Morții îi uităm mult prea ușor.
Ce-ai să faci iubito, dacă mor?
Ai să mă cam uiți și ai să mă plângi
Din pleoapa ochilor prelungi.
Ai să mă cam plângi cu roua grea
Peste simpla groapă ce-oi avea.
Și-ai să mi te plângi că-n general
M-am ținut de crâșme și scandal.
Ca Esenin, mai demult, cel blond,
Ultimul poet și vagabond.
Morții îi uităm mult prea ușor…
Ce-ai să faci, iubito, dacă mor?
Alte poezii de Mircea Micu
Vezi și poezia REVELAȚIE – de Mircea Micu – (re)publicată pe 8 februarie 2022;
Mircea Micu (născut la 31 ianuarie 1937, Vărșand, Pilu, Arad, România – decedat la 18 iulie 2010, București, România) a fost un poet, prozator și publicist român. Autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu. Este autorul romanului Patima și Semnul Șarpelui, al volumului de versuri Poeme pentru mama și al volumelor de memorialistică Întâmplări cu scriitori. Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia La munte și la mare…parodii.
__________________________
MIRCEA MICU – AMINTIREA MORILOR DE APĂ
Tudor Gheorghe – Chemarea păsării de-acasă (versuri de Mircea Micu)
Romeo Mocanu & Mircea Baniciu – Amintire din provincie (versuri – Mircea Micu)