Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Sonetul XVIII Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu ești mai dulce și surîzi mai blînd! În Mai e vînt și mugurii-i doboară Și timpul verii trece prea curînd. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Și-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntîmplător și-n al schimbării joc. Dar vara …
Continuă să citești Sonetul XVIII – de William Shakespeare
Geniurilor Buffon laisse gronder l'envie, C'est l'hommage de sa terreur. Que peut sur l'éclat de ta vie Son obscure et lâche fureur!... (LEBRUN) Invidia neagră în van se tot luptă C-o inimă vilă, perfidă, conruptă. Să sfarme aceea ce voi aţi creat, Căci Iadul la ceruri s-atingă nu poate Şi-n sumbru-ntuneric Satana să-noate Mereu …
Continuă să citești Geniurilor – de Alexandru Macedonski
Cântec de nucă verde Şi foaie verde trei lămâi, "Rămâi, o, nu pleca, rămâi..." Cântam, cu zarea căpătâi, Nepăsătoarelor statui -- Eram şcolar, erau dudui, Eram un cal cu şaua-n spate, Cu semne de celebritate, Iubeam iubite adecvate Pe doi trei poli şi jumătate. Şi iarăşi verde, trei lămâi, Iubire fragedă dintâi -- Era …
Continuă să citești Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu
Călugărul din vechiul schit Traian Demetrescu Călugărul din vechiul schit O zi la el ne-a găzduit Și de-ale lumii mi-a vorbit Iar cînd să plec, l-am întrebat: „Ce soartă rea te-a îndrumat Să cați un loc printre sihaștrii?” El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!” Călugărul din vechiul schit De-un dor ascuns a-nebunit, Atunci tovarășii lui …
Continuă să citești Călugărul din vechiul schit – de Traian Demetrescu
O doină postumă Nu aveam o şchioapă de pământ să-mi fie Locul meu... acuma-mi stăpânesc mormântul; Şi nu îndrăzneşte ciocoiul să vie Să-mi stoarcă pământul! Alergam ca vita, mânat de poruncă... Mă desfăt acuma-n tihna boierească; Ar vrea şi nu poate ciocoiul la muncă D-aci să m-urnească! Mă bătea boierul... acum nu mă bate Nici …
Continuă să citești O doină postumă – de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Capra şi iada Ţăranul între vitişoare Avea şi o căpriţă. El o numea leliţă, Îi da adese tăricioare. Şi bine o ţinea. Ea însă un nărav avea: De câte ori ţăranul intra pe zi în casă, Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea, Apoi şi peste masă... Stăpânu-i suferea, Căci aştepta să vadă Curând, pe lângă …
Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici
În dulcele stil clasic Nichita Stănescu Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă eu l-am fost zărit în undă. El avea roșcată fundă. Inima încet mi-afundă. Mai rămâi cu …
Continuă să citești În dulcele stil clasic – Nichita Stănescu
Motto: „Poezia e singurul mod al meu de a fi frumos, de a însemna ceva pentru o femeie.” Emil Brumaru Elogiu de Emil Brumaru De dimineața până seara Visez la șoldul tău, Tamara, Cel greu și alb ca un nămete, Scos de sub rochii pe-ndelete Și tăvălit pe largi divane Ca-n …
Continuă să citești ELOGIU de Emil Brumaru
Scurtă despărțire Vă las în valea acestei stinse plângeri Orice sfârșit vestește-un început,- Mă duc eu primul sunt mai priceput, Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, V-aștept la grajdurile de zmarald,- Nu vă grăbiți, de-abia-i amiaz și cald Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. Cînd veți veni-n amurg …
Continuă să citești Scurtă despărțire – de Teodor Pîcă
POȘTALIONUL de Radu Stanca Diseară poştalionul va trece prin strâmtoare, Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut, Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare Sau flinte ghintuite, întocmai ca-n trecut. Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă Ce tremură şi-şi vâră colierul între sâni, Nu ca să smulgem fetei inelul de logodnă Vom …
Continuă să citești Poștalionul – de Radu Stanca
Periegheze 