Cele două căpăţâni goale La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,„Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?” „Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâne neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în vieaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşeză …

Continuă să citești Cele două căpăţâni goale – de Andrei Mureșanu