În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e traiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul
Și când înjuri pe șleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul.
Teoria mea-i ușoară
Toată viața e o scară
Pe care, ca și la moară
Toți o urcă și-o coboară
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus cutare! Jos cutare!
Și cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare,
Și cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?
Constantin Tănase (1880-1945) a fost un actor român de scenă și de vodevil, celebru cupletist și o figură cheie în teatrul de revistă românesc. A fost întemeietorul companiei de teatru de revistă „Cărăbuş”, care şi-a început activitatea la 2 iulie 1919 şi avea să se transforme mai târziu în Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.
_________________________
Sursa foto copertă
Tudor Gheorghe – Jalba hoților din închisori
Dați-ne drumul din pușcărie,
Dați-ne posturi,
Cu bune rosturi,
Dați-ne voie la tâlhărie,
C-a sta în lanțuri
Când alții danțuri
Trag fără frică sus la putere,
Și când ei fură
Fără măsură,
E anarhie!… însă… tăcere:
Ei au putere!…
… Dați-ne drumul! fără zăbavă!
Dați-ne posturi
Cu bune rosturi,
Dați-ne totul: fiți de ispravă!
La tâlhărie
Țara să fie
Pe mâna noastră a tuturor,
Iar nu voi care
Ați făcut stare
S-o smulgeți singuri ca din topor!…
Dați-ne drumul cu mare zor!…
Victor Socaciu – Cântec pentru mama lor
Bună țară, rea croială
Fir-ar ea de rânduială.
Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți.
Vin ai noștri, pleacă ai noștri
Noi rămânem tot ca proștii.
Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți.
Periegheze 
Exact asta se va intampla… nivelul de mizerie a ajuns la cota la care INGHITE atat PSD cat si PNL. Increngaturile si relatiile, de multe ori de familie, interese si asa mia departe, depasesc cu MULT culoarea politica sau ”doctrina” care oricum nu exista la noi. Noul LIBERAL e vechiul PESEDIST !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Altfel spus, ei – politicienii – se „joacă” de-a… întrecerea electorală doar pentru EI și ai lor!
În rest… tăcere!
Cât despre… „noul liberal”, mulți dintre ei sunt tot ăia care provin din vechii… comuniști!
Așa că… nimic nou sub soare!
Iar joaca de-a… democrația merge înainte! Fiind primită cu aplauze (sincere!?) la scenă deschisă, ale unui vest prea sătul să încerce să ne mai scoată din această fundătură!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Si stiti ce e si mai trist ? (cred eu) . Atat liberalul cat si asta de la psd si pana la urma comunistul, NU A PICAT DIN LUNA. TOT DIN NEAMUL NOSTRU, DIN POPOR VIN TOTI. De unde rezulta ca… nici dupa 30 de ani, acest popor nu e in stare sa dea UN OM INTEGRU. Cum spuneati.. totul e teadru la scena deschisa, ca in culise isi impart functii, cumetrii samd..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cititorii trebuie să înțeleagă că VOTUL NU ESTE ZADARNIC, este singura armă. psd dorește inducerea acestui sentiment pentru că, dacă lumea iese la vot, pierde. https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/2020/09/24/nu-va-fie-frica-ciuma-rosie-pica/
ApreciazăApreciază
Sper că nu-ți imaginezi că aș contribui în vreun fel la inducerea unei asemenea idei.
Dar nu poți să votezi la infinit… răul cel mai mic!
Am tot așteptat să vină ziua în care nu o să mai facem asta.
Și am tot făcut-o! Și… nimic!
Oricum, nu poți să mai dai timpul înapoi.
Și am tot sperat… că la următoarele alegeri… Și – strângând din dinți – mergeam din nou la vot.
Și iar… NIMIC!
Dar nu despre exercitarea dreptului de vot este vorba acum. Ci despre existența vreunei consonanțe între așteptări și posibilitatea împlinirii unora dintre amăgitoarele promisiuni electorale!
Sper să-mi CITEȘTI și articolul meu de mâine, care este o pledoarie sinceră pentru exercitarea acestui drept fundamental – dreptul de vot!
Poate o adevărată… împingere de la spate!
Sper ca de data asta… să (ne) iasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Chiar dacă și deși – Jurnal.TV