Motto: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. – Nichita Stănescu

E toamnă

E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud
Şi furioase valurile-njură
Bolborosiri de spume se aud
şi cerul e mânjit cu nori de zgură.

Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă
pe nisipul ţărmului pustiu
Şi rece suflă vântul şi-n târziu
şi marea neagră bate apa-n piuă.

Vezi și alte versuri de Nichita Stănescu.

Nichita Stănescu (născut la 31 martie 1933, la Ploiești, Regatul României – decedat pe 13 decembrie 1983, la București, RSR) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.

Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 – 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

Vezi și poezia Sunt un om viu – de Nichita Stănescu – publicată pe 31 martie 2021;

Vezi și poezia Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu – publicată pe 9 februarie 2021;

Vezi și poezia N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu – publicată pe 29 decembrie 2020;

Vezi și poezia Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu – publicată pe 1 septembrie 2020;

Vezi și poezia În dulcele stil clasic – Nichita Stănescu – publicată pe 10 iunie 2019.

________________________

Sursa foto copertă.

Nichita Stănescu ‎– O Recitare | Interviu, dialog și poezii recitate de autor

Nicu Alifantis – DE DRAGOSTE  (versuri de Nichita Stănescu)

Gând 5 – Nichita Stănescu (muzica Nicu Alifantis – versuri Nichita Stănescu)

Nicu Alifantis – Ce bine că eşti – versuri de Nichita Stănescu – (1978)

Cornel Fugaru – Emoție de toamnă (versuri Nichita Stănescu)

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.