Liceul „OLTCHIM” – imagini în premieră. Ce a fost și ce a mai rămas! (II)

Scurt pe 2 și 1/4: În prima parte a acestui articol ne-am referit la un moment relativ târziu al acțiunii concertate de demantelare a Liceului „Oltchim” din Râmnicu Vâlcea. Petrecut prin primăvara anului 2019, pe vremea când cadavrul fostului liceu fusese formal predat aparținătorilor săi, Consiliul local / Primăria municipiului. Care nu au manifestat niciun fel de interes – și nu au luat nicio măsură fezabilă – pentru a-l feri de… corbii care-i atacau în continuare stârvul. Scoțându-i nu doar ochii, ci și măruntaiele care-l ținuseră în viață, câte mai erau și alea!

În fruntea lor – așa cum se poate afla din fotografiile care-l ilustrează – se afla… fostul administartor al defunctului liceu! Descins în imobil cu planuri mari de demantelare, aflat în fruntea unui comando motorizat, provenind din zona urbană dinspre nordul județului. Pe unde-l purtaseră destinele vitrege ale noului său loc de muncă. Să nu se toot ducă omul cu mâna goală pe drumul propriei sale Golgote educaționale; să rămână ceva după trecerea sa meteorică prin acea școală gimnazială… călimăneșteană. Măcar acolo, dacă la fostul loc de muncă nu s-a învrednicit s-o facă, în cele aproape 4 decenii de… trai nineacă pe banii babachii!

Bună țară, rea tocmeală, mama ei de rânduială!

Se impune ca – în context – să reamintim prevederile legale (aflate atunci în vigoare), referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile ale unei unități școlare. Conform dispozițiilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare: „Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie, conform legislaţiei în vigoare.” (art. 112, alin. (2)).

Conform dispozițiilor alin. (6) din lege „Schimbarea destinației bazei materiale a instituțiilor și unităților de învățământ preuniversitar de stat se poate face de către autoritățile administrației publice locale numai cu avizul conform al ministrului educației și cercetării. Procedura elaborării avizului conform și condițiile necesare acordării acestuia se aprobă prin ordin al ministrului educației naționale.”

Alin. (7): „(7) Încălcarea dispozițiilor alin. (6) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă*).” Iar „Actele de schimbare a destinației bazei materiale efectuate cu încălcarea dispozițiilor alin. (6) sunt nule de drept.” (Idem, alin. (8)).

Prin Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 23 din 3 aprilie 2019, (publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 275 din 10 aprilie 2019), Articolul 112 din Secțiunea a 2-a , Capitolul VIII , Titlul II din lege a fost completat cu alin. (9), care ne interesează în speță: „(9) Înțelesul sintagmei «celelalte componente ale bazei materiale», prevăzută la alin. (2)-(4), cuprinde bunuri imobile și mobile afectate în mod direct și special funcționării învățământului, ca serviciu public, pentru satisfacerea interesului general, astfel: spații pentru procesul de învățământ, mijloace de învățământ, bunuri mobile dobândite în urma implementării de proiecte, cu finanțare rambursabilă sau nerambursabilă, biblioteci, ateliere școlare, ferme didactice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case ale corpului didactic; tabere școlare; baze și complexuri cultural-sportive; edituri și tipografii; unități de microproducție; palate și case ale copiilor și elevilor; spații cu destinația de locuință; orice alt obiect ce intră în patrimoniul destinat învățământului și salariaților din învățământul preuniversitar. Aceste componente ale bazei materiale sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile pe toată durata utilizării în sistemul de învățământ.”

Despre eternitatea prostiei celor care ne conduc!

Înainte de a ajunge la bomboana de pe tortul… funerar al acestei unități școlare, să vedem alte câteva FOTOGRAFII care imortalizează felul în care arăta liceul – sau ce mai rămăsese dintr-o fostă unitate fanion a învățământului tehnologic vâlcean – în momente ulterioare desființării sale. Ca să realizăm ce prăpăd s-a abătut asupră-i, în ultimele zile ale existenței sale legale. Care – așa cum o să vedem ulterior – au trecut cu mult dincolo de fatidica dată de… 31 august 2018, de la care și-a pierdut personalitatea juridică. Și nu numai.

Curtea liceului și cantina au devenit lada de gunoi a deșeurilor altora! Aduse aici de administrația publică locală. Două imagini, doar așa, ca să luăm pulsul trebii.

Curtea interioară a liceului (careul) ajunsese într-o stare jalnică, năpădită de buruieni.

Sala și terenul de sport păreau a fi intrate în… conservare!

Restul spațiilor exterioare… un dezastru!

O piedică în calea… rulării!

Arhiva unui liceu – care existase în acest spațiu de 51 de ani – vegeta la locul ei, deși trecuse mai bine de un an de când I.Ș.J. Vâlcea, după încetarea existenței legale a liceului, o transferase formal în altă locație! Da ce să-i faci, dacă treaba asta nu i-a convenit sfinției sale… directoriale, au mutat-o (deocamdată, doar în hârtiile… inspectoriale!) în altă școală! Biata de ea, încă nu știa ce urma să i se întâmple! Dar despre avatarurile acestei mutări, în episodul următor!

O parte a acesteia se afla în continuare la locul său, tot neorganizată, încă de la facerea… liceului! Așteptând vremuri și oameni mai pricepuți decât fuseseră foștii responsabili!

Altă parte a arhivei, deja selectată și ordonată, zăcea în sala care-i fusese destinată ca sediu în liceu; unde, peste doar câteva zile, n-a mai fost să fie!

De jur împrejur bântuia umbra morții, care se întindea tot mai cuprinzătoare. Iar responsabilii de starea de abandonare și de degradare a clădirilor… nimic! Erau bine mersi tot pe funcțiile din care adoptaseră acele măsuri criminale. De unde se pregăteau să sară în altele, mai înalte!

Detaliu semnificativ pentru starea de degradare scării de acces în clădire. Urmare a coborârii pe trepte a unor obiecte (grele) de inventar.

Imagini de coșmar din fostul Atelier textil al liceului, aflat în clădirea laboratoarelor. Mașinile de cusut nu mai interesaseră pe nimeni! Oare…!?

Latura / intrarea estică în clădirea Atelierelor.

Detaliu al treptelor de la intrarea în Ateliere, după… prăduială!

Aleea dintre clădirea Atelierelor (în dreapta) și cea a Laboratoarelor (în stânga). În fundal se vede acoperișul Sălii Sporturilor „Traian” din localitate.

Pe treptele de la ieșirea din bibliotecă (aflată la parter, în clădirea Laboratoarelor). Semn că și aici se… muncise din greu!

Intrarea dinspre sud în clădirea Atelierelor

O privire fugară aruncată (dinspre sud) pe coridorul din clădirea Atelierelor

Bomboana de pe coliva unui liceu de… 4 stele!

Să ne facem intrarea în Grajdurile lui Augias autohtonul. Fapt vizibil în câteva fotografii care înfățișează dezastrul rămas în incinta atelierelor mecanice / electro etc. și a spațiilor folosite de către personalul muncitor al școlii, după evacuarea unora din bunurile aflate acolo (mijloace / obiecte de inventar).

Să nu ne minunăm prea tare de ce o să vedem în premieră. O premieră care ar fi fost mai bine să lipsească. Pentru că starea de degradare a acestor spații persista de mai multă vreme, datorându-se – printre altele – inexistenței unor… „competențe manageriale!” ale unora dintre directorii liceului, numiți pe criterii exclusiv politice. Atelierele mecanice ajunseseră într-un asemenea hal de… izâneală și datorită dezinteresului și nepriceperii unora dintre directorii anilor din urmă, dintre care unul plin (între 2012-2015) și o adjunctă (2015-2017) fuseseră ingineri… mecanici!

Desigur că această stare de fapt este imputabilă și inactivității cronicizate a unui administartor pe viață, care nu a știut să facă altceva decât să profite de generoasa bază materială de care dispunea unitatea. Pe care a muls-o fără milă, în interesul său și al celor mai sus puși. Toate aceste persoane și-au probat astfel gradul sporit de incompetență, trecând în conservare unele din spațiile școlare, ca urmare a dispariției unor calificări din oferta educațională a liceului. În loc să le asaneze / igienizeze și să le dea o altă destinație, le-au transformat în depozite pline ochi cu... de toate pentru toți! Așa cum se va vedea în toate fotografiile de mai jos.

Cât putem, hai să lăsăm FOTOGRAFIILE… FĂRĂ CUVINTE! Că ni s-au oprit și nouă vorbele în gât, de rușinea care trebuie să-i încerce doar pe alții… Se știu ei bine cei care sunt de vină!

Ce a rămas prin astfel de spații / ateliere… mecanice. Te apucă groaza cât de… strângători erau vremelnicii lor stăpâni! Pe care nu-i verifica nimeni de… nimic! Fiecare administra câte o astfel de… moșie educațională Vorba vine…

Starea de curățenie se poate observa pe pereți, prin aprecierea grosimii și vechimii stratului de praf și alte depuneri. De dușumea nu mai vorbim, că ne schimbăm instantaneu culoarea… în una precum cea a motorinei!

Se pot observa o mulțime de obiecte de inventar, care nu au fost predate nimănui, ci au fost pur și simplu abandonate… in situ!

Următoarele 7 fotografii sunt dintr-un astfel de atelier mecanic; se vede doar ce a mai rămas după… împărțirea recoltei!

Cum lesne se poate observa, de pe perete a dispărut… caloriferul!

Urmează la apel atelierul electric / electromecanic, devenit locul de depozitare a unor materiale din care se dorea să se constituie un mic muzeu. Desigur că și de aici, ce era de dus… s-a dus demult!

Încăperea în care, cu ani în urmă, funcționase… forja!

Să pășim cu sfială într-un alt fost… atelier mecanic. Jale (la fel de) mare și aici!

Să dăm și printr-un spațiu de… depozitare din clădire. Nu pentru că acelea de până acum ar fi avut alte destinații, da cine știe! Poate că aici există o oarecare coerență în exprimare…

Bătem cu timiditate la altă ușă. Pentru că nici aici nu răspunde nimeni, ne luăm inima în dinți și… intrăm. Nu este nimeni nici aici. Nici nu avea cum să mai fie cineva! Dar după ce a fost părăsit, a rămas doar ce se vede!

Un îndemn tardiv, dar… binevenit: PĂSTRAȚI CURĂȚENIA!

Aici era… cancelaria personalului didactic care își desfășura activitatea în ateliere. Parcă nu se schimbase nimic. Și nici mobilierul nu fusese predat – așa cum dispunea norma – unităților școlare dobânditoare!

Aceste obiectele de inventar se aflau la locul lor, ca și cum responsabilul ieșise atunci din încăpere! Ce inventare, ce predare a lor către dobânditori, ce răspundere… de orice fel! Simple întrebări retorice! Uităm prea ușor în ce vremuri am avut (ne)norocul să trăim!

O ultimă privire pe coridoarele clădirii și… gata!

EXIT! Că nu se mai poate!

Și încă o privire aruncată pe ici pe colo, că prea mare era ispita / risipa! De data asta, chiar că periplul nostru e aproape… gata!

Fiind în trecere, să dăm cu geana aparatului de fotografiat și prin fostul sediu al instalatorului sanitar al liceului / sudorului etc. De fapt, sediul cui a vrut și a… putut!

Deocamdată, atât. Nu pentru că n-ar mai fi fost.

Urmează să înfățișăm în imagini mutarea (de-adevăratelea, de data asta!) arhivei liceului Oltchim. Care avea să se petreacă la mai bine de un an de la desființarea acestei școli. C-așa era atunci în inspectoratul școlar. Se petreceau lucrurile pe foarte încet / sau deloc… înainte! Pe repede înainte se făcuse doar desființarea liceului, că așa ceruseră interesele imobiliare ale înainte stătătorului din capul urbei!

Despre „morți”, numai de bine!

Acum hai să vedem și cum a fost liceul în partea sa… funcțională. Așa cum nu o să mai fie un asemenea spațiu școlar, perfect adaptat scopurilor educaționale pentru care a fost realizat cu mulți ani în urmă, unele spații fiind modernizate recent, prin investiții masive făcute de la bugetul de stat. A rezultat un spațiu modern de învățământ, așa cum nu exista un altul; și nu doar în județul Vâlcea / municipiul Râmnicu Vâlcea!

Un motiv suficient de… atractiv, pentru a pretinde autorităților competente ale statului să identifice vinovații din I.Ș.J. Vâlcea și pe cei din Primărie / Consiliul local, ca să stabilească și vinovăția fiecăruia dintre aceștia! Și, mai ales, să-i tragă la răspundere pentru acest măcel educațional, petrecut la drumul mare!

Toate cele de mai jos au fost posibile ca urmare a concretizării în IMAGINI a unei idei care mi-a aparținut în exclusivitate.

Campusul liceului OLTCHIM poate să fie văzut în materialul VIDEO de mai jos.

Un Videoclip în care avem posibilitatea să mai (re)vedem LABORATOARELE liceului. Destinate însușirii tainelor unora din meseriile pe care le puteau deprinde unii dintre elevii care frecventau liceul Oltchim. Pentru că acum, amenajările specifice unor asemenea laboratoare, precum și dotările acestora, doar în acest fel mai pot să fie din nou un… bun comun. De ele s-au ales praful și pulberea, deoarece unele dintre liceele „dobânditoare” nu aveau unde să le instaleze în spațiile școlare de care dispuneau! Și care nu le ajungeau nici măcar pentru elevii lor.

POVESTEA demantelării liceului OLTCHIM – cu datele existente până în momentul realizării acestui interviu, (în data de 11 iulie 2018) – în materialul VIDEO de mai jos.

***A plecat ultimul tren din gară* / *Și-a rămas dreptatea pe peron!***

P. S.: Între timp, pe 08 octombrie 2020, s-a soluționat și cauza din Dosarul nr. 1237/90/2018, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, având ca părți SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR VALCEA (reclamant, în calitate de reprezentant al mai multor salariați de la L. T. „Henri Coandă”, LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” (în calitate de Intimat Reclamant), ASOCIAŢIA DE PĂRINŢI ŞI CADRE DIDACTICE „HENRI COANDĂ”, COMITETUL DE PĂRINŢI AL ELEVILOR DIN LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” (ambele în calitate de Intimat Reclamant), precum și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM VÂLCEA (în calitate de Intimat Pârât). Cauză în care, prin Hotărârea nr. 935/ 08.10.2020, completul de judecată a adoptat următoarea soluție pe scurt: „Respinge recursul ca nefondat. Respinge ca inadmisibilă cererea de verificare a legalităţii avizului conform. Definitivă.”

Precizăm că la termenul din 17 mai 2019 Curtea a dispus „suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1843/90/2018, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ.. Cu recurs pe toată durata suspendării.”

În acest dosar, Tribunalul Vâlcea – ca instanță de fond – prin Hotărârea nr. 1328/ 28.09.2018 respinsese „ca neîntemeiată” cererea de suspendare formulată de reclamanți, „în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm. Vâlcea.”

Soluția pronunțată (pe data de 24 iunie 2019) în Dosarul nr. 1843/90/2018 de Tribunalul Vâlcea, prin Hotărârea nr. 902/ 24.06.2019, conform căreia instanța: „Admite cererea reclamantei precum şi cererea de intervenţie. Anulează în parte hotărârea Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Judeţean Şcolar Vâlcea cu privire la avizul conform pentru reorganizarea prin divizare totală a Liceului Tehnologic Henri Coandă şi a Liceului Tehnologic Oltchim. Cu recurs”, a fost atacată de INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN VÂLCEA. Recurs care, prin Hotărârea nr. 1686/ 03.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admis. Trebuie să mai precizăm că soluția pronunțată pe fond de Tribunalul Vâlcea în acest dosar dăduse (vagi) speranțe reclamanților, până la urmă acestea fiind spulberate definitiv de decizia curții.

Așa s-a terminat epopeea judiciară a respectivului sindicat, în încercarea de a obține „suspendarea / anularea unor acte administrative” emise de C. A. al I. Ș. J. Vâlcea și / sau de consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, acte referitoare la reorganizarea prin divizare totală a Liceului Tehnologic „Henri Coandă” şi a Liceului Tehnologic „Oltchim”. Cu un eșec total, deși cauza pentru care fuseseră formulate aceste cereri părea să fie una care avea mari sorți de izbândă. Dar ce să-i faci…

Se pare că anumite segmente ale puterii judecătorești din România nu sunt doar… oarbe! Sau, dacă ar fi, suferă doar de orbul găinilor! Mai plauzibilă pare să fie susținerea că suferă și de alte metehne, cum ar fi prea des dovedita ascultare față de porunci, deși ar trebui să asculte doar de lege. Pentru că ne place să ne imaginăm că ne-am afla și noi sub imperiul aserțiunii hegeliene: fiat justitia… ne pereat mundus!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ