Primăvara

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sânii bulbucați zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept lovește-n caldarâm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toți cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roșii
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii…

Februarie, 1955

Alte poezii de Nichita Stănescu.

Citește poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – postată pe 31 martie 2025;

Citește poezia De Ziua Internațională a Poeziei: „În dulcele stil clasic” – Nichita Stănescu – postată pe 21 martie 2025; Poezia face parte din volumul „În dulcele stil classic”, căruia i-a dat și numele, apărut în anul 1970.

Citește poezia De Ziua Internațională a Poeziei: „În dulcele stil clasic” – Nichita Stănescu – postată pe 21 martie 2024;

Citește poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 31 martie 2023;

Citește poezia De Ziua Internațională a Poeziei: „În dulcele stil clasic” – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 21 martie 2023;

Citește poezia Această ţară de vis – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 31 decembrie 2022;

Citește poezia N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 22 decembrie 2022;

Citește poezia Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 13 noiembrie 2022;

Citește poezia E toamnă – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 27 octombrie 2022;

Citește poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 31 martie 2022;

Vezi și poezia N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 22 decembrie 2021;

Vezi și poezia Această ţară de vis – de Nichita Stănescu  – postată pe 13 decembrie 2021;

Vezi și poezia E toamnă – de Nichita Stănescu – postată pe 22 noiembrie 2021;

Vezi și poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – postată pe 31 martie 2021;

Vezi și poezia Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu – postată pe 9 februarie 2021;

Vezi și poezia N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu – postată pe 29 decembrie 2020;

Vezi și poezia În dulcele stil clasic – Nichita Stănescu – (re)postată pe 17 septembrie 2020;

Vezi și poezia Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu – postată pe 1 septembrie 2020.

Vezi și articolul – PORTRET: Nichita Stănescu – mărirea şi decăderea unui geniu.

Nichita Stănescu (născut la 31 martie 1933, Ploiești, Regatul României – decedat la 13 decembrie 1983, București, R. S. România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.

Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 – 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

________________

REMEMBER NICHITA STĂNESCU

Remember Nichita Stanescu

Nichita Stănescu – A mea (în albumul O recitare și interpretată de Nichita Stănescu)

Nichita și Securitatea – Documentar – TVR

Nicu Alifantis – Ce bine că eşti, pe versuri de Nichita Stănescu (1978)

Nichita Stănescu – Mama mea și soldatul ei (recită Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu – cel mai frumos catren

Paula Seling / Nicu Alifantis – Ploaie în luna lui marte (versuri de Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu despre Cuvânt și limbă