15 iunie 1889 – 15 iunie 2022 – 133 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu
Eminescu
Grigore Vieru
La zidirea Soarelui, se știe,
Cerul a muncit o veșnicie.
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră
Eminescu.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!
Mi-l furară, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu știam că dor mi-era de dânsul,
Nu știam că doina mi-o furară
Cu străvechea și frumoasa Țară
Eminescu.
Acum am și eu pe lume parte:
Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mai poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu.
Suntem în cuvânt și-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!
Dor de Eminescu
Adrian Păunescu
Trebuiau să poarte un nume
Marin Sorescu
Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii –
„Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III”.
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.
Vezi poezia O, rămâi… de Mihai Eminescu – publicată pe 18 februarie 2022;
Vezi articolul Despre actualitatea lui Mihai Eminescu – (re)publicat pe 15 ianuarie 2022;
Vezi poezia Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu – publicată pe 14 ianuarie 2022;
Vezi Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu – publicate pe 13 ianuarie 2022;
Vezi poezia Afară-i toamnă – publicată pe 12 noiembrie 2021;
Vezi poezia La arme – publicată pe 16 august 2021;
Vezi poezia Criticilor mei – publicată pe 12 iulie 2021;
Vezi Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu – publicate pe 15 iunie 2021;
Vezi articolul Cât de actual mai este Mihai Eminescu – publicat pe 15 ianuarie 2021;
Vezi poezia La mormântul lui Aron Pumnul – de Mihai Eminescu – publicată pe 14 noiembrie 2019.
P. S.: Selecția reprezintă doar opțiunea mea. Din mult mai multele poezii, am ales cele mai cunoscute creații poetice dedicate lui Mihai Eminescu.
Tiberiu M. Pană
Doina şi Ion Aldea Teodorovici – Eminescu (Cerbul de Aur – 1992)
Alexandru Zărnescu – Dor de Eminescu (recită Adrian Păunescu – Cenaclul Flacăra)
Alexandru Zărnescu – Dor de Eminescu (poezie de Adrian Păunescu – @Arhiva TVR)
Marin Sorescu – Trebuiau să poarte un nume
Periegheze 