouă pe pământ! Iar când mi-a mijit mustaţa, Hei, ce ploaie şi ce vânt, Tot în râs am luat viaţa Fiindcă plouă pe pământ! Dar de când m-a ars năpasta, …
Continuă să citești Cântecul bufonului – de William Shakespeare
Periegheze 