N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu

Acum, când ne adunăm gândurile sperând la mai bine, să nu-i uităm pe cei duși dintre noi! Fără de care poate că n-am fi fost ce și cât mai suntem.
Un NICHITA STĂNESCU mai puțin cunoscut…
N-au murit în zadar

N-au murit la Plevna în zadar
străbunii din legende şi din poveşti,
o dovedesc prea clar
cuvintele: Sunt, Eşti.

N-au murit în zadar
părinţii părinţilor noştri la Mărăşeşti,
o dovedeşte prea clar
vorba care-o zic azi: Sunt, Eşti.

În Tatra n-au murit în zadar
părinţii noştri cei tineri, cereşti.
Iată-ne, rostim cu mândrie şi clar:
Sunt, Eşti.

Nicolae Grigorescu – Atacul de la Smârdan

Nu-l uitaţi

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,
Ca şi cum ar fi viu între noi,
Ca şi cum s-ar fi întors acasă.
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Strigaţi-l din când în când pe nume,
Ca şi cum ar fi viu printre noi
Şi atunci el va surâde în lume.

RUDOLF SCHWEITZER-CUMPĂNA – Pregătiri pentru un prânz în familie

Alte poezii de Nichita Stănescu

Citește poezia Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 13 noiembrie 2022;

Vezi și poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – (re)postată pe 31 martie 2022;

Vezi și poezia De Ziua Internațională a Poeziei: „În dulcele stil clasic” – Nichita Stănescu – postată pe 22 martie 2022;

Vezi și poezia Această ţară de vis – de Nichita Stănescu  – postată pe 13 decembrie 2021;

Vezi și poezia E toamnă – de Nichita Stănescu – postată pe 22 noiembrie 2021;

Vezi și poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – postată pe 31 martie 2021;

Vezi și poezia Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu – postată pe 9 februarie 2021;

Vezi și poezia N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu – postată pe 29 decembrie 2020;

Vezi și poezia În dulcele stil clasic – Nichita Stănescu – (re)postată pe 17 septembrie 2020;

Vezi și poezia Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu – postată pe 1 septembrie 2020.

Fișier:Nichita-stanescu sign.jpgSursa foto

Nichita Stănescu – Monștrii Sacri

Nichita Stănescu (născut la 31 martie 1933, Ploiești, Regatul României – decedat la 13 decembrie 1983, București, R. S. România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.

Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”]. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 – 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder.

Vezi AICI și articolul PORTRET: Nichita Stănescu – mărirea şi decăderea unui geniu.

_________________________

Nicu Alifantis – Ce bine că eștiversuri de Nichita Stănescu (1978)

Victor Socaciu – Balada motanului (versuri de Nichita Stănescu)

Nicu Alifantis – Emoție de toamnă (versuri de Nichita Stănescu)

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.