Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran
La mormântul lui Aron Pumnul
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antịcă fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți aṷroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuiește în cadență și sună întristat;
Căci ah! geni ul mare al deșteptării tale
Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Și-n urmă-i ne-a lăsat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare,
Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire și locul tău natal;
Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simț național!
Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă,
Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioasĕ,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioasĕ,
Colò, în Eliseu!
Alte poezii de Mihai Eminescu.
Citește poezia Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu – (re)publicată pe 18 octombrie 2022;
Citește poezia Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu – publicată pe 9 septembrie 2022;
Citește Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu – (re)publicate pe 15 iunie 2022;
Citește poezia O, rămâi… de Mihai Eminescu – (re)publicată pe 18 februarie 2022;
Citește articolul Despre actualitatea lui Mihai Eminescu – publicat pe 15 ianuarie 2022;
Citește poezia Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu – (re)publicată pe 14 ianuarie 2022;
Citește Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu – publicate pe 13 ianuarie 2022;
Citește poezia La arme – de Mihai Eminescu – (re)publicată pe 16 august 2021;
Citește poezia Criticilor mei – de Mihai Eminescu – publicată pe 12 iulie 2021;
Citește articolul Cât de actual mai este Mihai Eminescu – publicat pe 15 ianuarie 2021;
Citește articolul EMINESCU a murit. Care-i mesajul său peste timp!? – publicat pe 14 ianuarie 2020.
Aron Pumnul (născut pe 27 noiembrie 1818, la Cuciulata, Hoghiz, Brașov, Imperiul austriac – decedat pe 24 ianuarie 1866, la Cernăuți, Imperiul austriac), a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.
S-a născut în familia unor iobagi români din satul Cuciulata, judeţul Braşov. După 4 ani petrecuţi la Odorhei, Aron Pumnul îşi continuă studiile la Blaj şi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 a fost numit profesor de filosofie la Blaj, în acelaşi an plecând cu o bursă de studii la Viena, la Institutul teologic „Sfanta Barbara”. S-a întors în Transilvania în 1846, reluându-şi activitatea de profesor la Blaj. Împreună cu Timotei Cipariu a înființat ziarul „Organul Luminărei”, dar şi alte publicaţii.
În timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunări Naţionale româneşti de la Blaj din 18/30 mai 1848.
Urmărit de autorităţile revoluţionare maghiare, Aron Pumnul se refugiază în Muntenia, unde participă la revoluţia paşoptistă din această provincie, fiind numit de Nicolae Bălcescu în funcţia de comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat. După înăbuşirea revoluţiei muntene, s-a refugiat la Cernăuţi, unde este numit prin concurs primul profesor de limba şi literatura română la liceul german, unde îl are elev pe Eminescu — tânărul poet care, la moartea lui, avea să scrie elegia „La mormântul lui Aron Pumnul”. La scurt timp îşi reia activitatea publicistică în ziarul „Bucovina”, devenind redactorul părţii româneşti.
În timpul vieţii a desfăşurat activitate de profesor, lingvist, filolog şi istoric literar. Nu s-a mai întors în Transilvania niciodată.
În perioada 1862 – 1865, publică, la Viena, prima antologie de literatură română, „Lepturariu rumînesc cules de’n scriptori rumîni”, în 5 volume, pentru aceasta fiind considerat unul dintre întemeietorii istoriei literare românești.
În anul 1864, Aron Pumnul, publică, tot la Viena, și o gramatică a limbii române, în limba germană, „Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen”.
Aron Pumnul a întemeiat prima bibliotecă de cărţi româneşti, găzduită chiar în casa lui, printre elevii care aveau grijă de această bibliotecă numărându-se şi Mihai Eminescu, care din anul 1865 se va afla în gazdă la mentorul său.
Este înmormântat la Cernăuţi, unde a murit la 24 ianuarie 1866, la doar 48 de ani.
În studiul eminescian „O scriere critică”, apărut în „Albina” din Viena, la 7/19 ianuarie 1870, Eminescu scria despre Aron Pumnul: „a încetat de mult de-a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritoriul slab, muritoriul plin de defecte pământești, nelimpezit încă de eterul opiniunei publice; – nu! el e personificarea unui principiu, sufletul – nemuritor neapărat – care a dat consistință și conștiinţă națională maselor şi a făcut din ele o națiune”!
Mormântul lui Aron Pumnul din Cernăuți
Casa din Cernăuți a cărturarului Aron Pumnul
_________________________
La Mormântul lui Aron– Cernăuți 2016
La Mormântul lui Aron Pumnul de Mihai Eminescu (recită Cornel Nemeș)
MIHAI EMINESCU – Mai am un singur dor – Alexandru Grozuţă (voce)
Mihai Eminescu – O, mamă – Dan Moisescu (voce / muzică)
Mihai Eminescu – Floare de tei – (recită Marcel Iureș în 2011)
Mihai Eminescu – Melancolie (recită Ion Caramitru)
Periegheze 