Țineți-vă bine, că nu-i de glumit!

Scurt pe 2 și 1/4: Ar trebui să începem cu anunțul de bun simț: Cei care intrați aici, lăsați orice speranță!

Mult mai potrivit ar fi poate îndemnul, devenit loc comun în vremea din urmă: Atenție, urmează imagini care vă pot afecta emoțional!

În prima parte a acestui material ne-am referit la un moment relativ târziu al acțiunii concertate de demantelare a Liceului „Oltchim” din Râmnicu Vâlcea. Petrecut prin primăvara anului 2019, atunci când un comando – avându-l în frunte pe fostul administartor al defunctului liceu – și-a făcut cu prisosință treaba! Demontând și luând câte ceva din ce mai era de luat…  

În partea a doua am prezentat în imagini – făcute publice în premieră absolută – dezastrul care a rămas în clădirea atelierelor liceului, după desființarea școlii prin „divizare totală” (termen care se dorea a fi pe deplin acoperitor, inventat de mințile înfierbântate ale unor purtători de treabă mare prin ministerul educației)!

Iar în partea a treia am înfățișat avatarurile prilejuite de mutarea într-o nouă locație a… ARHIVEI Liceului OLTCHIM. Mutare care le-a dat mari bătăi de cap inițiatorilor, în condițiile în care – formal – Consiliul de Administrație al I.Ș.J. Vâlcea o… mutase pe hârtie încă din 13 august 2018. Numai că n-a fost să fie, diferite piedici fiind puse în calea fericirii acesteia. Desigur că doar de… oameni răi din lumea rea, care-i tot închideau cărarea (vorba cântecului!).

Poate că arhiva ar fi și astăzi tot acolo, dacă nu i-aș fi dedicat – pe 12 octombrie 2019 – un amplu ARTICOL, intitulat Preluarea ARHIVEI Liceului „OLTCHIM”, altă piatră de moară de gâtul I.Ș.J. Vâlcea și de cel al M.E.N., în care am prezentat in extenso situația din acel moment a acesteia. Fapt care i-a grăbit foarte pe decidenții inspectoriali, aceștia determinându-l pe noul apropitar al arhivei – Liceul „Ferdinand I” – să treacă cu grăbire la treabă. Ceea ce s-a și întâmplat în zilele de 14-15 octombrie 2019. Mutare care s-a făcut cu o mașină de la DADP, SERVICIUL pentru…  GESTIONAREA CÂINILOR FĂRĂ STĂPÂN din municipiu!

Partea a patra ne-a dat ocazia să facem cunoscute imaginile fotografice culese în urma acestor vizite intempestive din luna octombrie a anului 2019. Care nu fac altceva decât să ilustreze imaginea de coșmar a felului în care ajunsese să arate fosta școală etalon a Râmnicului Vâlcii.

După ei… potopul!?

Să pătrundem în incinta școlii, ca să vedem cum arăta după mai bine de un an de zile de la desființarea acesteia prin… divizare totală! Că prea se fereau UNII de aceste fotografii, somându-mă insistent să le predau telefonul sau să le… șterg! Uite că n-am făcut nici una nici alta! Iar ACUM le scot la lumină! Să-i apuce bâțâiala pe toți cei care se simt cu musca pe căciulă!

Iată ce mai era la ETAJUL AL DOILEA al clădirii liceului:

În sala 215 mesele, catedra, tabla sunt (încă!) la locul lor, așteptându-și ocupanții studioși… Este adevărat că scaunele s-au dus, cine știe cum și unde! Așa cum se poate vedea, a mai rămas doar o tablă, cealaltă… valea!

În sala vecină, în fostul Cabinet de măsurări tehnice și CAD, situația este jalnică! Aici s-a prăduit… la liber, în toată regula! Fiecare a luat cât și ce a vrut! Inclusiv cablurile și prizele care asigurau legătura calculatoarelor la internet au fost smulse din pereți! În rest, mizerie cât cuprinde…. ca după potop!

Hai să pășim, cu sfiala datorată amintirilor, în sediul unui fost sindicat. Acolo unde, așa cum se vede în imaginile de mai jos, par să fi rămas in situ toate obiectele de inventar care l-au populat. Doar scaunele se pare că au migrat spre alte orizonturi, în speranța că vor găsi unele dosuri mai ușoare! Este adevărat că acest spațiu – având în vedere tradiția unei cooperări fructuoase a acestui sindicat cu fosta conducere feminină a liceului – a continuat să fie folosit de către o (fostă) directoare a școlii. Și nu numai. Oricum, se afla la vedere o mulțime de obiecte de inventar, pe care nu le-a distribuit nimeni dobânditorilor! De ce… oare!?

Să trecem prin fostul cabinet de desen al liceului (între timp devenit sală de clasă). În care se mai văd un cuier stingher și niște mese suprapuse, folosite astfel pentru a… substitui perdelele și jaluzelele de la ferestre!

O altă sală de clasă (având numărul 209, pe stil vechi!), oferă privirii aceeași imagine dezolantă a sfârșitului de veac școlar! O mai populau doar cuierul, câteva bănci răzlețe, catedra și… perdelele! Pentru că jaluzelele luaseră calea neștiută a pribegiei!

La fel în cele 3 săli (având numerele 208 – 206) care urmează (spre scara de acces a personalului didactic):

În sala 206, date jos de pe perete, cele două table parcă așteaptă să se întoarcă vremurile bune pe care le-au cunoscut. Și pe cineva care să le agațe din nou la locul lor. Deși, fiind obiecte de inventar, trebuiau predate… dobânditorilor! Pe care se pare că nu i-a interesat să-și primească integral zestrea!

Am ajuns la… CABINETUL DE ISTORIE. Organizat în anul școlar 1988-1989, devenit și sală de clasă pentru clasele al căror diriginte am fost. Și ce clase… ce elevi… ce rezultate… Până atunci, începând din anul 1977, (de când – imediat după absolvirea facultății – am intrat în învățământ și am fost repartizat ca profesor titular al acestei prestigioase unități școlare), cabinetul de istorie a fost amenajat și a funcționat la etajul I, (în sala 108). Un spațiu școlar pe care l-am amenajat și întreținut ca nimeni altul. Din ce se mai vede, o parte din mobilier și vitrinele din cabinet – realizate în liceu, pe vremea când școala avea angajați doi tâmplari – au rămas pe loc. Se poate vedea care era starea de sănătate a parchetului, care fusese rașchetat și paluxat cu puțin timp înainte de manifestarea plenară a urgiei demolatoare gutăiene! Covoarele erau, de asemenea, la locul lor, așa cum se aflau pe spațiul dintre șirurile de bănci, atunci când mesele / scaunele și alte numeroase obiecte de inventar au luat calea pribegiei, pornind spre Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Nicolae” din localitate. Dacă n-or fi eșuat în altă parte, că nu rezultă oficial de nicăieri că ar fi pornit într-acolo și că s-ar afla… acolo! Dar despre asta o să aflăm mai multe, cât se poate de curând. Doar să mai aveți puțintică răbdare!

În fotografia de mai jos se află una din puținele mărturii ale trecerii noastre prin timp, pe care am salvat-o astfel de la o iminentă distrugere: tabloul clasei a XII-a E (promoția 1978, pe vremea când liceul se numea… Liceul Industrial nr. 4)) – singura clasă care a lipsit de la întâlnirea organizată în primăvara târzie a anului 2018, la împlinirea a 40 de ani de la absolvirea liceului. O clasă cu 36 de absolvenți, (dintre care… 7 fete), într-o vreme în care rata abandonului școlar era aproape egală cu… 0 (zero). De altfel, acesta este singurul tablou – de dinainte de 1989 – care a supraviețuit (în acest liceu) urgiei demolatoare declanșată de regimul comunist în anii 80 ai secolului trecut.

Poate că-l vede cineva interesat și-și manifestă disponibilitatea pentru a-l recupera și păstra. Desigur, doar dacă o mai fi să se afle și acum acolo.

În camera anexă a cabinetului, loc de depozitare a rezultatului muncii noastre didactice de atâta vreme, multe din cele folosite în timp, așa cum se poate vedea, erau încă pe loc, precum stativul pentru hărți, obiecte de mobilier, epidiascoape etc. Obiecte care ar fi trebuit predate dobânditorilor sau, în cazul expirării termenelor de deținere, ar fi trebuit să fie scăzute / scoase din evidențele contabile. Ceea ce nu s-a întâmplat!

 

Prin cabinetul de geografie / fostul Cabinet de… biologie – și anexa acestuia – starea de fapt era cel puțin la fel de jalnică. Aproape că nu există vorbe pentru a acoperi suficient de clar realitatea din imaginile de mai jos:

Iar cabinetul este și el plin de… obiecte de inventar! Rămase pe loc, fără să fi interesat pe nimeni! Nici pe cei care le aveau în responsabilitate, nici pe cei care ar fi trebuit să le predea / preia, cu anasâna, dacă era nevoie!

Despre I.Ș.J. Vâlcea, instituția care – conform normelor care erau în vigoare atunci – ar fi trebuit să organizeze / gestioneze / predarea integrală a tuturor acestor bunuri mobile, aproape că nu are rost să mai discutăm. ATÂT DE MARI SUNT RESPONSABILITATEA ȘI VINOVĂȚIA ACESTEI INSTITUȚII. De fapt, a OAMENILOR care o populau ATUNCI. Care doar s-au făcut că fac! Lăsând ca lucrurile să se desfășoare doar cum s-o nimeri! Fără să mai conteze dacă au făcut-o din neștiință sau din interes.

Ce a fost a fost, ce va fi va fi, / Uite c-a venit ultima zi!

Acum vă dați seama / realizați ce s-a întâmplat acolo!?

Cât de amplu a fost jaful căruia i-au fost supuse bunurile mobile ale liceului!?

Este evident acum ce de urme a lăsat pe câmpul de bătaie acest măcel mobiliar!? 

Și încă nu este nimic… doar o simplă floare la ureche, nu alta!

Stați să vedeți mărturiile FOTOGRAFICE / documentele din vremea prăduirii efective a acestor bunuri mobiliare, petrecută în vara târzie a anului 2018. Atunci să vedem pe unde or să mai scoată unii cămașa! Dacă or să mai avea ceva de scos…

Pentru cei care nu au vizionat acest videoclip, să vedem și cum a fost liceul în partea sa… funcțională. Așa cum nu o să mai fie un asemenea spațiu școlar, perfect adaptat scopurilor educaționale pentru care a fost realizat cu mulți ani în urmă, unele din aceste spații fiind modernizate recent, prin investiții masive, făcute de la bugetul de stat. A rezultat un spațiu modern de învățământ, așa cum nu exista un altul; și nu doar în județul Vâlcea / municipiul Râmnicu Vâlcea!

Campusul liceului OLTCHIM poate să fie văzut în materialul VIDEO de mai jos:

Ca și Videoclipul în care avem posibilitatea să mai (re)vedem  LABORATOARELE liceului. De care s-a ales praful și pulberea, deoarece unele dintre liceele „dobânditoare” nu aveau unde să le instaleze în spațiile școlare de care dispuneau! Și care nu le ajungeau nici măcar pentru elevii și dotările lor.

Toate acestea sunt motive suficient de… atractive, pentru a pretinde autorităților competente ale statului de drept să identifice vinovații din I.Ș.J. Vâlcea și pe cei din Primărie / Consiliul local, ca să stabilească și vinovăția fiecăruia dintre aceștia! Și, mai ales, să-i tragă la răspundere pentru acest măcel educațional, petrecut la drumul mare!

P. S.: Reamintim că Legea educației naționale dispune ca bunurile mobile ale unei unități școlare sunt proprietatea exclusivă a acesteia. În integralitatea lor. SUBIECT PE CARE L-AM TRATAT IN EXTENSO LA ÎNCEPUTUL PĂRȚII A DOUA A ACESTUI MATERIAL.  

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

______________________________________

Paraziții – Căpitane, raportez! 

Fericirea e în cârje, ne-o suge la toți.
Siguranța și încrederea ne bat la porți.
Aici cu ușile închise se trage la sorți.
Distracția începe când nu te mai suporți.

Pentru că trăim în vreme de pandemie… încă o superbă melodie! Așa încât… păstrează distanța și ține-ți mâinile doar pentru tine!

GEORGIA SATELLITES – Keep Your Hands To Yourself