Un actor destul de fad – de George Țărnea

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran

Un actor destul de fad

sunt un actor
destul de fad,
ajuns în cel din urmă grad,
adică numai bun de pus sperietoare la apus
şi grănicer la răsărit… cunoaşteţi, poftiţi, intraţi, bine-aţi venit…
foaie verde stă să cadă parcă-s prost făcut grămadă.
mă doare-n replică!
mă doare-n replică şi tac!
mănânc, mai beau, mai beau, mai zac proptit cu fruntea-n felinar,
sunt cel mai mare găinar…
la ce bun actor din care nici nu poţi să faci mâncare
într-o vreme în care totul se încearcă întâi cu botul,
şi apoi se-ngurgitează…
unii mor, dar ce contează ?!
pân` la urmă o s-o mierlim…
însă Doamne, cum trăim…
parcă-ţi vine să-ţi dai palme
dup-atâtea clipe calme care vin şi pleacă-n trombă…
unu a mai pus o bombă…!
altă lume, altă eră pentru proştii care speră,
alta viaţă, altă cuşcă,
unu a mai tras c-o puşcă…
una şi-a mai rupt pieliţa şi-o cam doare piuliţa,
şi-o mănâncă între deşte,
semn suprem că… se trăieşte!
ce-aşteptaţi să vă mai spun ? sunt ca o coajă de săpun
rămasă fără nici-un rost dupa spălarea care a fost
de creiere, de sâni, de… buci…
dar unde dracu să te duci?
pune-ţi frate pofta-n cui, n-aştepta de unde nu-i,
după câte-am tras ca boii, suntem iarăşi fii ploii
numai buni de dus cu vorba, să-ţi mănânce altul ciorba,
numai buni de dus cu sacul şi-o să dăm cu toţi de dracul
cu stilul nostru fistichiu de-a scoate din rahat rachiu,
dar să bea, să-l bea pân’ or rămâne laţi
toţi proletarii însetaţi
ce fără cap, fără busole,
au dat cu mucii în fasole…!!!
Heeei flăcăii mei de pe tavan, mai daţi-o dracu de putoare,
chiar dacă-i rău, şi aici mă doare că ţara n-are nici-un ban,
mai luaţi şi voi câte-o lopată şi măturaţi gunoiul pur
ca să rămână îngropată povestea cu durutu-n…
exact !
ha ha ha ha ha ha
nu mai da din cap ca tuta! nu mai da din cap ca tuta!
ni s-a cam redus reduta,
ni s-a cam mâncat mălaiul,
n-o mai fă pe samuraiul!!!
şi întoarce-odată foaia că ţi s-a-ngustat odaia,
şi-a mai coborât plafonul,
sună întruna telefonul
însă cine să răspundă când mai ai doar o secundă
şi-o să cam dispari cu totul…
N-o mai fă pe idiotul!!!
Poporul meu contemplativ a fost belit, în mod festiv,
se ştie chiar de la-nceput pe mâna cui a încăput,
şi să n-aştepte ani mai buni de la marmida cu minciuni,
că el oricum, din post în post, e învăţat s-o ducă prost,
şi-i hărăzit… să fie trist…
ia uite, ia uite, m-apucă plânsul… deci exist!!!
viaţă stearpă şi amară,
cu doar pielea de vândut,
a plecat un tren din gară însă eu, noi,
l-am cam pierdut!!!

Alte poezii de George Țărnea.

George Țărnea (născut la 10 noiembrie 1945, Șirineasa, județul Vâlcea – decedat la 2 mai 2003, București) a fost un poet român, supranumit poetul iubirii.

_________________

Horațiu Mălăele – Un actor destul de fad (Versuri – George Țărnea)

Ștefan Hrușcă, Vasile Șeicaru – Dimineți cu ferestre deschise (Versuri – George Țărnea)

Tudor Gheorghe – Ludmila (Versuri – George Țărnea)

Mircea Vintilă – Ninsă ramură de brad

FUEGO – Scrisoare de bun rămas (Versuri – George Țărnea)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.