Motto: Politica este arta de a-i împiedica pe oameni să ia parte la treburi care îi preocupă pe bună dreptate. – Paul Valery

 

În contextul unui infinit proces de reformare a învăţământului preuniversitar, al schimbărilor preconizate prin descentralizarea şi asigurarea calităţii în educaţie, ni se pare firesc să abordăm problema statutului/ condiţiei profesorului în România de astăzi. După 1990, cadrele didactice au fost supuse unei grave deprecieri a status-ului profesional, care include condiţia economico-socială, recunoaşterea de către societate a rolului profesiunii didactice şi imaginea acesteia la nivel social (incluzând şi stima de sine a cadrului didactic).

Decăderea statutului corpului profesoral a determinat scăderea atractivităţii acestor profesii, problema recrutării unor tineri competenţi şi a menţinerii lor în sistem neputând fi surmontată, datorită înrăutăţirii condiţiei socio-profesionale, scăderii constante a veniturilor, precarităţii condiţiilor de la locul de muncă etc. Datorită diminuării motivaţiei financiare şi a calităţii mediului de lucru, s-a produs îmbătrânirea corpului didactic şi scăderea calităţii acestuia.

În acelaşi timp cu deprecierea condiţiei cadrului didactic au sporit aşteptările societăţii: părinţii, comunitatea locală, factorii de decizie din sistem au pretins tot mai mult din partea educatorilor, deşi importanţa economică, socială şi politică a acestei categorii profesionale s-a diminuat considerabil!

La starea actuală a învăţământului a contribuit şi amestecul constant al politicului, care a generat instabilitate la nivelul conducerii şcolilor prin numirea ca directori a unor clienţi politici obedienţi şi impostori, dar fideli celor care i-au „uns” în funcţii. Lipsiţi de calităţi manageriale, incapabili să coaguleze personalul didactic performant în actul de conducere, înconjuraţi de sicofanţi şi adulatori interesaţi, asemenea „antimanageri” au ratat şansa de a beneficia de fonduri, nefiind în stare să elaboreze nici măcar bugetul unităţilor şcolare sau proiecte prin care să obţină bani pentru reabilitarea, consolidarea şi modernizarea acestora.

Fără o reală stabilizare a conducerii şcolilor (directori competenţi, care să obţină postul prin concurs, să nu poată fi demişi la schimbarea guvernului sau a culorii politice a ministrului), fără depolitizarea „de sus până jos” a sistemului (în care numai ministrul ar putea să fie politician, dar cu un statut profesional şi competenţe pedagogice recunoscute), nu se poate realiza o reformă democratică în învăţământ.

Istoricul „reformării” învăţământului preuniversitar este plin de angajamente găunoase şi lipsit de fapte consistente ale unora dintre pretinșii „reformatori”. Iată doar câteva asemenea exemple.

Într-un interviu acordat Tribunei învăţământului, apărut în nr. 903 (11-17 iunie 2007), inginerul Cristian Adomniţei, ministrul care a debutat în sistemul educaţional direct în vârful ierarhiei, considera că oamenii şcolii, profesori şi directori, „nu ar trebui să fie îngrijoraţi de viaţa politică şi de cine este politic în fruntea ministerului. Ei au atribuţii de serviciu foarte clar delimitate. Ar putea să înceapă să aibă emoţii abia când vine un ministru care le cere să îşi facă treaba. Până acum au avut o viaţă cam dulce şi se vede acest lucru”. Câţi paşi a făcut şi în ce direcţie, în reformarea structurilor învăţământului, s-a văzut cu vârf şi îndesat! Acest personaj de poveste a zburat din fruntea ministerului așa cum a ajuns acolo. Fără să lase în urmă niciun fel de… urme palpabile!

În februarie 2007, ministrul M. Hărdău sfătuia cadrele didactice „să nu-şi consume energia degeaba, întrucât … vor avea nevoie de ea pentru a analiza proiectele de lege care vizează învăţământul preuniversitar”. Într-adevăr, în aceeaşi lună, au fost supuse dezbaterii publice proiectul Legii învăţământului preuniversitar şi cel al Legii privind  Statutul personalului didactic. În unităţile de învăţământ s-au organizat dezbateri, s-au făcut propuneri care au fost remise inspectoratelor şcolare care, după centralizarea şi sistematizarea lor, le-au expediat la  minister.

Schimbarea guvernului, intervenită în aprilie 2007, a făcut ca toate aceste demersuri să devină caduce, noul ministru asumându-şi sarcina ca, împreună cu  echipa managerială numită la conducerea ministerului, să elaboreze noi proiecte ale acestor legi. Considerând  elaborarea şi adoptarea acestui pachet legislativ ca fiind prioritatea sa numărul unu, în iulie 2007, ministrul Adomniţei declara: „din punctul meu de vedere, la 1 septembrie va fi gata. Pentru mine este o certitudine. Atâta timp cât un ministru îşi asumă un asemenea proiect, el trebuie să se întâmple. Aici nu există loc de probabilităţi, pentru că este un obiectiv esenţial pentru sistemul educaţional”. Lăsând de o parte faptul că termenul angajat de ministru pentru finalizarea şi negocierea proiectelor nu a fost respectat, trebuie să remarcăm faptul că acestea s-au produs într-o totală secretomanie. Fără niciun fel de dezbatere publică!

Toți cei care i-au urmat în funcție și-au asumat public intenții reformatoare, prin declarații dintre cele mai sforăitoare… Au urmat alţi şi alţi miniştri ai educației, (dintre care i-am evidenția pe „nemuritorii” PSD-iști Ecaterina Andronescu și Liviu Marian Pop), alte şi alte proiecte de lege pentru „reformarea” din temelii a sistemului educațional, au trecut ani după ani şi … nimic! Până când, în iarna anului 2010, Guvernul condus de Emil Boc şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011. Lege care, bună-rea, nu a beneficiat nici măcar de şansa de a fi aplicată!

Schimbarea intempestivă a guvernului, petrecută în luna aprilie 2012, instaurarea la conducere a struţo-cămilei U.S.L.-iste („PNL+PSD / Tot dracul ăla e!”), tendinţele vindicative ale acestora, au dus la modificarea în mai multe rânduri a acestei legi (numai prin ordonanţe de urgenţă), schimbându-i-se radical caracterul unitar şi sensul! Astfel încât, în anii care au trecut de atunci, biata lege a devenit o doar o caricatură a ceea ce își imaginaseră autorii ei că o să fie! 

Prin aceste modificări interesate, în loc de descentralizare s-a reintrodus o şi mai fermă centralizare a deciziei, în loc de rigoare s-a reintrodus arbitrarul, iar în loc de un învăţământ centrat pe competenţe şi autoritate liber consimţită s-a dat frâu liber lipsei de repere şi de perspectivă! Fiecare a făcut ce a vrut, dând frâu liber realizării intereselor de clan ale propriei clientele politice! Iar sindicatele din educație s-au alăturat acestui car triumfal… antieducațional, contribuind la adoptarea unor măsuri legislative care contraveneau chiar intereselor celor pe care pretindeau că-i reprezintă!

Trebuie ştiut faptul că „cheia” descentralizării sistemului de învăţământ preuniversitar o reprezintă costul standard pe elev / preşcolar, indicator de fundamentare a necesarului de fonduri destinate cheltuielilor pentru finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ. Acesta este determinat în funcţie de indicatori fizici de consum de resurse umane şi materiale, precum: numărul de elevi pe clasă, numărul normelor didactice pe clasă, nivelul salariilor cadrelor didactice în raport cu gradul de calificare al acestora, consumul de energie electrică şi termică, costul materialelor şi serviciilor etc.

Fiind un cost etalon şi nu un cost unic, acest „cost standard” este diferit ca mărime, fiind determinat pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil şi în funcţie de mediul urban/ rural. El nu corespunde ca mărime cu necesarul de fonduri pentru finanţarea de bază a şcolilor, putând să fie mai mare, egal sau mai mic decât capacitatea bugetului de a-l susţine. Ceea ce până acum, bugetul nu a fost în stare să facă! Nici măcar teoretic nu a reușit să se apropie de acei… minimum 6% din PIB, procent care – începând din anul școlar 2004-2005 – ar fi trebuit să fie alocați anual pentru educație! În tot acest interval de timp, rar reușind să treacă de un procent de… 3% din PIB, nu puțini fiind anii școlari în care s-a prorogat aplicarea acestei prevederi legale!

În ultimele decenii, atât bugetul de stat cât şi cele locale au alocat pentru învăţământ fonduri mult mai mici decât nevoia fundamentată pe bază de costuri standard. Diferenţele dintre costul standard şi necesarul real de fonduri al unei şcoli, au dus la apariţia unor dezechilibre între unităţi de învăţământ din aceeaşi localitate, din localităţi sau din regiuni diferite, relevând însă şi unele deficienţe funcţionale (utilizarea spaţiilor de învăţământ sub capacitate, dispersia foarte mare a acestora, existenţa unor zone defavorizate, managementul neperformant etc.), unele dintre acestea reprezentând o moştenire istorică, a cărei soluţionare nu a putut să fie surmontată de atâta amar de vreme.

Timp în care au circulat tot felul de… „idei” reformatoare, precum aceea a concentrării competenţelor profesorilor şi elevilor în unele şcoli, care s-a dovedit a fi doar un basm frumos, care nu i-a „liniștit” nici pe unii şi nici pe alţii, deoarece se încălca principiul constituţional al egalităţii de şanse. Sau preconizata salarizare diferenţiată a cadrelor didactice, prin plata cu mai mulţi bani a celor care sunt încadraţi în unităţi școlare „elitiste”, care nu se poate realiza doar în funcţie de performanţele şcolare ale elevilor, deoarece activitatea profesională a unui educator – într-un mediu defavorizant – asimilabilă unei adevărate „campanii de apostolat”, nu poate fi cuantificată doar după asemenea criterii.

Conchizând, considerăm că încă preconizata reformare prin descentralizare a învăţământului preuniversitar nu se poate realiza decât etapizat (în condițiile în care priorităţile pe termen scurt şi lung, stabilite prin „strategiile” de până acum, nu s-au înfăptuit decât parţial), prin diagnoze şi prognoze de sistem privind oportunitatea şi fezabilitatea, prin monitorizare internă şi externă, prin evaluare şi corecţie (elaborând studii de impact, adoptând prompt măsuri operaţionale de remediere şi de ajustare a disfuncţiilor apărute pe parcurs), prin informarea opiniei publice şi a tuturor celor interesaţi în legătură cu principiile şi conţinutul reformelor structurale preconizate, printr-o bună cunoaştere a tuturor actelor normative care reglementează acest proces, de către toţi cei care trebuie să le aplice (minister, inspectorate şi unităţi şcolare, consilii locale etc.).

Descentralizarea mai presupune „la legi noi, oameni noi”, acest complex şi necesar proces reformator putându-se realiza – pe toate palierele – doar cu „oameni potriviţi, la locul potrivit”, fără menţinerea sau numirea în funcţiile de conducere a unor yesmeni şi/ sau sicofanţi, a unor autoritari sau dictatori; şi unii şi alţii fiind prezenţe anacronice, care au dus şi duc la destabilizarea sistemului educaţional.

Pe care, toţi cei interesaţi de moliciunea coloanei vertebrale a acestora, datorată şi apartenenţei politice comune, au continuat şi continuă să îi promoveze în funcţii de conducere sau în cele de îndrumare şi control din învăţământ!

Se pare că nimeni nu îşi mai aminteşte de faptul că din anul 2008 până în toamna târzie a anului 2016 nu s-au mai organizat concursuri pentru ocuparea funcţiilor de conducere din şcoli! În aceşti 8 ani, fiecare din partidele/ coaliţiile/ alianţele care s-au aflat la guvernare au „pândit” (şi ratat!) momentul optim pentru a o face, urmărind doar complinirea propriilor lor interese politice pentru a organiza aceste concursuri! Spre disperarea celor care – din ce în ce mai mulți la număr – asistau neputincioşi la demantelarea uneia din componentele fundamentale ale societăţii: sistemul educațional românesc.

După tragedia de la clubul Colectiv, a trebuit să vină un… guvern de tranziție, prezidat de Dacian Julien Cioloș, pentru a se organiza un astfel de concurs, în timp ce ministru al educației era  Mircea Dumitru (5 iulie 2016 – 4 ianuarie 2017).

Iar acum, în 2021, cu chiu cu vai, după opinteli de toate felurile, la ușile manageriale ale școlilor bate un nou concurs pentru ocuparea acestor funcții. Ce o să fie, rămâne de văzut. Dacă un astfel de concurs o să mai fie, că pandemia ne-a îngenunchiat de-a binelea! Iar concursul nu se poate compara cu un congres de partid și de stat!

Vezi AICI Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, iar AICI Calendarul concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat Sesiunea 2021. Prin OME nr. 5.195 din 3 septembrie 2021 a fost modificată și completată anexa la Ordinul ministrului educației nr. 4.597/2021 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, a fost modificat Calendarul… și a fost publicată BIBLIOGRAFIA pentru concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct… (vezi Monitorul Oficial, nr. 848 / 6.IX.2021, pp. 7-8). Pentru a obține lămuriri la problemele tehnice întâmpinate, poate să fie consultat ghidul, Procedura de utilizare a platformei de înscriere a candidaților… Asta în cazul în care vă bate gândul să participați la concurs!

 

Vezi și articolul Despre rolul nefast al „managerilor” numiţi politic – publicat pe 26 septembrie 2021;

Vezi și articolul Tot despre educație. Despre acei „manageri” de partid care doar se fac că fac! – publicat pe 14 septembrie 2021;

Vezi și articolul PRIVIRE ÎN TRECUT PENTRU A DESLUŞÍ VIITORUL EDUCAȚIEI… – publicat pe 7 septembrie 2021.

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

P. S.: Pentru a înțelege și ce ne așteaptă, vezi câteva articole referitoare la intențiile reformatoare – în sistemul național educațional – ale actualilor guvernanți. Care nu văd nici ei mai departe decât vârful propriului lor nas, așa cum o dovedește și graba de a concretiza o mai veche intenție a lui Klaus Werner Iohannis de realizare a unei reforme numită bombastic… ROMÂNIA EDUCATĂ!

Cât de educată poate să devină o Românie – din care nici măcar formal nu se pune problema depolitizării educației – rămâne de văzut. Oricum ar fi, fără depolitizarea de sus și până jos a sistemului educațional, șansele de a se realiza o astfel de reformă sunt ca și inexistente.

Raportul final al Proiectului „România Educată”: NIMIC despre depolitizarea educației, NIMIC despre rolul nefast al „managerilor” numiţi politic! (III) – publicat pe 25 iulie 2021;

Raportul final al Proiectului „România Educată” nu spune NIMIC despre rolul nefast al „managerilor” numiţi politic! (II) – publicat pe 23 iulie 2021;

Raportul „România Educată”: NIMIC despre depolitizarea învățământului! Cine o ascunde sub preș, ca și cum nu ar exista!? (I) – publicat pe 21 iulie 2021.

De asemenea, se impune să nu ignorăm prevederile următoarelor acte normative:

•  ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 41 din 27 mai 2021 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial, nr. 560 din 31 mai 2021) – prin care s-au modificat condițiile necesare pentru a putea  participa la concursul de directori (se pot înscrie la concursul național pentru ocuparea funcției de director/ director adjunct în unitățile de învățământ preuniversitar și cadrele didactice titulare care nu au calitatea de expert în management educațional, dacă: a) au diplomă de licență sau atestat de echivalare în condițiile art. 149 alin. (3) din LEN; b) au cel puțin 5 ani vechime în învățământ.)! Și… cu asta basta! Procedând astfel, rezultă că se pot înscrie și ai noștri la concurs! Că prea au pătimit în anii din urmă, de cruntă teroare PSD-istă!
• Legislația privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ: Legea nr. 35/2007 privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 29/2010 (publicată în Monitorul Oficial, nr. 165 din 8 martie 2007);
• OMEN nr. 4831/2018 privind aprobarea Codului-cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar (publicat în Monitorul Oficial, nr. 844 din 4 octombrie 2018);
• CODUL-CADRU DE ETICĂ din 30 august 2018 al personalului didactic din învățământul preuniversitar (publicat în Monitorul Oficial, nr. 844 din 4 octombrie 2018);
• ORDIN nr. 4.742 din 10 august 2016 pentru aprobarea Statutului elevului (publicat în Monitorul Oficial, nr. 645 din 23 august 2016);
• Statutul elevului (publicat în Monitorul Oficial, nr. 645 din 23 august 2016);
• LEGEA nr. 185 din 20 august 2020 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial, nr. 762 din 20 august 2020), prin care, printre altele, s-au produs modificări privind numărul elevilor din formațiunile de studiu; ceea ce a produs dificultăți unor unități școlare care nu dispun de spații suficiente desfășurării activităților instructiv-educative (ca urmare a sporirii numărului de clase), consecință a aplicării prevederilor acestui act normativ!

_____________________________

Sursa foto copertă. La ceremonia de deschidere a anului școlar 2021-2022 de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, la care a participat premierul Florin-Vasile Cîțu, a fost prezent şi primarul sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, care a stat lângă prim-ministru (vezi AICI). Cristian Popescu Piedone, fostul primar al sectorului 4, a fost condamnat în decembrie 2019, în primă instanță, de către Tribunalul București, la 8 ani și jumătate de închisoare cu executare în dosarul Colectiv, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în legătură cu eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru acest club (vezi AICI o știre, despre reacția unui părinte al unui tânăr decedat în incendiu, față de buna vecinătate a celor 2 de la festivitatea de deschidere a anului școlar).

Citeşte întreaga ştire: Tatăl unei victime Colectiv, reacţie după ce Cîţu a apărut lângă Piedone la deschiderea anului şcolar: ”Rușine PNL!”

______________________________

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea în lead a sursei și cu link activ către pagina acestui articol. Nerespectarea acestor condiții constituie o încălcare a prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

VAMA – Pe de rost | Official Music Video

… Școală, îți amintești?
Ce mic eram, cum mi-ai promis c-ai să mă crești…
Școală, cum naiba vrei să cresc
Dacă e o rușine să greșesc!?

Am 16 ani și aș vrea să dispar
Undeva unde să pot conta
Tată, dacă te sună azi, spune-le că-s plecat
Azi chiulesc pentru că m-am săturat să ascult,
Vreau să gândesc!

… Pe de rost, pe de rost, pe de rost ca un prost
Nu mai vreau pe de rost, pe de rost, ca un prost
Deci școală, la revedere
Ești prea departe de visele mele!

Școală, la revedere,
Mă duc să învăț de la visele mele.

Valeriu Sterian – Educaţie prin cântec (II)

Încearcă şi tu să râzi când alţii plâng,
Încearcă să pari isteț când eşti nătâng,
Încearcă alta să spui decât ce gândeşti,
Încearcă să fii exact ce nu eşti.

Poate aşa ai să poţi să-i faci să creadă că eşti normal,
Să nu se uite la tine toţi ca la un „stupid animal!”