Copacii

Motto: O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral. – Eugene Ionesco

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-l sfarme, să-l dărme…

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi…

Publicată în Revista literară a Liceului „Sf. Sava” (1927)

Alte poezii de Eugene Ionesco.

Eugen Ionescu (născut la 26 noiembrie 1909, Slatina, Olt, România – decedat la 28 martie 1994, Paris, Franța), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.

Vezi și articolul Eugen Ionescu, adolescentul vagabond: „Mai bine să fii jidovit decât tâmpit“