Copacii – de Eugene Ionesco

Motto: O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral. – Eugene Ionesco

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-l sfarme, să-l dărme…

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi…

Publicată în Revista literară a Liceului „Sf. Sava” (1927)

Alte poezii de Eugene Ionesco.

Eugen Ionescu vazut de Arsavir Acterian

Eugen Ionescu (născut la 26 noiembrie 1909, Slatina, Olt, România – decedat la 28 martie 1994, Paris, Franța), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.

Vezi și articolul Eugen Ionescu, adolescentul vagabond: „Mai bine să fii jidovit decât tâmpit“

Eugen Ionescu – interviu realizat de TVR în 1967 (realizator Manase Radnev)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.