A fi – de Mircea Micu

A fi…

A fi peste mormântul verii,
Sedus de viață ca de-un dor,
Mânz tânăr degustând lumina,
Sălbatic și nerăbdător.

Să crezi că nu există moarte,
Că morții sunt numai un fel
De fluturi adormiți de muzici
Și-nchiși în bile de oțel.

A fi uitat de toată lumea,
A fi iubit de cine vrei,
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat și de mașini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A ști râzând, că sânul tandru
Rotit în porțelan etern
Se surpă-n el până devine
Mormânt al laptelui matern.

Și peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând și să te minți.
Și când amenință zăpada
S-o întâmpini cu o floare-n dinți.

Alte poezii de Mircea Micu

Vezi și poezia A nins… – de Mircea Micu – postată pe 5 februarie 2023;

Vezi și poezia Când mai credeam – de Mircea Micu – postată pe 6 iunie 2022;

Vezi și poezia Îmi scrie mama – de Mircea Micu – postată pe 4 mai 2022;

Vezi și poezia Ce-ai să faci? – de Mircea Micu – postată pe 4 aprilie 2022;

Vezi și poezia REVELAȚIE de Mircea Micu – (re)postată pe 8 februarie 2022.

Mircea Micu (născut la 31 ianuarie 1937, Vărșand, Pilu, Arad, România – decedat la 18 iulie 2010, București, România) a fost un poet, prozator și publicist român. Autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu. Este autorul romanului Patima și Semnul Șarpelui, al volumului de versuri Poeme pentru mama și al volumelor de memorialistică Întâmplări cu scriitori. Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia La munte și la mare…parodii.

______________________________

Tudor Gheorghe – A fi …