Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco

Rugă pentru iertarea păcatelor

Ştiu că-s vinovat, Părinte…
Ştiu că vina mea e mare –
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Şi nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Şi cu fapta,
Şi cu gândul,
Şi cu ochii,
Şi cu gura…

Ştiu că-s vinovat, Părinte…
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!…

Eu nu mint –
Eu sunt ca Tine!…
Nu ştiu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăieşti în mine –
Şi cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i păcat…

Alte poezii de Ion Minulescu.

Ion Minulescu (născut la 6 ianuarie 1881, Bucureşti – decedat la 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.

______________________________

O memorie bună este un avantaj imens! – Stendhal

Pe la începutul deceniului opt al secolului trecut, fiind elev la Liceul „Nicolae Bălcescu” (actualul C. N. „Alexandru Lahovari”), acolo unde, din clasa a X-a, optasem să urmez profilul uman, profa de română ne-a recomandat să învățăm fiecare câte o poezie de Ion Minulescu. La alegere. Așa cum făcea de fiecare dată când studiam câte un poet, dintre cei care figurau în programa școlară de atunci. Zis și făcut. Fiind vorba de unul dintre poeții români pe care-i îndrăgeam, desigur că știam mai multe poezii ale acestuia. Iar volume cu poezii ale acestora îmi erau permanent la îndemână, aflate pe noptiera de lângă pat.

Mai avea obiceiul ca – prin sondaj, în orele următoare – să verifice dacă i-am urmat recomandarea. Și ne punea să recităm poezia aleasă. Venindu-mi și mie rândul să o fac (vorba vine, pentru că nu avea un anumit tipic pentru a ne verifica), la întrebarea dânsei referitoare la poezia pe care am învățat-o, i-am răspuns că era vorba de Rugă pentru iertarea păcatelor! Trebuie să recunosc că am mizat pe elementul… surpriză, contând pe faptul că nu se va aștepta la așa ceva. Cum cred că nici nu prea excela în cunoașterea sensurilor laice ale acestei poezii. De aici surpriza pe care i-o citeam în ochi, în timpul derulării acestui act… artistic.

Depășind momentul de derută, d-na profesoară nu a putut bâigui decât: „Uite ce poezie a învățat Pană!” I-am replicat că nu am făcut altceva decât să-i urmez recomandarea, alegând ca să recit în clasă această poezie, deși știam mult mai multe poezii de Minulescu. A declinat oferta mea de a administra dovada că eram expert în Minulescu, nepermițându-mi să recit și altă poezie / alte poezii.

Cu altă ocazie o să mai depănăm astfel de amintiri din viața de elev! Poate că le citește și d-na profesoară, cea care acum locuiește în aceeași clădire cu mine, pe scara vecină!

____________________________________

Ion Minulescu citește propria poezie Romanța Rozinei (înregistrare din 1928).

Ion Minulescu – Ultima oră (recită Florin Piersic)

Mondial – Pe harta Europei (1971)

Azi noapte-am stat de vorbă
Cu plopii şi cu vântul!…
Mă cunoştea şi vântul,
Mă cunoşteau şi plopii –
Mă cunoşteau din vremea
Când colindam pământul
Cu gândul şi cu ochii
Pe harta Europei.

Şi mi-am adus aminte de nopţile de vară
Când o porneam de-acasă;
De-abia ieşit pe poartă,
Mă şi vedeam departe prin nu mai ştiu ce ţară…
şi mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă.