Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele)

Lăsaţi-mă singurătăţii mele.
Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii,
Pe frunţi de valuri stă cununa spumii,
De mult ce se frământă între ele.

De visuri inima pustie nu mi-i…
Senin mă urc pe-a lor înalte schele,
Străbat albastre văi, plutind prin stele,
Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii!

Tihnit, ascult a gândului poveste,
Mă-nşel, şi cred că tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i astă amăgire-a vieţii!

Tăceţi s-adorm, nu voi să prind de veste
Că mi s-a stins văpaia tinereţii,
Şi-asupră-mi anii grei şi-aştern nămeţii.

Alte poezii de AL. Vlahuță.

Alexandru Vlahuță (1858 - 1919), scriitor român

Alexandru Vlahuță (născut la 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — decedat pe 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

____________________________

Tot alte vremi... (Versuri – Alexandru Vlahuţă,  Muzică – Voce Dan Lucian Corb)

Constantin Drăghici | M-am regăsit (1968) versuri Alexandru Vlahuță

Profetul din Nazaret | Priceasnă (Versuri: Alexandru Vlahuţă)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.