Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran

Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine

M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind – privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.

De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi … îi știu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Și azi te iert, căci rana-i vindecată.

Iar visul tău – ca pânza Penelopii –
Se țese ziua, noaptea se destramă …
Noian de întuneric ne desparte!

Zadarnic zâmbitoare te apropii,
Și glasul tău tremurător mă cheamă –
Tot mai străină-mi ești, tot mai departe …

Poezie publicată în Vieața, anul II, nr. 23, 1 octombrie 1895.

Alte poezii de Alexandru Vlahuță.

Alexandru Vlahuţă.jpg

Alexandru Vlahuță (născut la 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui – decedat la 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

______________________________

Constantin Drăghici – M-am regăsit (1968)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.