LA ARME Auzi departe strigă slabiiŞi asupriţii către noi,E glasul blândei BasarabiiAjunsă-n ziua de apoi.Şi sora noastră cea mezinăGemând sub cnutul de calmucLegată-n lanţuri a ei mână,De ştreang târând-o ei o duc.Murit-au… poate numai doarmeS-aşteaptă moartea de la câniLa arme,La arme, dar români! Pierit-au oare toţi vultaniiŞi soimii munţilor Carpaţi,Voi, fii ai vechei TransilvaniiSunteţi cu …

Continuă să citești La arme – de Mihai Eminescu