Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta Sunt cel mai frumos din oraşul acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche, Atât de graţios port inelu-n ureche Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta. Sunt cel mai frumos din oraşul acesta. Născut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiardă genunea, De mine vorbește-n oraş toată lumea, De …
Continuă să citești CORYDON – de Radu Stanca
ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai …
Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc
Prea târziu Eram singur. Cineva de-afară mi-a bătut în uşă pe-nnoptat. M-am săltat cu greu din aşternuturi, ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradă glasul său de aur şi de vis. Bâjbâind cu cheile în mână, am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare, a privit la chipul …
Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol
Romanță „Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti...” Mihai Eminescu De câte ori pe înserat În târgul mic te-am aşteptat, Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?... Se însera – şi-n câte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcâm. Prin case albe, cu …
Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu
Panteism Tu care porţi spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Şi n-ai avea de moarte frică, Ai şterge lacrima ce-ţi pică Şi-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simţind că-n darul ce le porţi E viaţa vie din cei morţi. Tu nici nu crezi Că cei …
Continuă să citești Panteism – de Cincinat Pavelescu
Către viitorime Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: „Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși.” Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru …
Continuă să citești Către viitorime – de Alexandru Macedonski
Cetatea Neamțului Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici, Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeţi că sunt eu Ca să ştiu atâtea fleacuri! Cui va şti, îi dau …
Continuă să citești Cetatea Neamțului – de George Coșbuc
Balada Tocilescului La caravanserai în prispă Arabii stau într-o elipsă, Zâmbetul moale de pe dinţi Se scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburine Cadânele în văluri fine Fac arabescuri din buric, Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile triste Născute-n vremuri sclavagiste Câte-un scuipat azvârl în praf Rozând papucii cu canaf. Din când în când …
Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu
Motto: Nu vă uitaţi numai la ziduri, oameni. Uitaţi-vă la ceea ce e înăuntrul lor. Radu Stanca Despărțire Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu creanga ta …
Continuă să citești Despărțire – de Radu Stanca
Țara mea Ioan S. Nenițescu Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc Flăcăi cu piepturile tari, Ce moartea-n faţă o privesc; Acolo unde-s stânci şi munţi, Şi ca şi munţii nu clintesc Voinicii cei cu peri cărunţi În dor de ţară strămoşesc; Acolo unde-i cer senin Şi ca seninul cer zâmbesc Femei, …
Continuă să citești ȚARA MEA – de Ioan Nenițescu
Periegheze 