Motto: «Acest protocronism, curent pseudo-istoric, naţionalist și fundamentalist, care idealizează trecutul trecând peste regulile cercetării ştiinţifice şi recurgând la date şi surse îndoielnice, abundă în cercuri patriotarde şi speculative-vizionare, care încearcă să transbordeze în trecut nişte deziderate ale prezentului.» – Irina-Maria Manea
Când s-a pus dracul pe rasă / Ori o taie, ori o lasă!
Scurt pe 2 și 1/4: Exact așa se întâmplă atunci când te mănâncă într-un loc! Da nu oriunde, ci chiar în locul ăla, exact acolo!
N-am avut de lucru (vorba vine!) și – duminică seară – mă apuc să citesc postarea unui preot, care se zice că-mi este „prieten” pe facebook. Și ce să vezi! Popicu își dădea cu părerea despre istorie, cufundându-se în adâncimea problemelor care frământă fără odihnă lumea științifică mondială! Care nu mai poate pune geană pe geană până nu rezolvă problema etnogenezei neamurilor italice / romanice și a filogenezei limbilor acestora. Sens în care popicu’ nostru se pare că intrase în posesia unui… manuscript inedit (!), pe care s-a grăbit să-l aducă la cunoștința ciracilor care-i mănâncă știință din palmă!
Aiurea… Rămas fără obiectul muncii ca urmare a pensionării sale, popa se agață de tot felul de făcături lumești pentru a rămâne în atenția câtorva adulatori, care-i întrețin bruma de orgoliu naționalist. Că s-a prins că tema asta are o oarecare cătare la unii dintre poporeni. Tot d-ăia pe care-i manipula popimea și-n alte vremuri. Vremuri d-alea de restriște… Mai ales în perioada postrevoluționară. Ca să uite flămânzii de foame și de viața oropsită pe care-o duc. Nu cumva să caute la rădăcina cauzelor care o generează și, mai ales, să nu le treacă prin țeastă să caute soluții viabile pentru înlăturarea acestor cauze. Așa, îi adâncesc în istorie, le zgândăresc orgoliul cu tot felul de năzbâtii inventate și, bieții de ei, se culcă flămânzi. Da-n piepturile lor de aramă altfel bate o inimă de… geto-dac! Dispus să îndure orice pericol, așa cum au făcut înaintașii lor! Despre care, fie vorba între noi, ciumpalacul de serviciu nu a știut nimic de-adevăratelea, până a-l citi cu nesaț pe „istoricul” de … zburluș!
Unde sunt popi mulţi, moare pruncul nebotezat. (proverb românesc)
Zis și făcut. În lipsă de altceva, popicu titrează incitant materialul distribuit pe pagina sa de facebook: „ADEVĂRUL ISTORIC trebuie mediatizat. Biblioteca Vaticanului şochează: Dacii au fost strămoşii romanilor”! Hait, mi-am zis! Aici e de treabă, nu glumă…
Și-o apucă pe câmpii, fără să precizeze care-i SURSA care-l inspirase; nici la începutul, nici la sfârșitul perorației sale.
Să vedem ce făcături a preluat popicu, fără să indice niciun fel de sursă:
„Teoriile privind adevărata dimensiune a neamului geto-dac au un real sâmbure de adevăr şi nu reprezintă deloc o exaltare naţionalistă românească fără temei….” Și tot așa, până la sfârșit, de ți se făcea greață, nu alta!
Nu intru în amănunte, încerc să lămuresc câteva lucruri simple, doar pentru circopiteci! Pentru că știu că le place să-și împăneze textele fade cu numele unor necunoscuți, hai să vedem cine-s cei pe care-i invocă Săvescu Napoleon, și-i preia popicu pe nemestecate, atunci când postează textul acestuia:
„Miceal Ledwith, (care se numește, de fapt… Micheál Ledwith, dar în toate sursele românești este citat cu prenumele greșit! n. n.) un confident al papei Benedict, … savantul Miceal Ledwith, consilier al papei Benedict”, care ar fi afirmat că: „latina cultă se trage din limba română străveche, şi nu invers”!
Să-i cităm integral pe acești rătăciți prin arhivele Vaticanului, care-i atribuie zisului Ledwith aceste vorbe: „Chiar dacă părerea generală este că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba latină, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba română, şi nu invers…. Aşadar, aş vrea să-i felicit pe locuitorii Munţilor Carpaţi pentru că ei sunt părinţii limbii latine!”
Să mergem direct la sursă, urmând să comparați fiecare ce-i atribuie împricinații și ce ar fi spus prelatul în discuție: vezi AICI varianta scurtă / chintesența spuselor sale, iar AICI partea citată copios de către diferiți daciști interesați! Ca să comparați ce spune Săvescu și preia zburlușul și alții ca el, cu ce a spus de fapt Ledwith! Urmând să constatați diferențele esențiale dintre o citare interesată (în diferite materiale scrise) și sursă, la care găsim spusa autentică a vorbitorului! (într-o înregistrare video)! Mai precizez că biografia acestuia este radical diferită de ce pretind autohtonienii că ar fi fost.
GRAZIANO BACCOLINI, cel citat de autorul articolului, preluat integral de popic, este professore di Chimica presso l’Università di Bologna, (profesor asociat de… chimie organică, expert în chimia fosforului!) având preocupări referitoare la etrusci, publicând studii pentru descâlcirea unora din tainele acestei civilizații peninsulare. Și nu numai… Vezi mai jos, (la bibliografia cu dedicație)!
Intrigat de obiectul muncii părintelui lumesc al multor enoriași rătăciți de turmă, am postat următorul comentariu:
http://istoriascunsa.blogspot.com/…/vaticanul-confirmat… »!
Caută-i pe viteji în temniţă şi pe proşti printre popi. (proverb rusesc)
Tiberiu M. Pană Văd că nu aveți arta dialogului și jigniți oameni valoroși, rușinică, noi vă vorbim în cunștință de cauză și la plural….. spre atenția dvs. vă trimit dovezi clare, nu din bălării.” Asta cu… bălăriile am priceput-o, fără să am nevoie de tălmaci. Deoarece, uitându-mă prin ele, nu l-am zărit și pe popic. În rest, era plin de pitpalaci, cât cuprinde!
Popa până și-n pridvor / Cată să aibă izvor. (proverb românesc)
» ”!Popa plânge când nu are morți de îngropat. (proverb românesc)
Să-l trimitem pe popă la sursa (una din sursele!) de unde a preluat materialul de la care a pornit sfada. Că nu se mai poate cu astfel de guguștiuci, spoiți cu istorie naționalistă / extremistă pe patrafire: intitulat Chiar credeți că am fost un popor de surdo-muți!? – articolul a apărut pe 10 iulie 2019, în oficina… Curierul Național. Unde altundeva putea să apară decât în foaia voiculesciană de făcut rahat pe băț!?
Cine credeți că-l semnează, înainte de a-l prelua popicu, fără ca acesta să citeze sursa!? Nimeni altul decât… inițiatorul și întreținătorul principal al acestui curent în România postdecembristă: Dr. Napoleon Săvescu! Cel care-și publică elucubrațiile în această făcătură, dând de ros populimii neinformate tot felul de astfel de subiecte inventate (vezi la sursă pagini întregi cu astfel de elucubrații napoleoniano-săvești)!
Popicu, rușinică! Află că nu-i frumos să-ți însușești „munca” altuia, chiar dacă nu-s altceva decât… bălării cu pretenții istorice! Așa cum vă place să citați din Biblie indicând sursa, la fel trebuie să procedezi și aici. Desigur că făcătura lui Săvescu a apărut și pe alte site-uri, dar am preferat să trimit la sursa arhetipală. Ca să nu avem alte discuții.
Să le dăm popii și enoriașilor săi de citit, că nu se mai poate! D-alea adevărate, fără să ne propunem să epuizăm vreo listă de studii mai recente:
Grancea Mihaela, Dacismul #i avatarurile discursului istoriografic postcomunist;
Părințele, dacă tot ai aflat acum și aici despre existența unui prelat catolic, pe nume Miceal (!?) Ledwith, încearcă să o îngurgitezi și p-asta, (deși e cam lungă!), care e tot de-a lui: Dr. Miceal Ledwith – Cum a devenit Iisus un Christos.
Pentru doritorii de mai multe povești muritoare, vezi AICI, in extenso (Partea I), o emisiune din anul 2012 a TVR Cluj-Napoca, iar AICI Partea a II-a a interviului realizat cu Ledwith.
Cum n-ar strica să vizualizați și un material video – un recent interviu cu prof. Graziano Baccolini, în care, printre altele, se referă la apariția vieții pe pământ. În care nu vorbește deloc despre… facerea biblică!
Pentru că autorul articolului (preluat pe nemestecate de către popic și de alții ca el), face vorbire de faptul că „între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică”, invocând „un studiu efectuat de doctor Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg”, recomandăm cu suficientă căldură vizionarea unui interesant material:
Conferințele Teatrului Național on-line: 19 Aprilie 2015 – Conferința Prof. Univ. Dr. Alexander Rodewald: Originea genetică a poporului român, între mit și realitate (între 1:43:29 și 3:47:15).
Alexandru Rodewald s-a născut la Tulcea, la 18 februarie 1943, ca fiu al lui Ludovic Rodewald-Rudescu, biolog și al Mariei-Josefa Rodewald-Rudescu, casnică, ambii germani bucovineni. A fost cel care, în calitate de Director al Institutului de Biologie Umană al Universității din Hamburg, a coordonat doctoratul d-nei Georgeta Cardoş. Este co-autor al unui studiu complex comparativ de paleogenetică al populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul României. Studiul a fost realizat – între anii 2003 și 2007 – la Institutului de Biologie Umană din Hamburg, împreună cu biologul Georgeta Cardoș (cea pentru care acest studiu a constituit totodată și lucrarea sa de doctorat), pe un eșantion semnificativ de populație actuală (din diferite zone ale României), comparat paleo-genetic cu resturi ale unor oameni aparținând populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul țării. Vezi AICI C.V.-ul dr. Alexandru Rodewald.
Între 1:43:29 și 2:53:00 s-a desfășurat expunerea prof. Rodewald.
De la 2.50:30 la 2:53:00 vezi CONCLUZIILE acestui studiu. Remarcați utilizarea de către conferențiar a cuvântului „probabil”, cu referire la transmiterea unui „nucleu genetic” al populațiilor umane vechi din epoca bronzului și a fierului de pe actualul teritoriu al României, care „s-a transmis la populația actuală românească PROBABIL PRIN INTERMEDIUL POPULAȚIILOR GETO-DACICE, în ciuda tuturor influențelor genetice ale populațiilor migratoare care au trecut peste acest teritoriu…” „Asta rămâne să demonstrăm noi, dacă găsim fondurile respective și materialul (genetic, n. n.) respectiv, pe care ni-l poate pune la dispoziție Institutul de Antropologie… Ne propunem continuarea acestor studii, care sunt extrem de complicate, extrem de scumpe.” Ceea ce prof. Rodewald nu a apucat să mai facă, acesta decedând la 26 iulie 2017.
De la 2:53:40 conferențiarul a a răspuns unor întrebări. Profesorul revine asupra necesității continuării studiilor comparative, atunci când spune tranșant: „ne trebuie DACII, fără daci nu putem… dacă reușim să găsim și să analizăm 50 de daci din necropole tot din zonele astea și dacă avem rezultatele și se dovedește că populația noastră geto-tracică… ”
De aici le-a fost ușor daciștilor, traciștilor, danielilor și roxinilor, săveștilor și napoleonilor etc., să considere ca fiind un fapt de o certitudine incontestabilă ceea ce autorii studiului – în lipsa unor date științifice certe și sub rezerva unor necesare cercetări ulterioare – au pus sub semnul incertitudinilor! Dar la popiștășime astfel de… nuanțe nu contează!
Iar lucrările de mai jos ar putea constitui un început al alfabetizării istorice a tuturor adulatorilor de napoleoni autohtoni:
- Istoria României în texte, coordonator Bogdan Murgescu, Editura Corint, București, 2001.
- Istoria românilor, Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu.
- Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980.
- Hadrian Daicoviciu, Studii dacice, Editura Dacia, Cluj, 1981.
- Ovidiu Drimba – Istoria culturii și a civilizație i/ Cultura și civilizația daco-geților – Editura Științifică și enciclopedică, vol. 1, 1985, pp. 781-812
- Dacii în conștiința romanticilor noștri: schița la o istorie a dacismului, Ovidia Babu-Buznea, Editura Minerva, 1979.
- Civilizația geto-dacilor: spiritualitatea, Adrian Bejan, Liviu Măruia, Editura Excelsior Art, 2008.
- Spiritualitatea geto-dacilor: repere istorice, Ion Horațiu Crișan, Editura Albatros, 1986.
- Viața morală a daco-geților, Stelian Stoica, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984.
- Civilizația geto-dacilor, Ion Horațiu Crișan, Editura Meridiane, 1993.
- Societatea geto-dacică de la Burebista la Decebal, Nicolae Gostar, Vasile Lica, Editura Junimea, 1984.
- Din istoria culturii și religiei geto-dacice, Silviu Sanie, Editura Universității „Al.I. Cuza”, 1999.
- Riturile funerare la daci și daco-romani, D. Protase, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971.
- Funeraria dacoromana: arheologia funerară a Daciei romane, Mihai Bărbulescu, Editura Presa Universitară Clujeană, 2003.
- Arheologia scrisului în Dacia: repere și mărturii, Alexandru Strachină, Editura Axa, 2001.
- Vezi și articolul Ipoteze fantastice despre cultura şi istoria dacilor. Cum aberau scriitorii şi erudiţii cu privire la proto-latină, pelasgi şi alfabetul dacic.
Cu două nu poți / Și popă și hoț!
- Vezi interviul cu prof. Alexandru Vulpe, Sintagma «strămoșii noștri daci» ar trebui discutată, apărut în Historia, 17 ianuarie 2012. Atenție la ce susține acest mare istoric și arheolog român: „Despre limbile tracice cunoaştem prea puţin. Documente existente indică o rudenie cu limbile balto-slave – aceasta este opinia mea. Unii, care nu vor să mai audă de slavi, caută o altă origine a dialectelor sau limbii pe care o vorbeau supuşii lui Burebista şi ai lui Decebal. Nu au unde să ajungă pentru că n-au argumente. Ce avem ne îndreaptă către grupul balto-slav. Putem considera că limba geţilor, a dacilor, a format – împreună cu cea a tracilor până la un punct – o grupă comună, într-o ramură balto-slavă.” Întrebat dacă „dacii ar fi vorbit latină şi că s-ar fi înţeles în mod direct cu romanii este o speculaţie”, istoricul răspunde răspicat: „Nu are niciun fundament. Dacii vorbeau o limbă din familia limbilor tracice.”
- Vezi și interviul cu profesorul şi istoricul Zoe Petre: Care este legătura dintre daci și români? Pot fi considerați strămoșii noștri direcți?, apărut în Adevărul, 23 septembrie 2013. Ca să realizați de unde provin bolile copilăriei pseudo istoriei despre geto-daci! Întrebat despre apariția MITULUI DACILOR, istoricul a răspuns răspicat: „Miturile referitoare la excelenţa moral-religioasă a geţilor, şi, prin extensie, a dacilor,… se cristalizează mai ales în generaţia auditorilor lui Pârvan, şi anume nu atât la istoricii şi arheologii formaţi de acesta, cât printre tinerii filosofi, teologi sau literaţi influenţaţi de Pârvan. Extrema dreaptă intelectuală ajunge repede să afirme că elementul esenţial în etnogeneza românilor nu ar fi cel latin, ci doar cel traco-dacic, care ar fi fost vorbitor de latină înaintea romanilor înşişi. În ciuda faptului că această teză s-a dovedit imposibil de demonstrat cu argumente ştiinţifice, ea continuă să fie vehiculată de tracomani de toate nuanţele, de la Iosif Constantin Drăgan la dr. Napoleon Săvescu.”! Ca să continue, mergând mai aproape de izvoarele ideologice ale mitului: «Şi direct, dar şi prin intermediul „naşului” său în PCR, Ion Popescu Puţuri, Nicolae Ceauşescu este cu atât mai influenţat de tezele tracomane, cu cât ele răspundeau trufiei sale primare şi unui naţionalism elementar care îl anima sincer. La Institutul de Istoria PCR s-a aglutinat un nucleu agresiv filo-dacic şi mai ales anti-roman, ale cărui opinii pot fi regăsite în paginile publicaţiei oficiale a institutului, care, prin anii ’70, îşi extinde subit aria de interes, de la istoria contemporană la pseudo-preistorie şi pseudo-lingvistică traco-getică.»
- Vezi și articolul De ce au devenit dacii strămoșii simbolici ai românilor, de Irina-Maria Manea, apărut în Historia. În care autoarea conchide: «Originile autohtone sunt cele mai valorizate în epoca modernă, indiferent de națiunea la care ne referim, se caută acel prim început. Rădăcinile contează mai mult în imaginarul colectiv decât orice idee de amestec etnic. Noile comunități se creează, se inventează, prin invocarea unei continuități mitice între „cei de atunci” și „cei de acum”, prin invocarea unui act fondator. Astfel, Dacia a fost și ea înzestrată să reprezinte și să prefigureze România modernă, care nu ar fi fost decât o refondare a unei realități geopolitice primordiale. Este ca un ritual magic, prin care se rememorează un moment inițial, un personaj sau o civilizație, scoasă din istorie și supusă ideologizării.»
- Vezi și articolul Dacomania sau cum mai falsificăm istoria, apărut în revista Historia. Din care se poate afla că popismele din ziua de astăzi nu au apărut din senin, că ele se sprijină pe tot felul de ciumpalaci fără altă treabă decât să-i facă pe… latini urmașii dacilor: «Şi ajungem la produse din cele mai spectaculoase, gen „Din Preistoria Daciei şi a vechilor civilizaţiuni” (gen. Nicolae Portocalã, 1932), care spune cã latina e o românã stricatã; „Originea daco-tracã a limbii române” (Marin Bãrbulescu-dacu, 1936), ba chiar şi Al. Brãtescu-Voineşti susţine cã romanii sunt descendenţii traco-geţilor (protolatinism)». ca să înțelegem poate mai bine demersul unei părți a popimii contemporane, care duce poate dorul momentelor sale de exaltare mistică: «Mitul dacic ocupa un loc important în doctrina legionarã, care împartaşea un naţionalism similar celui din anii ’70 ai comunismului. Dacã în prima fazã comunistã se punea accent pe statul sclavagist dac şi lupta de clasã a dacilor împotriva cotropitorilor romani, în cea de-a doua extrema stângã pluteşte în acelaşi naţionalism deformator ca şi extrema dreaptã. „Analele de istorie”, revista Institutului de Istorie a Partidului, retuşeazã istoria veche cu elucubraţii de tipul originii preromanice a limbii trace. Ba mai mult, câţiva profesionişti, de pildã Ion H. Crişan, propune o monografie a limbii dace… o pseudolingvisticã ultranaţionalistã.”
Despre asta este vorba și astăzi, pentru aceia dintre noi care nu-și găsesc identitatea. Sau nu-s mulțumiți doar cu ce se știe despre noi, fiind dispuși să fabuleze.
Popicu pretinde (pe frontispiciul paginii sale de facebook), că ar fi un fel de „Badea Cîrțan contemporan”! Tot ce se poate, are dreptul să creadă ce vrea mușchii lui despre sine. Doar că, spre deosebire de personajul istoric cunoscut cu numele de Badea Cîrțan, popa al nostru a umblat degeaba cu cărțile. Sau a umblat doar cu cele care nu trebuie, pentru celelalte stând la mâna celor care profită la greu de existența unora ca el…
Nu strânge averi, creştine
Căci cu banii nu te-ngropi,
Să ai bani doar de tămâie,
De cinci scânduri… şi de popi. (epigramă de Anton Pann)
_________________________________________
Sursa foto copertă
Maneaua popii
Popa și Dascălul – Eu sunt Popa Nae
Tu pupi poala popii, popa pupă banii tăi
Simion Pop – La popa la spovedit!
Periegheze 