N-au murit în zadar

Acum, când ne adunăm gândurile sperând la mai bine, să nu-i uităm pe cei duși dintre noi! Fără de care poate că n-am fi fost ce și cât mai suntem.
Un NICHITA STĂNESCU mai puțin cunoscut…

N-au murit la Plevna în zadar
străbunii din legende şi din poveşti,
o dovedesc prea clar
cuvintele: Sunt, Eşti.

N-au murit în zadar
părinţii părinţilor noştri la Mărăşeşti,
o dovedeşte prea clar
vorba care-o zic azi: Sunt, Eşti.

În Tatra n-au murit în zadar
părinţii noştri cei tineri, cereşti.
Iată-ne, rostim cu mândrie şi clar:
Sunt, Eşti.

Nicolae Grigorescu – Atacul de la Smârdan

Nu-l uitaţi

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,
Ca şi cum ar fi viu între noi,
Ca şi cum s-ar fi întors acasă.
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Strigaţi-l din când în când pe nume,
Ca şi cum ar fi viu printre noi
Şi atunci el va surâde în lume.

RUDOLF SCHWEITZER-CUMPĂNA – Pregătiri pentru un prânz în familie

Alte poezii de Nichita Stănescu

Sursa foto

Vezi și poezia Această ţară de vis – de Nichita Stănescu – publicată pe 13 decembrie 2021;

Vezi și poezia E toamnă – de Nichita Stănescu – publicată pe 22 noiembrie 2021;

Vezi și poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – publicată pe 31 martie 2021;

Vezi și poezia Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu – publicată pe 9 februarie 2021;

Vezi și poezia N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu – publicată pe 29 decembrie 2020;

Vezi și poezia În dulcele stil clasic – Nichita Stănescu – (re)publicată pe 17 septembrie 2020;

Vezi și poezia Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu – publicată pe 1 septembrie 2020.

Nichita Stănescu (născut la 31 martie 1933, Ploiești, Regatul României – decedat la 13 decembrie 1983, București, R. S. România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.

Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 – 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder.

Vezi AICI și articolul PORTRET: Nichita Stănescu – mărirea şi decăderea unui geniu.

Nichita Stănescu – De dragoste

Nicu Alifantis – Ce bine că eşti – versuri de Nichita Stănescu (1978)

Nichita Stănescu – Dezâmblânzirea (recită Horaţiu Mălăele)

De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme.