Motto: Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. – B. P. Hasdeu
Noi, nu
O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci.
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
Alte poezii de Nicolae Labiș.
Vezi și poezia Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş – (re)publicată pe 2 decembrie 2021.
Nicolae Labiș (născut la 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, Mălini, Suceava, România – decedat la 22 decembrie 1956, București, România) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații.”
____________________________
Anda Călugăreanu – Noi, nu!
Cristian Pațurcă – Noi, nu! (1997)
Vezi și Casa Memorială „Nicolae Labiș” din comuna Mălini, județul Suceava.
Vezi și Mormântul poetului Nicolae Labiș – aflat în Ansamblul „Cimitirul Şerban Vodă – Bellu”
Pe placa de marmură sunt scrise câteva versuri din poezia „Primele iubiri”:
-
- Pale se sting ale luncilor flori,
- Mori, vegetație, suflete, mori”…
-
- „Eu curg întreg în acest cântec sfânt;
- Eu nu mai sînt, e-un cântec tot ce sînt.
Vezi și articolul MOARTEA LUI NICOLAE LABIȘ – de Stela Covaci, publicat pe 22 februarie 2012.
Ducu Bertzi – Dans (versuri de Nicolae Labiș)
Evandro Rossetti – Cosma Răcoare
Noapte fierbinte a tinereților,
Cosma Răcoare saltă în șa.
Sperie-n goană somnul ereților
Cosma Răcoare, inima mea!
Negre, răchițile-ncearcă să zboare,
Ca noaptea asta ce va zbura
După fierbintea, aprinsa vâltoare
Cosma Răcoare, inima mea!
Costel Constantin recită poezia Primele iubiri – de Nicolae Labiș.
